De ce ne trebuia Omar Hayssam ? – ep.3

Dosarul 628/D/P/2005

Procurorii DIICOT au stabilit că „Reţeaua lui Omar”, cum era denumit grupul de firme coordonat de sirian, avea o vastă activitate infracţională, fiind implicată în privatizări frauduloase, împrumuturi nereturnate, spălare de bani sau returnări ilegale de TVA, toate trecute de oficialii români la secret. „Sume de bani care au fost spălate şi transferate în străinătate prin intermediul câtorva entităţi din Cipru, Insulele Virgine etc.” După 2000, contrabanda internaţională cu armament nu mai putea fi ascunsă datorită numeroaselor rapoarte ale Amnesty International sau chiar ale organismelor de specialitate ale Naţiunilor Unite (UNIDIR), prin care România era arătată cu degetul ca furnizor de armament pe piaţa neagră a morţii. În cele din urmă, prinşi cu mâţa-n sac, oficialii români au fost siliţi să colaboreze. Mai întâi au declasificat informaţii din arhiva Serviciului de Informaţii Externe referitoare la terorism. Cel mai bun exemplu fiind colaborarea dintre Securitate şi Carlos Şacalul, declasificată în perioada 1996-1997. Mulţi dintre foştii parteneri de trafic ilicit ai Securităţii (cu care serviciile secrete române făceau bani frumoşi din traficul cu armament, în special pe zona arabă) au fost aduşi în faţa judecătorilor. Traficanţi celebri ca Shimon Naor, Ivan Busuioc, Viktor Bout, toţi cu grade şi funcţii importante în structuri de securitate străine, au fost judecaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare. Naor a fost făcut pierdut, dar după mai bine de 10 ani francezii ni l-au dat la pachet cu tot cu secretele sale despre faptele ministrului transportului Traian Băsescu. Deocamdată, partenerul lor Omar Hayssam a fost făcut scăpat peste graniţă prin metode specifice, chiar de cei care-l aveau în custodie. De ce? Documentul de mai jos vă prezintă ceea ce procurorul Ciprian Nastasiu a „dezvăluit” doar prin vorbe în cartea „Prădarea României”. Referatul său, din data 05.03.2007, prin care cere „expertiza/competenţa în domeniul judiciar şi a relaţiilor cu autorităţile judiciare străine, a doamnei Angela Ciurea, procuror şef adjunct a DIICOT “ în dosarul 628/D/P/2005, este prima dovadă palpabilă a dosarului strict secret de importanţă deosebită „Armamentul”. Documentul certifică faptul că procurorii DIICOT aveau în lucru cel puţin la nivelul anului 2005, dosare de siguranţă naţională referitoare la sirian şi protectorii săi sus puşi. Mai exact, este vorba despre contrabanda cu armament desfăşurată de un terorist arab pe sub nasul autorităţilor române, într-o perioadă în care ţara noastră era implicată trup şi suflet în războiul antiterorist. De ce aceste dosare nu sunt rezolvate nici astăzi, dar mai ales pe cine acoperea Omar Hayssam prin minciunile debitate la TV, la ore de vârf este altă poveste. Referatul din facsimil care a fost înaintat procurorului şef DIICOT Doru Ioan Cristescu se referă în clar la Dosarul 628/D/P/2005, denumit Armamentul în care “se desfăşoară cercetări faţă de Omar Hayssam şi alte persoane sub aspectul desfăşurării infracţiunii de trafic internaţional de armament “. Este clar că se încerca cimentarea unei echipe de anchetatori DIICOT, aceiaşi care vor participa alături de agenţii Drug Enforcement Agency (DEA) SUA, trimişi în România la începutul anului 2008, la arestarea celebrului traficant de armament Viktor Bout. O acţiune de colaborare pornită cu dosarul „Armamentul”, care făcea legătura dintre traficanţii Bout, Kassar şi Hayssam. Eliminarea din magistratură a procurorilor pomeniţi mai sus, nu este întâmplătoare. De ce? Un posibil răspuns vine de la vestitul “spion” bulgar Stamen Stancev, cercetat într-un dosar de spionaj economic, care afirma într-un interviu recent că, procurorii DIICOT se apropiaseră periculos de mult de Traian Băsescu. Dacă-i aşa, să trăim bine! Acum cred că v-aţi prins cu cine făcea trafic ilegal de armament Omar Hayssam şi de ce a fost scos peste graniţă cu atâta uşurinţă, tot “la colaborare”, de această dată cu o componentă israeliană, cu care teroristul făcuse bani frumoşi în vremurile bune. Romania trafic cu arme Busuioc (document pdf)

Terorism instituţionalizat – fonduri secrete, conturi, modalităţi de plată

Arestarea traficanţilor de rang înalt Ivan Busuioc, Kassar şi Viktor Bout demonstrează dimensiunea internaţională a afacerii “Răpirea din Irak”. Dacă Munaf a dat procurorilor date concrete despre traficanţi, pot spune că informaţiile furnizate procurorilor de Omar Hayssam nu au fost decât avertismente la adresa autorităţilor române. Ce s-ar fi întâmplat oare dacă sirianul ar fi vorbit despre conturile secrete din străinătate ale exponenţilor vechii şi noii Securităţi, pe care fusese nevoit să le alimenteze din afaceri murdare, trafic şi contrabandă ? Sirianul putea să povestească despre firmele de comerţ exterior ale Securităţii, despre Vest Commerz Bank din Germania, Hanover & Trust Bank sau conturile de la Société Générale. Mai mult ca sigur că ştia şi noile reţele întinse de serviciile secrete române în paradisuri fiscale ca Liechtenstein, Luxemburg, Liban, Dubai etc. Acolo zac fondurile operative speciale externe atât de necesare ţării în caz de război sau alte calamităţi despre care vorbeşte Nastasiu în cartea sa, unele dintre acestea alimentate cu sute de milioane de dolari proveniţi din trafic de ţigări, spălări de bani, droguri, armament, privatizări frauduloase sau returnări ilegale de TVA. Fostul procuror DIICOT dă chiar şi un exemplu: banca franceză Paribas. Cu ce altceva credeţi că se ocupau Omar Hayssam şi ai săi în România? Despre două dintre aceste fonduri speciale ale serviciilor secrete ALEGRETTO şi ORHIDEEA, alimentate din contrabanda internaţională cu armament am vorbit în premieră, în vara anului 2009. Mai multe amănunte ne-ar putea da “supraveghetorul” afacerilor derulate pe spaţiul arab de sirianul Omar Hayssam, un oarecare Nicolae Săracu, al cărui nume apare când în reţeaua de firme ale teroristului, când în diplomaţie. Controversatul general Constantin Degeratu poate furniza informaţii în detaliu despre cazinoul deschis de Hayssam într-o aripă a clădirii cedate de Ambasada Coreei de Nord din capitală şi despre modul în care sirianul plătea clientela politică a puterii sau alimenta diverse conturi din activităţi de spălare de bani. Era atât de simplu ! Oamenii veneau la cazinou, jucau o noapte întreagă şi ca prin minune, câştigau sume colosale. Totul curat şi cinstit. Ce să mai vorbim de prieteniile politice, de presă, servicii secrete, poliţie şi de afaceri ale teroristului. În declaraţia lui Mohammad Munaf (cel de-al doilea terorist al ţării, dispărut şi el) sunt menţionate nume grele de politicieni, oameni de afaceri şi jurnalişti, prietenii apropiaţi ai lui Hayssam – jurnaliştii Petre Mihai Băcanu şi Marie Jeanne Ion, pesedistul Viorel Hrebenciuc, senatorul Ion Vasile, dar mai ales actualul ministru de interne „generalul de izmene” Gabriel Oprea, vicepreşedinte al filialei PSD Ilfov la acea dată, cu care sirianul avea “relaţii puternice”. Firmele teroristului erau doldora de ofiţeri şi diplomaţi din sistem: Nicolae Săracu – specialist pe zona arabă, Ristea Priboi – colonel Securitate specializat pe fosta Iugoslavie, Croitoru Ştefan, Musteaţă Vasile, Borcan Nicolae, Petrăchioiu Mihai (poliţişti), Anghel Gheorghe, Hornea Vasile – colonel SRI, Taher Fathi şi Yassin Mohammed, Pârvan Violeta Alexandra – amantă. Aceştia fiind doar o mică parte din pleiada „reţelei Hayssam” din România. În 1990, Nicolae Săracu era consilier economic în Burundi. A lucrat pentru teroristul Hayssam, apoi s-a întors tot în diplomaţie.

După arestarea teroristului Omar Hayssam, pentru infracţiuni de natură economică în 2005, ne-am lămurit cu toţii că atunci când vine vorba de colaboratorii, protejaţii şi partenerii de “afaceri” ai serviciilor secrete, justiţia cântăreşte cu altă măsură. Astfel, fiindcă nu a căzut la pace cu puterea portocalie, dintr-o dată, Hayssam a fost arestat şi judecat pentru infracţiuni mult mai grave decât cele economice – răpire şi terorism. Cam aşa stau lucrurile în mai toate cazurile sensibile declarate de siguranţă naţională. Că este vorba despre trimiterea în judecată a foştilor şefi ai SRI Radu Timofte şi Dumitru Zamfir sau de arestarea omului de afaceri sub acoperire Puiu Popoviciu şi a complicilor săi de la DGIPI, Petre Pitcovici şi Cornel Şerban, sau de cazul Cătălin Voicu, toate aceste dosare fac subiectul negocierii sau şantajului dintre infractorii cu grade şi puterea politică. De ce? Pentru că, după ce sapă prin mlaştina jafului naţional, procurorii dau de regulă peste „tovarăşu’ gradu’”. Aşa că, magistraţii, dacă nu sunt şi ei tot acoperiţi, au două posibilităţi: se supun ordinelor SRI sau pleacă din dosar.

Documentele de mai jos, extrase din din dosarul “Armamentul”, dovedesc ce anume stă de fapt în spatele arestării şi judecării lui Mustafa Tartoussi, proprietarul navei Iman T cu care procurorii spun că ar fi ieşit din ţară Omar Hayssam. Mai precis, este vorba de trafic şi contrabandă cu armament din Serbia către zona arabă, destinaţia Egipt fiind mai mult ca sigur una falsă. Culmea, nava Iman T era verificată şi avea OK-ul ofiţerilor SRI, care ştiau ce transportă. Dar cel mai interesant lucru de remarcat este faptul că Iman T naviga sub pavilion nord-coreean. Ceea ce ne aduce aminte că în septembrie 2006, Israel distrugea (în urma unui raid în nordul Siriei) o centrală nucleară construită cu tehnologie adusă din… Coreea de Nord. Cine şi mai ales cu ce o fi transportat componentele reactorului nuclear până în portul Tartous, un fel de zonă liberă a clanului Tartoussi ? O parte din documente au fost publicate în presa centrală şi inserate în primul volum Puterea din Umbră. La data aceea nu ştiam că fac parte din dosarele SSID Armamentul. Setul întreg de documente SSID din dosarul 628 au fost depuse de jurnalistul Sorin Roşca Stănescu la Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Senatul României, în anul 2009, apoi au apărut în presa centrală sub numele de afacerea “Egipt”. Aceste informaţii trebuie privite cu multe rezerve, având în vedere metodele de contrabandă cu armament folosite de infractori. Şi cea mai folosită metodă, inclusiv de serviciile secrete, este cea a end-userului fals. Adică destinatarul din documente care nu corespunde cu cel real. Ţări ca Mauritania, Yemen sau Nigeria figurează pe lista traficului cu armament ca falşi destinatari, echipamentele militare ajungând în realitate în Irak, Nigeria, Columbia sau Iran, în mâinile facţiunilor teroriste. Acestea sunt elementele reale care stau în spatele dosarului secretizat “Răpirea din Irak”, din care au fost disjunse dosarele “Armamentul” şi ”Fuga lui Hayssam”, “Busuioc” sau “Viktor Bout”. Omar Hayssam şi Mohammad Munaf au oferit anchetatorilor români şi americani informaţii precise care au dus la destructurarea unor importante reţele de trafic internaţional cu armament provenit din stocurile româneşti, dar şi din ţările ex-sovietice. “Omar a spus că armele furnizate lui Saddam Hussein, în special între 2000 şi 2002, veneau din Transnistria, intermediate de Anatolie Josanu şi Ion Busuioc şi livrate de o companie moldovenească, Jet Line, în proprietatea lui Victor Bout, care avea un cuvânt greu de spus în reţeaua ilegală a traficului de armament. Ei cereau ca documentaţia privind utilizatorul final să fie certificată de Yemen”, povesteşte Nastasiu.

Ministerul Justiției a ajuns de râsul curcilor. Când vine vorba despre relația traficantului internațional de armament Viktor Bout cu România, Justiția, recte DIICOT au probleme cu bazele de date. Cititi aici :

Fostul procuror șef adjunct DIICOT Ciprian Nastasiu despre dosarul Armamentul și implicațiile acestuia :