Migranți în comunism – ep.3

În căutarea unui terorist american

Ridcați din rândul migrației arabe înainte de Revoluție, stabiliți aici, în familii mixte, cu afaceri la limita legii, unii studenți de ieri, afaceriști astăzi, au reușit în România de tranziție, sub aripa serviciilor secrete, dar și sub stricta lor supraveghere, să acumuleze averi impresionante peste noapte. Așa s-a născut  ciuhapul valutist. A urmat româncuța materialistă, cu ochii după produse occidentale fine : blugi, țigări Kent, ciorapi ș.a.  Mit, stereotip sau realitate ? Din această categorie fac parte cei mai celebri absolvenți de învățământ superior românesc, teroriștii Omar Hayssam și Mohammad Munaf, ambii condamnați la ani grei de temniță pentru diverse infracțiuni printre care și cea de răpire a trei jurnaliști români în Irak în 2005. Foștii colegi de facultate ai teroriștilor, ulterior de afaceri Raad Halool, Shamil Al Abadi și Mehdi Dulimli au și ei familii românești, dar au interdicție de a intra în țara noastră.

 Intrarea României în organizațiile euro-atlantice nu a fost un drum pavat cu petale de trandafir. Protocoalele mai mult sau mai puțin secrete semnate de țara noastră cu viitorii aliați prevedeau desovietizarea, demilitarizarea și renunțarea la vechile parteneriate cu lumea arabă. La începutul anilor ’90, fluxul studenților străini din Orientul Mijlociu și Africa a scăzut considerabil. Serviciile secrete române au fost nevoite să ofere date amănunțite despre toți migranții de origine arabă aliaților americani, renunțând treptat la o parte din agentura construită de Securitate prin fabricile de diplome din Universități sau trecând-o în conservare. Acțiunile de devoalare și conservare a agenturii arabe din România au culminat odată cu semnarea documentului PATRIOT Act, de către președintele american George Bush la 26 Octombrie 2001. Ca urmare, în același an, Consiliul Suprem de Apărare al Țării avea să emită o hotărâre clasificată ca secret de stat, prin care serviciile secrete românești aveau voie să monitorizeze prin toate mijloacele o listă de 1000 de persoane (majoritatea migranți și cetățeni români de origine arabă), fără nicio limită de timp și fără mandat din partea judecătorilor. A fost începutul sfârșitului pentru afaceriști ca Omar Hayssam, Mohammad Munaf și ai lor.

Migranți în comunism – ep.1

De pe băncile facultăților în terorismul internațional

La sfârșitul lunii octombrie, în orașul Cluj Napoca, Institutul Intercultural Timișoara, alături de la alte instituții de stat și oengeuri a organizat un “curs de formare în comunicare interculturală și deconstrucția stereotipurilor în mass-media” destinat jurnaliștilor. Evenimentul derulat în cadrul programului european “Migrant în România interculturală” a beneficiat de o prezență numeroasă a mediatorilor interculturali de diferite etnii, predominanți fiind vorbitorii de limbă arabă.

Întâlnirea dintre jurnaliști și reprezentanții migranților a avut loc nu departe de centrul orașului, unde cu peste trei decenii în urmă (1983 – cartierul Mănăștur), ar fi avut loc o bătaie generală între studenții români sprijiniți de interlopi mănăștureni cu arabii aduși de regimul comunist la studii în facultățile clujene. Se spune că, deşi conflictul a avut conotații etnice (scandări împotriva studenţilor arabi), românii erau supărați mai degrabă pe condițiile de viață grele și privațiunile de care străinii nu aveau parte în România, aceștia din urmă având acces la produse occidentale de care majoritatea cetățenilor erau privaţi. Mai precis, studenții arabi aveau dreptul să deţină valută și puteau intra fără probleme în magazinele de tip „Shop” sau „Comturist. Tot în acea perioadă, un incident important petrecut lângă fabrica de bere Ursus a tulburat cartierul. Un interlop mănășturean omorâse un student străin, care s-a dovedit a fi odraslă de ministru african. După Revoluție, odată cu ridicarea restricțiilor, aceste conflicte au fost date uitării, mulți dintre foștii studenți străini întorcându-se în țările lor de origine. O parte dintre ei s-au căsătorit cu românce, devenind prosperi oameni de afaceri.

Autoritățile române, la cel mai înalt nivel, au protejat, tăinuit și favorizat acte de terorism internațional și pe teroriști

 

Catre

  PARCHETUL DE PE LANGA INALTA CURTE DE CASATIEI SI JUSTITIE

 

Subsemnatul, Eduard Ovidiu Ohanesian, cu domiciliul in Bucuresti…….., formulez prezenta

 

SESIZARE

 

asupra unor fapte de deosebit de grave de abuz in serviciu si favorizare a unor infractori condamnati pentru terorism, care, pe
teritoriul Romaniei au comis nestingherit o serie de acte materiale care au condus la importante daune materiale si morale, incluzand pagube aduse patrimoniului public si privat.

Aceste persoane la care ne referim in continuare, au fost condamnate in 2009 pentru terorism, au beneficiat de protectia personala si a averilor din partea unor inalte autoritati ale statului roman, inclusiv judiciare.

Mai mult, averea acestora (proprietati imobiliare, participatii comerciale si lichiditati financiare) a fost protejata si transferata in zone acoperite sau pe numele altor persoane carora li s-a facut si publicitate, ca mesaj subliminal pentru desistarea celor care urmau sa conteste tranzactiile dubioase.

Tranzactiile sunt si raman dubioase intrucat ele se petrec in timp de respectivele persoane erau in custodia Parchetului si a Politie, in stare de arest preventiv.

Paradoxal, in loc sa fie pastrat in interesul cercetarii penale, spre exemplu, infractorul Omar Haysam a fost eliberat din arest printr-o operatiune ilegala, probabil acoperita, cercetarea penala a acesteia ramanand in suspensie.

De asemenea, tot prin vointa si implicarea directa a unor persoane care ocupau inalte functiuni si demnitati publice, infractorul Mohammad Munaf a fost predat din sediul Ambasadei Romaniei in Irak, de la Bagdad, unor persoane despre care s-a spus ca ar actiona in numele unor autoritati ale SUA – in felul acesta cei care l-au predat savarsind infractiunea de obstructionare a justitiei, inlesnindu-i sustragerea de la judecata si in prezent de la executarea pedepsei cu inchisoarea, pentru fapte de terorism.

Corupția, o chestiune obișnuită în istoria recentă a României

 Șpaga luată de “diplomatul” Ștefan Andrei încăpea cu greu în 5 apartamente

Trecerea în neființă a  politrucului comunist de talie națională (în niciun caz internațională, așa cum încearcă să acrediteze în ultima vreme unii istorici) Ștefan Andrei s-a petrecut cu onoruri aduse la catafalc de zeloși lăudători istorici, ziariști și chiar politicieni. Dacă regretele unora pot fi înțelese, pentru că, indiferent de funcție, Andrei a fost o ființă umană, modul în care este prezentat acesta de multe dintre instituțiile mas-media și lătrăii acestora este cel puțin șocant.

Altarul ridicat în cinstea liderului ceaușist Andrei a fost ridicat pas cu pas după Revoluție, acesta fiind prezentat în numeroase emisiuni TV, articole, ba chiar și în cărți, ca un fel de super-diplomat patriot, dizident, reformist și martir al regimului de tristă amintire. Cărțile și articolele scrise de el și despre el în ultima vreme îl descriu ca pe un geniu al diplomației, un fel de Henry Kissinger de România, ba chiar al blocului comunist. În condițiile în care scriitori și poeți de valoare de abia reușesc să supraviețuiască, anumite edituri scot pe bandă rulantă “memoriile” comunistoidului în ediții glossy cu tiraje fantastice. Învelit într-o aură de mucava fabricată în laboratoarele serviciilor secrete, fostul demnitar comunist ne oferă chiar și după moarte adevărate lecții de viață și de democrație. Câtă încredere putem avea în mărturiile sale, unde sunt rădăcinile șpăgii și corupției actuale și cine a fost de fapt acest adevărat Machiavelli al societății românești postdecembriste veți afla în continuare. După cum veți constata din documentele spionajului extern, șpaga, ploconul și traficul de influență nu sunt practici noi pentru foștii și actualii demnitari români. Corupția este o componentă importantă a istoriei noastre recente.

Despre slugoii serviciilor secrete din vârful politicii românești

Interviul senatorului Valer Marian din revista Kamikaze – Ponta și socrul, trecutl, prezentul și viitorul Securității

 

Scandalul Microsoft redeschide dosarul ARMAMENTUL – 628/D/P/2005 !

Bani din software pentru afaceri cu armament. 

 

DNA începe urmărirea penală pentru persoane, în Microsoft//

Prima pagină JUSTIȚIE Audierile Microsoft de azi, la final. DNA începe urmărirea penală pentru persoane

Audierile Microsoft de azi, la final. DNA începe urmărirea penală pentru persoane

• JUSTIȚIE

Sep 11, 2014 – 13:43

Ancheta privind modul în care guverne succesive ale României au plătit pentru achiziţia unor licenţe Microsoft a intrat în etapa audierilor finale. Azi, DNA va finaliza aceste audieri și va trece la etapa acuzaţiilor directe.

Ancheta a fost împărţită pe mai multe etape. După audieri susţinute, inclusiv după cele de joi după-amiază, DNA va începe urmărirea penală pe numele primilor 10 responsabili pentru contractele păguboase de licenţiere. Alte 30 de persoane, unele cu răspundere ministerială aflate acum în Parlament, sunt vizate de investigaţie.

Sursa Zilei a scris încă de la începutul acestui an că până să ajungă la oficialii corupţi, banii guvernamentali au fost plimbaţi şi printr-o căsuţă poştală folosită, în 2009, şi pentru finanţarea unui transport aerian de armament prin Thailanda. Procurorii au indicii că la capătul fiecăruia din cele peste 25 de off-shore-uri s-a aflat câte un oficial guvernamental. Pentru că banii statului român nu au rămas în realitate la Fujitsu, corporaţia a făcut în 2012 declaraţii rectificative.

Prima perioadă vizată de anchetă este cea de negociere, avansuri plătite pentru consultanţă, încheierea contractului-cadru şi primele facturi emise şi plătite de Guvern. Lista începe, de aceea, cu Adrian Năstase, semnatarul Hotărârii de Guvern, care la data negocierilor era înconjurat de două personaje cheie: Remus Truică şi Eugen Bejinariu. O scrisoare de intenţie pentru licenţiere a fost semnată, în septembrie 2003, de Dan Nica, din poziţia de ministru al comunicaţiilor, cu Steve Ballmer – CEO Microsoft. Contractul de bază (5,45 milioane dolari) a fost semnat însă cu Fujitsu, după şase luni, de Eugen Bejinariu (fost şef SGG) cu Markus Dekan şi Mazinger, de la Fujitsu Austria.

Șapte luni mai târziu, pe 3 noiembrie 2004, în ajunul alegerilor prezidenţiale, Eugen Bejinariu a semnat primul act adiţional – extinderea până la 19,370.500 de dolari a contractului fiind girată de Doina Petrache. Doar că licenţele Microsoft erau puse la dispoziţie de Scop Computers, care a primit 7,5 milioane de dolari din suma de pe primul act adiţional. A mai durat o săptămână (11.11.2004) până când Eugen Bejenariu şi Mihai Tănăsescu au semnat “Scrisoarea de confort” pentru deblocarea banilor pe care Fujitsu i-a transferat în scurt timp în offshore-ul Profinet şi i-a disipat apoi în mai multe straturi de firme.

O a doua felie de anchetă vizează reînceperea negocierilor pentru extinderea contractelor (26.02.2008). Suma implicată era 26.172.156 de dolari, adiţionată cu TVA-ul până la 31.144.865 printr-un act separat de același ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţionale, Karoly Borbely. Cert este că negocierile, semnarea contractelor, recepţia şi plata s-au petrecut cu viteza fulgerului în acea perioadă, banii fiind transferaţi prin off-shore-ul Colina, administrat de Ian Taylor, indicat de rapoarte oficiale pe crimă organizată drept gestionarul unui imperiu cu peste 2.500 de firme implicate în spălare de bani, trafic de droguri şi armament.

În 25.11.2008 (după modelul brevetat în oglindă în 2004), Fujitsu este chemat să mai încheie un al patrulea contract care viza retroactiv perioada 1007-2009 în valoare de aproape 27 de milioane de lei.

Fluxurile financiare transmise de Fujitsu parchetului Viena şi DNA-ului de la Bucureşti arată că de la subcontractorii Profinet şi Colina Investments LLC, banii au plecat spre firme şi persoane care aveau legătură cu CEO-ul Fujitsu de la acea vreme – Victor Malinowski. Aceleaşi firme au fost interpuse ulterior şi în contractul pentru Securizarea Frontierei de Stat – pentru care Fujitsu (condusă atunci în România de Claudiu Florică) a avut, în acte, rol de consultant.

Informaţii despre facturi neachitate de guvern către Fujitsu şi companii off-shore interpuse în plăţile pentru informatizarea României au ajuns, pentru prima dată la DNA, în 2011. Fujitsu Technologies Solutions a făcut propriul audit intern din care rezulta că firma a rămas încărcată cu facturi neachitate pentru contracte anterioare, dar şi că plătise mai mult de trei sferturi din încasările guvernamentale pe serviciile neidentificabile ale unor firme din paradisuri fiscale.

Cazul a explodat public după ce premierul Victor Ponta a trimis la DNA şi constatările propriului corp de control referitoare la ilegalităţi produse, în 2009, la completarea licenţelor de la Ministerul Educaţiei, iar DNA a anunţat că a declanşat urmărirea penală in rem.

Informaţiile procurorilor din mai multe dosare conexate au fost folosite pentru a clarifica contextul unor plăţi cu 5,5 milioane de euro mai mari pentru un număr cu peste 70.000 mai mare de licenţe decât cel al computerelor achiziţionate de Ministerul Educaţiei timp de 8 ani.

Din informaţiile strânse de procurori rezultă că în mandatul lui Daniel Funeriu, Ministerul Educaţiei a plătit pentru cel puţin 73.000 de licenţe în plus faţă de numărul de computere aflate în sistemul de învăţământ – ceea ce traduce într-un cost suplimentar de 5,4 milioane de euro, la contractul de 105 milioane de dolari multiplu adiţionat din 2004.

Mihaela Chiper

Agentul SIE „CUZA”, care a semnalat trădarea de la Hemeiuș era infiltrat la Jurnalul Național – ediția de Chișinău

Bani de la ruși pentu căderea Guvernului Ciorbea

Ce uită jurnaliștii trustului Intact să spună este faptul că agentul SIE care a semnalat „Trădarea de la Hemeiuș” a lucrat acoperit ca secretar de redacție la Jurnalul Național – ediția de Chișinău, vreme îndelungată. Numele de cod al ofițerului SIE acoperit era CUZA.

Raportul nr.006 – apărut în cartea Puterea din Umbră  – vol. I în anul 2009

 În România, monştrii democraţiei au ieşit din haznaua Securităţii

 “Ca şef al statului român, condamn explicit şi categoric sistemul comunist din România, de la înfiinţarea sa, pe bază de dictat, în anii 1944-1947 şi până la prăbuşire, în decembrie 1989. Luând act de realităţile prezentate în Raport, afirm cu deplină responsabilitate “Regimul comunist din România a fost ilegitim şi criminal. Condamnând acest regim, statul democratic român condamnă instrumentele acestuia, în primul rând Partidul Comunist Român şi Securitatea.”

                                Discursul preşedintelui României, Traian Băsescu   –   Parlamentul României, 18 decembrie 2006

 

* Trădarea de la Hemeiuş – bani de la serviciile secrete ruseşti pentru căderea guvernului Ciorbea

* Lista lui Severin, o părticică din Arhiva Mitrokhin

* Generalii SIE au blocat informările agentului Ilie Stănică în Centrală

După suspendarea preşedintelui Traian Băsescu (din aprilie 2007) s-a acreditat ideea unei lovituri de stat. Senatorul Ioan Talpeş, fost şef al Serviciului de Informaţii Externe a lansat câteva acuze la adresa unor oameni de afaceri şi parlamentari. Cum de şi-a adus aminte Talpeş, cu această ocazie, despre teoria conspiraţiei, nu ştim. Ce ştim sigur este faptul că atât timp cât a fost la conducerea serviciilor secrete nu a făcut şi nu a spus nimic despre trădare, conspiraţie sau agenţi dubli.

Fostul preşedinte Emil Constantinescu a părăsit puterea spunând că a fost învins de Securitate. Probabil că domnul ex-preşedinte nu ştia că imediat după 1996 a existat o intensă activitate împotriva regimului de la Bucureşti, coordonată de GRU (serviciul secret al armatei ruse). În acest timp, a apărut faimoasa listă a lui Adrian Severin, nimic altceva decât un capitol din “Arhiva lui Mitrokhin”, cel care a devoalat o bună parte a agenţilor secreţi ai KGB din ţările Europei Occidentale. Unii dintre ei, la post încă din anii ’70. Pe lista lui Severin erau mai mulţi politicieni, membrii ai guvernului român la acea dată, oameni de afaceri de real succes şi jurnalişti, beneficiari ai finanţărilor GRU (serviciul secret al armatei ruse).

Ofiţerii SIE loiali, activi pe spaţiul fostelor ţări sovietice, au făcut mai multe informări în Centrala SIE, despre “lucrătura” de la Bucureşti. Toate au fost blocate. Nu au ajuns nici la şeful Serviciului de Informaţii Externe (SIE) din acea perioadă, Cătălin Harnagea, nici la preşedintele ţării. Avertizorii au fost daţi afară din SIE sub diferite pretexte. Mai târziu, aceştia au informat Preşedinţia, Comisia Parlamentară de Control SIE şi alte instituţii despre trădare şi corupţie. Nu au fost luaţi în seamă. Ba mai mult, au fost prigoniţi şi trecuţi în rezervă fără drept de pensie.

 Bani de la GRU pentru căderea guvernului Ciorbea

În perioada 1996-1997, petrecerile de la cabana de protocol a Direcţiei Silvice Hemeiuş, de lângă Bacău, s-au înmulţit. Cabana se află acum în Parcul de la Hemeiuş, o unitate de cercetare de 50 ha, aparţinând Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice Bucureşti (ICAS), aflată sub tutela Romsilva.

Presa locală a scris pe larg despre chiolhanele udate din plin cu băutură şi animate de moldo-rusoaice, ale unor politicieni aflaţi la putere atunci ca şi acum. Articolele respective nu au fost luate în seamă de presa centrală sau pur şi simplu au dispărut de pe Internet. Mai mulţi politicieni, alături de ofiţeri Spetsnaz (trupe speciale ale Armatei Roşii care acţionează în spatele frontului, împotriva inamicului) şi GRU au pus la punct acolo strategia de prăbuşire a guvernării CDR. Emil Constantinescu dăduse un semnal prea brutal de apropiere de structurile euro-atlantice.

Cel puţin două partide politice au primit, la scurt timp, sponsorizări în bani prin intermediul băncii PROMEX, filiala din Moscova, prin care serviciile secrete ruseşti derulează de mai mulţi ani activităţi în România şi Ucraina. Mai exact, filiala de pe strada Ilinka nr.13 a băncii PROMEX, ulterior mutată ceva mai sus, pe strada Maroseyka 1, 9/2 în vecinătatea faimoasei pieţe Liublianka.

În perioada 1996-1997, banii au fost transferaţi în România cu acordul preşedintelui filialei PROMEX, generalul Mihail Gorbunov (fost angajat în Centrala Serviciului Secret al Armatei Sovietice GRU). Gorbunov este căsătorit cu o româncă, Silvia, şi este prieten la cataramă cu miliardarii Abramovici şi Hodorkovski. După ce a devenit acţionar majoritar la Promex Bank, a vândut acţiunile şi s-a reprofilat. În momentul de faţă deţine una dintre cele mai mari firme ruseşti de transport de gaz lichefiat din Rusia. Legătura cu filiera moldovenească a afacerii era asigurată de un amiralul GRU, fost director General Adjunct al Razvarujenia – Romtehnica ruşilor, al cărui nume nu-l dezvălui. Deocamdată. Ofiţerul a fost reprezentant al agenţiei în Spania şi Franţa şi a fost printre altele şi şef al Razvarujenia la Cairo, filială prin care se promovau exporturile de armament rusesc pe spaţiul arab. Se pare că în fostul sediu al băncii de pe Ilinka, oficialii de la Kremlin au mutat o mare parte a arhivelor KGB.

Despre aceste afaceri, pot da relaţii Nistor Vasile, fost vicepreşedinte şi actual preşedinte PD-L Bacău, Mihai Darie, fost ofiţer DIE, secretar executiv PD la acea dată, şi un apropiat al acestora, M.P. Cebotari. Omul de afaceri “basarabean” a fost garda de corp a unor importanţi demnitari ruşi, ofiţer Spetsnaz, apoi agent GRU sub acoperire, cu experienţă îndelungată în misiuni grele în ţări ca Irlanda şi Iordania. În vârstă de 50 de ani, Cebotari învârte afaceri cu motorină şi alţi combustibili, materii prime, materiale şi echipamente ruseşti pe teritoriul României. Recent se văita că nişte românaşi cu bisnisuri din domeniul real-estate i-au tras clapa dispărând cu o sumă mare de bani. Deşi se laudă că ar fi moldovean, contraspionajul românesc deţine date că Cebotari s-a născut în Rusia, activând cu preponderenţă la Vladivostok. Şi-a luat cetăţenie moldovenească, pentru a activa cât mai uşor pe teritoriul României. Prima soţie locuieşte la Moscova. Ultima misiune din 2008 a lui Cebotari s-a desfăşurat în Sri Lanka, la Colombo.

“Aveam treabă… A trebuit să mă duc!”, spune zâmbind Cebotari despre misiune. Serviciul de Informaţii Externe îl are în vedere pe Cebotari de cel puţin 10 ani, permiţându-i totuşi să acţioneze pe teritoriul României datorită sprijinului politic PD.

Despre „trădarea de la Hemeiuş” a fost informat în amănunt şi Petre Roman, şef al Partidului Democrat la acea dată. În cursul anului 2007, fostul premier declara că pe teritoriul României au rămas zeci de mii de agenţi GRU şi KGB, dezvăluind legăturile apropiate dintre securistul D.I.E. Marin Antonescu şi Traian Băsescu.

O criză politică anunţată

“Trădarea de la Hemeiuş“ s-a lăsat cu un lanţ de demisii, scandaluri şi a culminat cu prăbuşirea Guvernului Ciorbea în martie 1998.

“Specialistul în crize”, cum a fost numit de opoziţie Traian Băsescu, a declanşat nebunia politică în 28 decembrie 1997, în urma unui interviu acordat în Evenimentul Zilei viitorului său consilier pe probleme de politică internă şi mai apoi şef SIE, Claudiu Săftoiu. Pe 29 ianuarie, miniştrii PD îşi depun în bloc demisiile din guvern. PD iese de la guvernare, apoi, după o lună de scandal în sânul Coaliţiei, Victor Ciorbea demisionează. Convenţia Democrată şi ţărăniştii intrau într-o criză din care nu şi-au mai revenit nici astăzi. Ei bine, despre toate aceste evenimente se ştia cu cel puţin trei luni înainte, cel puţin la nivelul doi al conducerii Serviciului de Informaţii Externe. Informaţiile culese de agenţii români din afara ţării sunt dovada că scenariul căderii guvernului Ciorbea fusese îndelung pregătit şi raportat către cercuri interesate externe.

Informările “diplomaţilor”, blocate în SIE

Surse din cadrul Serviciului de Informaţii Externe au confirmat că primul care a semnalat “Trădarea de la Hemeiuş“ a fost ofiţerul sub acoperire Ilie Stănică. În 1997, Stănică era consilier economic la Stockholm şi cadru “asociat” al SIE, sub directa coordonare a ofiţerului Grigore Istrate. Stănică a cules informaţii referitoare la căderea guvernului Ciorbea pe toată perioada august-septembrie 1997. A trimis o informare completă prin curier diplomatic, în Centrala SIE în septembrie-octombrie, acelaşi an. Informaţia a sosit în Centrală pe Spaţiul Nordic – Marea Britanie, Irlanda, Stockholm, Copenhaga. Conform documentului, un agent dublu arab trebuia să se deplaseze la Bucureşti pentru a da informaţii suplimentare. Nota trimisă de Stănică prezenta în amănunt scenariul căderii guvernului Ciorbea. Totul organizat cu ajutorul unor agenţi GRU şi a complicilor, miniştri în executiv. Guvernul Ciorbea, ca de altfel şi preşedintele Emil Constantinescu, deranjau foarte tare datorită avântului reformator şi apropierii de Occident. Datele au ajuns la direcţia care se ocupa de curier diplomatic. La departamentul “Curier diplomatic” lucrau la vremea aceea 4 ofiţeri SIE – 1 şef, 2 subalterni, 1 responsabil cu curierul diplomatic. Unul dintre ofiţeri are şi acum o copie a informării lui Stănică.

 

 

 

N.O.

Omul a fost dat afară de generalul Silviu Predoiu, şeful Direcţiei Generale de Protecţie Internă în 2005, după ce i s-au înscenat nişte mizerii. În mod normal, SIE trebuia să exploateze datele şi să-i informeze mai departe pe beneficiari. Cătălin Harnagea, izolat strategic în actuala clădire a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fost sediu al Securităţii, numită şi “Banca” din strada Batiştei, nu a fost informat. Nici preşedintele ţării la acea dată, Emil Constantinescu. Cel care a blocat informaţia în Centrală a fost  Grigore Istrate, securist vechi, fost şef al Direcţiei de Protecţie a Operaţiunilor din SIE. Pentru astfel de servicii, în prezent rezervistul Istrate a fost reangajat pe post de consilier civil al adjunctului Silviu Predoiu. Unul dintre aceia care cumulează pensia de general cu salariul de consilier.

O părticică din “Arhiva Mitrohin”

Haosul s-a produs conform planului, iar la începutul anului 1998, guvernul a căzut. Tărăniştii au fost discreditaţi pentru totdeauna. Informaţia se mula perfect pe “Lista lui Severin”. Cap de listă printre agenţii români, un cunoscut politician al zilelor noastre.

“ – Lista lui Severin cu spionii din mass-media şi partide politice a provenit de la SIE? A avut Adrian Severin dreptate?

– Lista nu a provenit de la SIE. După ce Severin a anunţat că a intrat în posesia unei liste cu jurnalişti şi politicieni spioni, au circulat în instituţie mai multe liste, ca să se vadă dacă transpiră vreun nume. Dacă lista pe care am văzut-o eu este cea pe care o deţinea şi fostul ministru de externe, atunci în proporţie de 99,9% este adevărată şi deci Severin a avut dreptate.”, (Fragment din interviul generalului Corneliu Grigoraş, fost şef al Direcţiei de Protecţie a Muncii şi Cadrelor din Serviciul de Informaţii Externe – 1998).                           Ofiţerul acoperit (cu numele de cod Cuza) a reuşit în cele din urmă să informeze Preşedinţia despre trădare. A fost dat afară din Serviciul de Informaţii Externe cu o tinichea de coadă.

Pe parcursul anului 2005, alt fost ofiţer acoperit pe spaţiul sovietic a depus, independent de primul, la conducerea SIE, Preşedinţie, Parlament, câteva informări care incriminau personalităţi politice implicate în “Trădarea de la Hemeiuş“. Cu nume şi date concrete. A fost marginalizat, acuzat de trădare, anchetat mai multe luni de acelaşi general Silviu Predoiu. Apoi a fost exclus din SIE. Cătălin Harngea, fostul şef SIE în legislatura Constantinescu a recunoscut într-o emisiune la Antena 3, că nu a fost informat cu privire la această afacere.

 Ilie Stănică – campionul deconturilor SIE/MAE

Ilie Stanică a fost ofiţer activ al Direcţiei de Informaţii Externe înainte de ’89. Foştii colegi ai “diplomatului” spun că a activat pe spaţiul sovietic. După Revoluţie, Stănică a ieşit din SIE (în 1991-1992) şi a devenit oficial diplomat. A fost recuperat de SIE ca “asociat” şi a intrat în responsabilitatea generalului Grigore Istrate. Conform Anuarului Diplomatic şi Consular al României, în anul 1994, Ilie Stănică era secretar economic I la Ambasada României în Cuba. Anul 1997 l-a găsit în funcţia de consilier economic la Stockholm. A cules informaţii şi a trimis o notă prin curier diplomatic la SIE, în septembrie 1997, cu privire la planurile de discreditare a regimului Constantinescu. În 2006, Ilie Stănică era ministru consilier la Ambasada României din Egipt.

Fiul său, Lucian Stănică a fost implicat în scandalul vizelor de la Chişinău. Se pare că Lucian era legătura unor consuli austrieci care făceau trafic cu vize Schengen prin Ungaria. Agentul “trădător” SIE, Mihai Conţiu, făcuse informări despre activităţile de contrabandă ale juniorului în ambasadă. Conţiu fusese contactat şi însărcinat cu transportul a peste 1 milion de dolari rezultaţi din aceste afaceri la Budapesta, unde activase mai mulţi ani sub acoperire.

În prezent, Ilie Stănică este ministru consilier la Ambasada României de la Tokio. Ofiţerul din Centrală care verifica deconturile diplomatului Stănică povesteşte că a avut multe probleme cu acesta. Era campion la deconturile fără acoperire. Aşa am aflat că grosul banilor SIE se mănâncă de către agenţi. Este vorba de sume uriaşe ce nu mai pot fi regăsite de Curtea de Conturi la MAE. Se trimit rapoarte asupra persoanelor racolate cu care se întreţin “relaţii”. Mese la restaurante de lux, cadouri scumpe, ceasuri. Bonurile de decontare sunt de cele mai multe ori aiuristice. Se pot lua de oriunde şi nu se pot verifica. Se specifică în rapoarte că nu s-au putut obţine documente justificative pentru decontare. Pentru asigurarea confidenţialităţii acţiunii se cere decontarea în alb a sumei. Cam aşa punea un ofiţer sub acoperire, deoparte cam 1000$ pe lună.

Istrate de la Operaţiuni Speciale

Generalul Grigore Istrate s-a născut la 24 ianuarie 1951, la Prunişor, judeţul Mehedinţi. Vechi ofiţer de Securitate a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti. Conform Anuarului Diplomatic şi Consular, între 1977-1980 a activat la Ambasada României la Dakar, secretar III. 1981-1991- secretar II MAE, iar începând cu 1991 a fost la Ambasada României din Rabat, capitala Regatului Maroc. Generalul Istrate a deţinut mai multe funcţii în cadrul Serviciului de Informaţii Externe. A fost şef la Direcţia Protecţie Externă (PE), ulterior devenită Direcţia Contraspionaj, apoi şef la Resurse Umane în SIE. L-a avut în subordine pe generalul Adrian Isac şi în supraveghere pe Ilie Stănică. Surse din SIE spun că el a blocat în 1997 informarea lui Stănică. Colegii spun despre el că este un fel de tătic al firmelor acoperite SIE şi că ar fi în spatele multor afaceri de spionaj. Este prieten bun cu un alt agent afacerist, Stoian Constantin (nume de cod Şelaru). Generalul Grigore Istrate a fost trecut în rezervă de la şefia Direcţiei de Protecţie a Operaţiunilor Speciale. Se ocupa de planificarea acţiunilor speciale, inclusiv de cele de “eliminare”. După cum spun unii colegi, “se îngrijea ca operaţiunile să fie în regulă”.

 

 

 

 

 

 

 

Biografia diplomatului–general Grigore Istrate poate fi studiată în Anuarul Diplomatic şi Consular al MAE.

N.O.

ovidiu

 E foarte grav ceea ce spui…ce pot sa iti spun e ca a existat cineva cu numele asta… Stanica… iar generalul Istrate Grigore este inca in SIE, e seful directiei de protectie a operatiunilor, adica ala care se ingrijeste ca ele sa fie in „regula”. Nu m-ar mira ca Basescu să fie omul din spatele acestor „afaceri”. Cred ca e cel mai periculos om pe care l-a dat vreodata Romania… ai grija… sunt informatii f sensibile…

Mihai Darie – ofiţerul discret al partidelor postdecembriste

Presa centrală a scris că Mihai Darie ar fi scăpat în mod miraculos de verdictul CNSAS de poliţie politică, fiind implicat în anchetarea disidentului Radu Filipescu. Darie a lucrat până în 1978 în cadrul Direcţiei de Informaţii Externe. După fuga generalului Ion Mihai Pacepa, ofiţerul DIE a fost transferat la Securitatea Municipiului Bucureşti, unde răspundea de problemele sistemului medical. În anii ’80 se ocupa cu “protecţia internă” la Spitalul Fundeni. După 1990, ca şi fostul său coleg de Securitate Silvian Ionescu, Darie a intrat în FSN, ajungând ulterior la PD, unul dintre susţinătorii lui Traian Băsescu. Mihai Darie este om de afaceri şi a lucrat şi în administraţie, fiind numit, în perioada 1997-2000, director în Prefectura Bucureşti, apoi vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale de Dezvoltare Regională. A fost secretar executiv al PD, apoi în 2003, membru PSD. Preşedinţii PD şi PSD l-au pasat de-a lungul timpului între ei, apreciindu-i discreţia ofiţerească. Darie a declarat că nu a dat niciodată informaţii PSD despre vechii colegi, pentru că „un ofiţer de informaţii nu dă informaţii”. Este consilierul personal al lui Mircea Geoană.