Țeparul Dan Grigore Adamescu în documente

 

Afacerile de succes ale miliardarului Dan Grigore Adamescu nu ar fi fost posibile fără oamenii săi de încredere. Vă prezentăm în continuare, gruparea pe care s-a sprijinit afaceristul în toate activitățile desfășurate pe teritoriul României după 1990, precum și firmele străine folosite în ingineriile sale financiare. Documentele personale și extrasele din Registrul Comerțului, însoțite de notele unor apropiați sau foști angajați ai afaceristului, pot ajuta anchetele magistraților români pentru o mai bună înțelegere a suvecii Adamescu. Persoanele și firmele de mai jos sunt prezente în mai toate afacerile derulate de Dan Grigore Adamescu pe teritoriul țării noastre și nu numai.

Această prezentare necesită JavaScript.

Un sfert de secol de minciună

Rachetele Operativ-Tactice și Tomahawkul Comandantului Suprem

Scandalul bombei nucleare din Carpaţi mediatizat în presa rusă a fost doar un avertisment de la “fraţii de la Răsărit”. Începând cu anul 2009, urmașii imperiului de la Răsărit înceracă să ne transmită  folosind diverse canale media că eliminarea clanului Ceaușescu nu a fost deloc întâmplătoare. Ar fi fost motivată de rațiuni de securitate regională. Sovieticii știau că în timp ce Nicolaie Ceaușescu propovăduia dezarmarea nucleară și pacea mondială la tribuna Națiunile Unite, în laboratoarele Securității se lucra intens la proiecte speciale ca bomba atomică, armele chimice și bacteriologice sau modificarea rachetelor SCUD și TU 143. “Bomba din Carpaţi” despre care vorbeam într-un episod anterior, nu era îndeajuns. Lipseau vectorii de transport : rachetele balistice sau bombardierele cu care putea fi transportată în teritoriul inamic. Cum transformarea aeronavelor Rombac 1-11 în avioane de transport militar dăduse chix, Comandantul Suprem își îndreptase atenția către rachetele disponibile.

Cartea bazată pe memoriile fostului general Victor Atanasie Stănculescu “În sfârşit adevărul…”, aduce în atenţia opiniei publice informaţii relevante despre intervenţia trupelor străine în decembrie ’89, ca şi  posibilele motive care au dus la eliminarea în mare grabă a lui Nicolae Ceauşescu. Stănculescu  dezvăluie câte ceva din culisele unor operaţiuni clasificate Secret de Stat şi ascunse publicului larg până astăzi. La rândul său, fostul şef al Departamentului de Informaţii Externe, Ioan Mihai Pacepa a dezvăluit amănunte despre finanţarea proiectelor de cercetare şi producţie în România a armelor nucleare şi bacteriologice de la mijlocul anilor ’70.

Un sfert de secol de minciună – de ce trebuia eliminat Ceaușescu ?

Bomba din Carpați

Chiar dacă actualii noștri parteneri și aliați occidentali păstrează tăcerea despre aşa-zisa Revoluţie din 1989, lăsând neinvestigate asasinatele cărora le-au căzut victime proprii cetăţeni, supape nevăzute ale arhivelor secrete sovietice scot adevărul la suprafaţă. Ce vor să spună urmașii imperiului de la Răsărit ? Faptul că eliminarea clanului Ceaușescu nu a fost deloc întâmplătoare, ba chiar motivată de rațiuni de securitate regională. Mai pe înțelesul tuturor, în timp ce doctrina național-socialistă trâmbițată de Nicolaie Ceaușescu la Națiunile Unite (mai ales în cadrul ședințelor Consiliului de Securitate al ONU prezidate din când în când de ofițerii Direcției de Informații Externe), propovăduia dezarmarea nucleară și pacea mondială, în secret, în laboratoarele Securității se lucra intens la proiecte speciale ca bomba atomică, armele chimice sau modificarea rachetei TU 143. Astfel, Comandantul Suprem al Armatei (singurul din lagărul socialist), devenea periculos chiar și pentru aliatul sovietic, un imperiu sleit de puteri după dezastrul nuclear din 1986. La începutul anilor ’90, Mihail Gorbaciov nu își mai putea permite încă un Cernobîl.

Un sfert de secol de minciună – ep.1

Misterele Revoluţiei

Au trecut 25 de ani de la Revoluţie. Mormanele de hârtii, atent “declasificate” la cererea Parchetului General au avut un singur scop – să aburească opinia publică. În 2009, generalul Dan Voinea era îndepărtat de la conducerea Parchetului Militar şi hăituit de Laura Codruța Kovesi, deși apucase să trimită în judecată o parte din criminalii Revoluţiei. Magistratul nu a fost întrebat în ce condiţii a condus anchetele şi nici cum au colaborat instituţiile de forţă cu procurorii pentru elucidarea adevărului. Unii criminali au fost trimişi în judecată şi condamnaţi. Alţii sunt liberi şi astăzi. Cele mai cunoscute cazuri de ţapi ispăşitori sunt generalii octogenari Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac.  “Misterele” Revoluţiei au ajuns pe mâna unei marionete cu nume predestinat – procurorul şef Vasilache. La capătul celălalt al sforilor, marele păpuşar de la Cotroceni, Traian Băsescu.

În mare parte, crimele au rămas cu autori necunoscuţi. Multe întrebări au rămas fără răspuns, pentru că procurorii şi revoluţionarii nu au avut acces la rapoartele secrete ale Securităţii, sereiului sau armatei. În mod curios, fostul procuror militar Voinea neagă orice amestec străin în evenimente, spunând că teroriştii străini au fost inventaţi de criminali pentru a-şi acoperi faptele. Dosarele instrumentate la cald în 1990 de unii procurori sunt ascunse și astăzi. Mai mult, de două decenii, cei care s-au aflat la cârma ţării au muşamalizat dosarele Revoluţiei, ascunzând dovezile şi intimidând martorii. Cum au procedat?

Judele Adrian Podea prins de DNA cu aceleași metode aplicate de el cu decenii în urmă. Când lucra pentru Securitate

Culmea justiției ! Adrian Podea, fost judecător  la Tribunalul Prahova, a primit săptămâna trecută trei ani de închisoare cu executare pentru trafic de influență și dare de mită. La baza condamnării a stat denunțul colegei sale  Corina Anca Zamfirescu, șefa Secției penale a Judecătoriei Ploiești, care a acceptat să poarte tehnică de interceptare. Astfel, Podea, nume conspirat Bordea (la UM 0625 – Direcţia a III-a a Securităţii) a căzut în plasa DNA prin aceleași tehnici și metode de filaj și interceptare pe care le folosea în calitate de ofițer de Securitate cu trei decenii în urmă.

O premieră pentru Justiția românească

Jurnalistul Ohanesian cere verificarea mapelor profesionale ale magistraților Olteanu și Constantinescu din cadrul Curții de Apel București

 

În premieră, avocații jurnalistului Ohanesian Eduard, au ridicat  ieri la Curtea de Apel București, problema incompatibilității membrilor completului de judecată format din judecătorii Cristian Olteanu și Mariana Constantinescu, solicitând “verificarea depunerii declarației magistratului prevazute de art. 7 din legea nr 303/2004, precum și verificarea conformității acesteia cu realitatea, prin CSM și CSAT”. Cererea înaintată de jurnalist are scopul de a elimina suspiciunile privind afectarea condițiilor prevăzute de lege, de Constituție și de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, referitoare la un proces echitabil “conform principiului egalității armelor” și în fața unor magistrați cu adevărat independenți.

“Cum ar decurge judecata dacă președintele unui complet de judecată ar fi ofițer acoperit pus să judece? Ar fi ilegal, dar întrebarea privea “metodica”

deturnării procesului de la cursul normal, legal : s-ar respinge probele, nu s-ar audia martori-cheie, nu s-ar declasifica documente relevante, s-ar petrece incidente în care legea ar fi încălcată exact de autoritatea chemată să o aplice corect sau să o apere iar, în final, s-ar respinge acțiunea. Situatia descrisă este similară cu ceea ce ni s-a întâmplat nouă la Tribunalul București. “, se arată în cererea jurnalistului.

Migranți în comunism – ep.3

În căutarea unui terorist american

Ridcați din rândul migrației arabe înainte de Revoluție, stabiliți aici, în familii mixte, cu afaceri la limita legii, unii studenți de ieri, afaceriști astăzi, au reușit în România de tranziție, sub aripa serviciilor secrete, dar și sub stricta lor supraveghere, să acumuleze averi impresionante peste noapte. Așa s-a născut  ciuhapul valutist. A urmat româncuța materialistă, cu ochii după produse occidentale fine : blugi, țigări Kent, ciorapi ș.a.  Mit, stereotip sau realitate ? Din această categorie fac parte cei mai celebri absolvenți de învățământ superior românesc, teroriștii Omar Hayssam și Mohammad Munaf, ambii condamnați la ani grei de temniță pentru diverse infracțiuni printre care și cea de răpire a trei jurnaliști români în Irak în 2005. Foștii colegi de facultate ai teroriștilor, ulterior de afaceri Raad Halool, Shamil Al Abadi și Mehdi Dulimli au și ei familii românești, dar au interdicție de a intra în țara noastră.

 Intrarea României în organizațiile euro-atlantice nu a fost un drum pavat cu petale de trandafir. Protocoalele mai mult sau mai puțin secrete semnate de țara noastră cu viitorii aliați prevedeau desovietizarea, demilitarizarea și renunțarea la vechile parteneriate cu lumea arabă. La începutul anilor ’90, fluxul studenților străini din Orientul Mijlociu și Africa a scăzut considerabil. Serviciile secrete române au fost nevoite să ofere date amănunțite despre toți migranții de origine arabă aliaților americani, renunțând treptat la o parte din agentura construită de Securitate prin fabricile de diplome din Universități sau trecând-o în conservare. Acțiunile de devoalare și conservare a agenturii arabe din România au culminat odată cu semnarea documentului PATRIOT Act, de către președintele american George Bush la 26 Octombrie 2001. Ca urmare, în același an, Consiliul Suprem de Apărare al Țării avea să emită o hotărâre clasificată ca secret de stat, prin care serviciile secrete românești aveau voie să monitorizeze prin toate mijloacele o listă de 1000 de persoane (majoritatea migranți și cetățeni români de origine arabă), fără nicio limită de timp și fără mandat din partea judecătorilor. A fost începutul sfârșitului pentru afaceriști ca Omar Hayssam, Mohammad Munaf și ai lor.