AntiMafia

Un blog pentru neliniştea dumneavoastră

O premieră pentru Justiția românească

Jurnalistul Ohanesian cere verificarea mapelor profesionale ale magistraților Olteanu și Constantinescu din cadrul Curții de Apel București

 

În premieră, avocații jurnalistului Ohanesian Eduard, au ridicat  ieri la Curtea de Apel București, problema incompatibilității membrilor completului de judecată format din judecătorii Cristian Olteanu și Mariana Constantinescu, solicitând “verificarea depunerii declarației magistratului prevazute de art. 7 din legea nr 303/2004, precum și verificarea conformității acesteia cu realitatea, prin CSM și CSAT”. Cererea înaintată de jurnalist are scopul de a elimina suspiciunile privind afectarea condițiilor prevăzute de lege, de Constituție și de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, referitoare la un proces echitabil “conform principiului egalității armelor” și în fața unor magistrați cu adevărat independenți.

“Cum ar decurge judecata dacă președintele unui complet de judecată ar fi ofițer acoperit pus să judece? Ar fi ilegal, dar întrebarea privea “metodica”

deturnării procesului de la cursul normal, legal : s-ar respinge probele, nu s-ar audia martori-cheie, nu s-ar declasifica documente relevante, s-ar petrece incidente în care legea ar fi încălcată exact de autoritatea chemată să o aplice corect sau să o apere iar, în final, s-ar respinge acțiunea. Situatia descrisă este similară cu ceea ce ni s-a întâmplat nouă la Tribunalul București. “, se arată în cererea jurnalistului.

Citește în continuare

Reclame

25/11/2014 Posted by | Ciocoii de serviciu, Justitie si injustitie, Rapirea din Irak, Raportul Ohanesian, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | Lasă un comentariu

Migranți în comunism – ep.3

În căutarea unui terorist american

Ridcați din rândul migrației arabe înainte de Revoluție, stabiliți aici, în familii mixte, cu afaceri la limita legii, unii studenți de ieri, afaceriști astăzi, au reușit în România de tranziție, sub aripa serviciilor secrete, dar și sub stricta lor supraveghere, să acumuleze averi impresionante peste noapte. Așa s-a născut  ciuhapul valutist. A urmat româncuța materialistă, cu ochii după produse occidentale fine : blugi, țigări Kent, ciorapi ș.a.  Mit, stereotip sau realitate ? Din această categorie fac parte cei mai celebri absolvenți de învățământ superior românesc, teroriștii Omar Hayssam și Mohammad Munaf, ambii condamnați la ani grei de temniță pentru diverse infracțiuni printre care și cea de răpire a trei jurnaliști români în Irak în 2005. Foștii colegi de facultate ai teroriștilor, ulterior de afaceri Raad Halool, Shamil Al Abadi și Mehdi Dulimli au și ei familii românești, dar au interdicție de a intra în țara noastră.raad halool

 Intrarea României în organizațiile euro-atlantice nu a fost un drum pavat cu petale de trandafir. Protocoalele mai mult sau mai puțin secrete semnate de țara noastră cu viitorii aliați prevedeau desovietizarea, demilitarizarea și renunțarea la vechile parteneriate cu lumea arabă. La începutul anilor ’90, fluxul studenților străini din Orientul Mijlociu și Africa a scăzut considerabil. Serviciile secrete române au fost nevoite să ofere date amănunțite despre toți migranții de origine arabă aliaților americani, renunțând treptat la o parte din agentura construită de Securitate prin fabricile de diplome din Universități sau trecând-o în conservare. Acțiunile de devoalare și conservare a agenturii arabe din România au culminat odată cu semnarea documentului PATRIOT Act, de către președintele american George Bush la 26 Octombrie 2001. Ca urmare, în același an, Consiliul Suprem de Apărare al Țării avea să emită o hotărâre clasificată ca secret de stat, prin care serviciile secrete românești aveau voie să monitorizeze prin toate mijloacele o listă de 1000 de persoane (majoritatea migranți și cetățeni români de origine arabă), fără nicio limită de timp și fără mandat din partea judecătorilor. A fost începutul sfârșitului pentru afaceriști ca Omar Hayssam, Mohammad Munaf și ai lor.

Citește în continuare

19/11/2014 Posted by | Diplomatie, Justitie si injustitie, Ministerul de Interne, Rapirea din Irak, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | Lasă un comentariu

Migranți în comunism – ep.2

Teroristul nr.1 al României, un repetent descurcăreț

Ridcați din rândul migrației arabe înainte de Revoluție, stabiliți aici, în familii mixte, cu afaceri la limita legii, unii studenți de ieri, afaceriști astăzi, au reușit în România de tranziție, sub aripa serviciilor secrete, dar și sub stricta lor supraveghere, să acumuleze averi impresionante peste noapte. Din această categorie fac parte cei mai celebri absolvenți de învățământ superior românesc, teroriștii Omar Hayssam și Mohammad Munaf, ambii condamnați la ani grei de temniță pentru diverse infracțiuni printre care și cea de răpire a trei jurnaliști români în Irak în 2005.

 Intrarea României în organizațiile euro-atlantice nu a fost un drum pavat cu petale de trandafir. Protocoalele mai mult sau mai puțin secrete semnate de țara noastră cu viitorii aliați prevedeau desovietizarea, demilitarizarea și renunțarea la vechile parteneriate cu lumea arabă. La începutul anilor ’90, fluxul studenților străini din Orientul Mijlociu și Africa a scăzut considerabil. Serviciile secrete române au fost nevoite să ofere date amănunțite despre toți migranții de origine arabă aliaților americani, renunțând treptat la o parte din agentura construită de Securitate prin fabricile de diplome din Universități sau trecând-o în conservare. Acțiunile de devoalare și conservare a agenturii arabe din România au culminat odată cu semnarea documentului PATRIOT Act, de către președintele american George Bush la 26 Octombrie 2001. Ca urmare, în același an, Consiliul Suprem de Apărare al Țării avea să emită o hotărâre clasificată ca secret de stat, prin care serviciile secrete românești aveau voie să monitorizeze prin toate mijloacele o listă de 1000 de persoane (majoritatea migranți și cetățeni români de origine arabă), fără nicio limită de timp și fără mandat din partea judecătorilor. A fost începutul sfârșitului pentru afaceriști ca Omar Hayssam, Mohammad Munaf și ai lor.

Citește în continuare

17/11/2014 Posted by | Ciocoii de serviciu, Diverse, Justitie si injustitie, Ministerul de Interne, Rapirea din Irak, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | Lasă un comentariu

În căutarea unui terorist american

Mohammad Munaf – din custodia armatei SUA, de negăsit pe Interpol

 Noi credem că este destul de clar că Statele Unite ale Americii nu va înceta niciodată efortul de a-i prinde pe cei responsabili de acte de teroare.”, afirma secretarul de stat al SUA John Kerry în 06.10.2013.

În data de 20.10.2014, jurnalistul Ohanesian Eduard Ovidiu a renotificat (scrisoare atașată) Ambasada SUA la București, prin reprezentantul acesteia Domnul Dean Thompson – însărcinat cu afaceri ad interim al SUA în România și Departamentul de Justiție al SUA, cu privire la dispariția misterioasă a teroristului american Mohammad Munaf din custodia forțelor militare americane din Bagdad și apariția la fel de misterioasă a acestuia pe site-ul Interpol, în calitate de urmărit internațional.10Munaf

Cu alte cuvinte, teroristul american Mohammad Munaf, deținut în toată regula, sub pază strictă a armatei americane (conform documentelor oficiale atașate), în custodie SUA, în Bagdad, în anul 2007, unde era audiat de o comisie rogatorie a Ministerului Public, condusă de procurorul șef adjunct Ciprian Nastasiu în dosarul 628/D/P/2005 – Armamentul, dispare subit în neant, și apare ca urmărit internațional pe site-ul Interpol.

Dacă administrația americană reprezentată de secretarul de Stat John Kerry vorbea serios în octombrie 2013, este de neînțeles cum de l-au pierdut autoritățile SUA tocmai pe teroristul american Mohammad Munaf (vezi foto), vinovat de nenumărate fapte de crimă organizată internațională ( evaziune fiscală, spălare de bani, trafic ilegal de armament ) alături de partenerul său de afaceri, teroristul sirian Omar Hayssam, dar mai ales vinovat de răpirea celor trei jurnaliști români din Irak, din martie 2005 și cel puțin complice la răpirea și torturarea altora străini Florence Aubenas – franțuzoaică, Robert Tarangoy – filipinez, Hussein Hanoun – irakian. Nu mai vorbim despre complicitatea lui Munaf la răpirea și torturarea concetățeanului său ofițerul american Roy Hallums, acțiune ce a durat 311 zile !

Citește în continuare

22/10/2014 Posted by | Armata, Ciocoii de serviciu, Deontologii, Deontologii, presa si serviciile secrete, Justitie si injustitie, Ministerul de Interne, Rapirea din Irak, Servicul de Informatii Externe | Lasă un comentariu

Autoritățile române, la cel mai înalt nivel, au protejat, tăinuit și favorizat acte de terorism internațional și pe teroriști

 

Catre

  PARCHETUL DE PE LANGA INALTA CURTE DE CASATIEI SI JUSTITIE

 

Subsemnatul, Eduard Ovidiu Ohanesian, cu domiciliul in Bucuresti…….., formulez prezenta

 

SESIZARE

 

asupra unor fapte de deosebit de grave de abuz in serviciu si favorizare a unor infractori condamnati pentru terorism, care, pe
teritoriul Romaniei au comis nestingherit o serie de acte materiale care au condus la importante daune materiale si morale, incluzand pagube aduse patrimoniului public si privat.

Aceste persoane la care ne referim in continuare, au fost condamnate in 2009 pentru terorism, au beneficiat de protectia personala si a averilor din partea unor inalte autoritati ale statului roman, inclusiv judiciare.ppen2

Mai mult, averea acestora (proprietati imobiliare, participatii comerciale si lichiditati financiare) a fost protejata si transferata in zone acoperite sau pe numele altor persoane carora li s-a facut si publicitate, ca mesaj subliminal pentru desistarea celor care urmau sa conteste tranzactiile dubioase.

Tranzactiile sunt si raman dubioase intrucat ele se petrec in timp de respectivele persoane erau in custodia Parchetului si a Politie, in stare de arest preventiv.

Paradoxal, in loc sa fie pastrat in interesul cercetarii penale, spre exemplu, infractorul Omar Haysam a fost eliberat din arest printr-o operatiune ilegala, probabil acoperita, cercetarea penala a acesteia ramanand in suspensie.

De asemenea, tot prin vointa si implicarea directa a unor persoane care ocupau inalte functiuni si demnitati publice, infractorul Mohammad Munaf a fost predat din sediul Ambasadei Romaniei in Irak, de la Bagdad, unor persoane despre care s-a spus ca ar actiona in numele unor autoritati ale SUA – in felul acesta cei care l-au predat savarsind infractiunea de obstructionare a justitiei, inlesnindu-i sustragerea de la judecata si in prezent de la executarea pedepsei cu inchisoarea, pentru fapte de terorism.

Citește în continuare

15/10/2014 Posted by | Ciocoii de serviciu, Deontologii, Deontologii, presa si serviciile secrete, Diplomatie, Diverse, Justitie si injustitie, Ministerul de Interne, presa si serviciile secrete, Rapirea din Irak, Raportul Ohanesian, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | 6 comentarii

Lanțul coincidențelor. Iman T, veriga lipsă dintre “Afacerea Egipt”, operațiunea Orhideea și “Fuga lui Hayssam”

Omar Mukhles şi Omar Mahmoud, au fost condamnaţi definitiv săptămâna aceasta la câte cinci ani închisoare cu executare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ei fiind acuzaţi că au înlesnit fuga din ţară a fratelui lor, teroristul Omar Hayssam. În acelaşi dosar, omul de afaceri sirian Mustafa Tartoussi a primit 7 ani închisoare cu executare. Pe scurt, magistrații afirmă că Hayssam a fost scos din țară prin portul Constanța, la bordul navei Iman T (care naviga sub pavilion nord coreean), ajutat de frații săi și de Mustafa și Youssef Tartoussi. După cum vom afla în continuare, nava Iman T a urmat un traseu standard, pe care-l făcuse de zeci, poate de sute de ori în trecut, având la bord alte încărcături “speciale”. A plecat din portul Constanța (România), a făcut escală în portul Alexandria din Egipt, ajungând în cele din urmă în portul sirian Tartous, unde l-a debarcat pe teroristul Omar Hayssam. Ce nu spun magistrații ?

Aflăm din documentele de mai jos, extrase din din dosarul 628/D/P/2005 “Armamentul”, care dovedesc ce anume stă de fapt în spatele condamnării lui Mustafa Tartoussi, proprietarul navei Iman T. Mai precis, este vorba de trafic şi contrabandă cu armament din Serbia, prin portul Constanța, către zona arabă, destinaţia Egipt înscrisă în documente fiind mai mult ca sigur una falsă. Coincidență ! Culmea, nava Iman T era verificată şi avea OK-ul ofiţerilor SRI, care ştiau ce transportă.

Citește în continuare

08/10/2014 Posted by | Diverse, Rapirea din Irak, Servicul de Informatii Externe | Un comentariu

A fost lansat volumul SERVESC PATRIA ! la editura Junimea Iași

Scurtă prezentare

Volumul Servesc Patria ! nu este doar o incursiune în modul de lucru al serviciilor secrete românești și de aiurea, cartea reprezintă o Servesc Patria copertareacție la unele evenimente de neînțeles petrecute sub ochii noștri în ultimii ani. Prin numeroase documente inedite, mărturii și informații obținute de foști și actuali ofițeri și agenți, unele ținute la strict secret și astăzi, autorul încearcă să prezinte situația în care se află societatea noastră, cât mai simplu cu putință. Căci nimic nu este întâmplător, nici în politică, nici în justiție, nici în presă, nici în lumea mondenă. În general, “vedetele” românilor au un parcurs bine determinat, trasat de cele mai multe ori de compromisurile și uneori de infracțiunile la care s-au dedat, ei și părinții lor, ajungând astfel în vizorul marelui păpușar – serviciile secrete. Astfel, numai devoalarea biografiilor ascunse ale idolilor din trecut, prezent și viitor poate clarifica pe deplin promovarea acestora, uneori agresivă, în mass-media sau la conducerea instituțiilor de forță ale țării.

Servesc Patria ! continuă demersul jurnalistic de devoalare și declasificare a minciunii ( început cu volumele publicate deja Amintiri din Portbagaj – editura Minerva 2008, Puterea din Umbră – vol. I și vol. II – editura Junimea 2009, respectiv 2011), abuzului și raptului la care au fost, sunt și vor fi supuși cetățenii României chiar de către cei pe care, prin vot, periodic, îi aduc la putere, indiferent ce forme îmbracă aceasta.

 Autor – Ohanesian Eduard Ovidiu

Editura Junimea – Iași, 2014

Prefață de Sorin Roșca Stănescu

 

Rebelul se întoarce

Și publică o nouă carte. Iarăși va fi sânge pe pereți. Pentru că acesta este darul special al lui Ohanesian. Să scormonească acolo unde nimeni nu a mai scormonit. Să sape adânc. La temelia secretelor. Să înfățiseze persoane importante, care se bucură de notorietate, într-un fel nemaiîntâlnit. Și să facă, din iluștri necunoscuți, personalități prezente.

Servindu-și patria, cum spune, încă de pe vremea când, infanterist fiind, era obligat să se lupte cu sfecla furajeră în campania agricolă de toamnă din ferma Cojocna, Ovidiu Ohanesian se formează, treptat, ca ziarist de investigație și încă unul cu totul special pentru ca, în final, să ajungă să dețină cheile unor seifuri pe care nimeni nu le-a mai deschis de mult. Călătoria alături de Ohanesian este pe cât de fascinantă, pe atât de șocantă. Într-un fel, se poate spune că specialitatea sa este vânătoarea de spioni. De la spionii plasați de Securitatea comunistă, sub acoperire în diferite funcții, pe întreg mapamondul, până la faimoșii spioni fantomă. Din Brigada Speciala a DIE. Așa-numita „Brigada U”.

Revelațiile din aceasta carte, ca și celelalte demersuri de același fel ale lui Ohanesian, sunt tulburătoare. Și pot fi și primejdioase. Deodată, sub masca unui bătrânel liniștit și simpatic, care trăiește anonim undeva, apare un personaj despre care s-ar putea scrie romane de spionaj sau care ar putea deveni erou al unor seriale de succes. Este descrisă, pagină cu pagină, o cu totul altă lume decât cea în care am crezut că trăim.

Lumea paralelă a lui Ovidiu Ohanesian nu este însă imaginară. Ea este cât se poate de reală. Și folosesc, iată, timpul prezent. Pentru că și Ohanesian își urmărește personajele nu numai în trecut, ci și în prezent, uneori, atunci când este cazul, anticipându-le viitorul.

Facând trimiteri insistente la cea mai spectaculoasă pagină din istoria spionajului românesc, episodul Ioan Mihai Pacepa, Ovidiu Ohanesian insistă asupra unui termen, astăzi banal, dar în urmă cu câteva decenii cvasinecunoscut sau prea puțin cunoscut. Dezinformarea. El demonstrează în această carte că rostul serviciilor secrete nu s-a redus niciodată la obținerea unor informații protejate de diferite state. Că mai ales serviciile secrete ale blocului sovietic, dar nu numai ele, au dezvoltat tehnici cu totul și cu totul speciale pentru dezinformarea potențialilor inamici. Că în această activitate au fost angrenați nenumărați specialiști și au fost angajate fonduri importante. România nu a făcut excepție de la această regulă. Deloc. Și este de presupus că nu face nici acum. Și atunci, citându-l pe Ohanesian, înțelegem mai bine o serie întreagă de diversiuni organizate de servicii nu numai împotriva inamicului, ci și a cetățenilor pe care, prin jurământ, îi „servesc”.

Cantitatea de informație pe care ne-o livrează Ohanesian este atât de mare, încât pare greu de crezut că fiecare referire a putut fi verificată. Nu este deloc exclus ca, în ceea ce privește unele personaje, însuși Ohanesian să fi căzut victimă a unor operațiuni de dezinformare. De intoxicare. Dar riscul merită totuși asumat. Prețul plătit de victimele colaterale este suficient de mic în raport cu greutatea și gravitatea dezvăluirilor. Și, ca dovadă că așa stau lucrurile, în această amplă lucrare, în care Ohanesian își servește patria în felul lui, sunt publicate nu numai informații seci, ci și interviuri, facsimile ale unor documente secrete și numeroase fotografii. O parte dintre fantomele lui Ceaușescu se plimbă astfel, la vedere, printre noi. Și sub ochii noștri.

O stranie coincidență face ca, în cursul acestei dimineți, în care eu lecturez manuscrisul pe care Ohanesian mi l-a pus la dispoziție, să mă fi preocupat de soarta unui personaj de excepție. Savantul român Constantin Răuță. Despre care tocmai am scris un editorial postat pe mai multe site-uri în această zi de 3 noiembrie. O personalitate fascinantă, un om care, la scurt timp după ce a primit cetățenia americană și a fost condamnat la moarte sub regimul comunist de Tribunalul Militar care l-a condamnat la moarte și pe Pacepa, a devenit un savant de talie mondială. Lucrând la General Electric pentru cei mai importanți sateliți lansați de Statele Unite, la NASA, în programe vizând controlul zborurilor spațiale, dar și la Departamentul Apărării, unde și-a adus o contribuție importantă la sistemele de protecție împotriva rachetelor balistice, componente care se vor monta, în curând, la Deveselu. Dar Constantin Răuță, în ciuda eforturilor pe care le face de 13 ani, rămâne condamnat la moarte chiar în urma unei sentințe, de acum o lună, a Curții de Casație de la București. În cartea lui Ohanesian descopăr cu uimire, la scurt timp după ce mi-am postat editorialul, un întreg capitol consacrat savantului condamnat la moarte, Constantin Răuță. Și observ, cu plăcere, cum informațiile noastre coincid. Numai că Ohanesian știe și scrie mult mai multe despre Răuță.

Poate, pornind de la biografia schițată de Ohanesian, un mare producător se va gândi să facă un film artistic. La fel cum și generalul Ioan Mihai Pacepa și spectaculoasa sa istorie ar trebui să devină subiectul unei mari opere cinematografice.

Să petrecem câteva zile servind și noi patria alături de Ovidiu Ohanesian!

Sorin Roșca Stănescu

 

coperta Servesc Patria !

 

 

20/06/2014 Posted by | Armata, Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Diplomatie, Justitie si injustitie, KGB, Ministerul de Interne, Rapirea din Irak, Revolutie, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | 3 comentarii