Migranți în comunism – ep.2

Teroristul nr.1 al României, un repetent descurcăreț

Ridcați din rândul migrației arabe înainte de Revoluție, stabiliți aici, în familii mixte, cu afaceri la limita legii, unii studenți de ieri, afaceriști astăzi, au reușit în România de tranziție, sub aripa serviciilor secrete, dar și sub stricta lor supraveghere, să acumuleze averi impresionante peste noapte. Din această categorie fac parte cei mai celebri absolvenți de învățământ superior românesc, teroriștii Omar Hayssam și Mohammad Munaf, ambii condamnați la ani grei de temniță pentru diverse infracțiuni printre care și cea de răpire a trei jurnaliști români în Irak în 2005.

 Intrarea României în organizațiile euro-atlantice nu a fost un drum pavat cu petale de trandafir. Protocoalele mai mult sau mai puțin secrete semnate de țara noastră cu viitorii aliați prevedeau desovietizarea, demilitarizarea și renunțarea la vechile parteneriate cu lumea arabă. La începutul anilor ’90, fluxul studenților străini din Orientul Mijlociu și Africa a scăzut considerabil. Serviciile secrete române au fost nevoite să ofere date amănunțite despre toți migranții de origine arabă aliaților americani, renunțând treptat la o parte din agentura construită de Securitate prin fabricile de diplome din Universități sau trecând-o în conservare. Acțiunile de devoalare și conservare a agenturii arabe din România au culminat odată cu semnarea documentului PATRIOT Act, de către președintele american George Bush la 26 Octombrie 2001. Ca urmare, în același an, Consiliul Suprem de Apărare al Țării avea să emită o hotărâre clasificată ca secret de stat, prin care serviciile secrete românești aveau voie să monitorizeze prin toate mijloacele o listă de 1000 de persoane (majoritatea migranți și cetățeni români de origine arabă), fără nicio limită de timp și fără mandat din partea judecătorilor. A fost începutul sfârșitului pentru afaceriști ca Omar Hayssam, Mohammad Munaf și ai lor.

Migranți în comunism – ep.1

De pe băncile facultăților în terorismul internațional

La sfârșitul lunii octombrie, în orașul Cluj Napoca, Institutul Intercultural Timișoara, alături de la alte instituții de stat și oengeuri a organizat un “curs de formare în comunicare interculturală și deconstrucția stereotipurilor în mass-media” destinat jurnaliștilor. Evenimentul derulat în cadrul programului european “Migrant în România interculturală” a beneficiat de o prezență numeroasă a mediatorilor interculturali de diferite etnii, predominanți fiind vorbitorii de limbă arabă.

Întâlnirea dintre jurnaliști și reprezentanții migranților a avut loc nu departe de centrul orașului, unde cu peste trei decenii în urmă (1983 – cartierul Mănăștur), ar fi avut loc o bătaie generală între studenții români sprijiniți de interlopi mănăștureni cu arabii aduși de regimul comunist la studii în facultățile clujene. Se spune că, deşi conflictul a avut conotații etnice (scandări împotriva studenţilor arabi), românii erau supărați mai degrabă pe condițiile de viață grele și privațiunile de care străinii nu aveau parte în România, aceștia din urmă având acces la produse occidentale de care majoritatea cetățenilor erau privaţi. Mai precis, studenții arabi aveau dreptul să deţină valută și puteau intra fără probleme în magazinele de tip „Shop” sau „Comturist. Tot în acea perioadă, un incident important petrecut lângă fabrica de bere Ursus a tulburat cartierul. Un interlop mănășturean omorâse un student străin, care s-a dovedit a fi odraslă de ministru african. După Revoluție, odată cu ridicarea restricțiilor, aceste conflicte au fost date uitării, mulți dintre foștii studenți străini întorcându-se în țările lor de origine. O parte dintre ei s-au căsătorit cu românce, devenind prosperi oameni de afaceri.

În căutarea unui terorist american

Mohammad Munaf – din custodia armatei SUA, de negăsit pe Interpol

 “Noi credem că este destul de clar că Statele Unite ale Americii nu va înceta niciodată efortul de a-i prinde pe cei responsabili de acte de teroare.”, afirma secretarul de stat al SUA John Kerry în 06.10.2013.

În data de 20.10.2014, jurnalistul Ohanesian Eduard Ovidiu a renotificat (scrisoare atașată) Ambasada SUA la București, prin reprezentantul acesteia Domnul Dean Thompson – însărcinat cu afaceri ad interim al SUA în România și Departamentul de Justiție al SUA, cu privire la dispariția misterioasă a teroristului american Mohammad Munaf din custodia forțelor militare americane din Bagdad și apariția la fel de misterioasă a acestuia pe site-ul Interpol, în calitate de urmărit internațional.

Cu alte cuvinte, teroristul american Mohammad Munaf, deținut în toată regula, sub pază strictă a armatei americane (conform documentelor oficiale atașate), în custodie SUA, în Bagdad, în anul 2007, unde era audiat de o comisie rogatorie a Ministerului Public, condusă de procurorul șef adjunct Ciprian Nastasiu în dosarul 628/D/P/2005 – Armamentul, dispare subit în neant, și apare ca urmărit internațional pe site-ul Interpol.

Dacă administrația americană reprezentată de secretarul de Stat John Kerry vorbea serios în octombrie 2013, este de neînțeles cum de l-au pierdut autoritățile SUA tocmai pe teroristul american Mohammad Munaf (vezi foto), vinovat de nenumărate fapte de crimă organizată internațională ( evaziune fiscală, spălare de bani, trafic ilegal de armament ) alături de partenerul său de afaceri, teroristul sirian Omar Hayssam, dar mai ales vinovat de răpirea celor trei jurnaliști români din Irak, din martie 2005 și cel puțin complice la răpirea și torturarea altora străini Florence Aubenas – franțuzoaică, Robert Tarangoy – filipinez, Hussein Hanoun – irakian. Nu mai vorbim despre complicitatea lui Munaf la răpirea și torturarea concetățeanului său ofițerul american Roy Hallums, acțiune ce a durat 311 zile !

Autoritățile române, la cel mai înalt nivel, au protejat, tăinuit și favorizat acte de terorism internațional și pe teroriști

 

Catre

  PARCHETUL DE PE LANGA INALTA CURTE DE CASATIEI SI JUSTITIE

 

Subsemnatul, Eduard Ovidiu Ohanesian, cu domiciliul in Bucuresti…….., formulez prezenta

 

SESIZARE

 

asupra unor fapte de deosebit de grave de abuz in serviciu si favorizare a unor infractori condamnati pentru terorism, care, pe
teritoriul Romaniei au comis nestingherit o serie de acte materiale care au condus la importante daune materiale si morale, incluzand pagube aduse patrimoniului public si privat.

Aceste persoane la care ne referim in continuare, au fost condamnate in 2009 pentru terorism, au beneficiat de protectia personala si a averilor din partea unor inalte autoritati ale statului roman, inclusiv judiciare.

Mai mult, averea acestora (proprietati imobiliare, participatii comerciale si lichiditati financiare) a fost protejata si transferata in zone acoperite sau pe numele altor persoane carora li s-a facut si publicitate, ca mesaj subliminal pentru desistarea celor care urmau sa conteste tranzactiile dubioase.

Tranzactiile sunt si raman dubioase intrucat ele se petrec in timp de respectivele persoane erau in custodia Parchetului si a Politie, in stare de arest preventiv.

Paradoxal, in loc sa fie pastrat in interesul cercetarii penale, spre exemplu, infractorul Omar Haysam a fost eliberat din arest printr-o operatiune ilegala, probabil acoperita, cercetarea penala a acesteia ramanand in suspensie.

De asemenea, tot prin vointa si implicarea directa a unor persoane care ocupau inalte functiuni si demnitati publice, infractorul Mohammad Munaf a fost predat din sediul Ambasadei Romaniei in Irak, de la Bagdad, unor persoane despre care s-a spus ca ar actiona in numele unor autoritati ale SUA – in felul acesta cei care l-au predat savarsind infractiunea de obstructionare a justitiei, inlesnindu-i sustragerea de la judecata si in prezent de la executarea pedepsei cu inchisoarea, pentru fapte de terorism.

Dovada faptului că Serviciul de Informații Externe spionează pe teritoriul României

Pentru mâncătorii de rahat de zilele acestea, de pe toate canalele TV. Pentru toți aceia care manipulează în mod ordinar opinia publică, punem la dipoziție Mandatul Strict Secret nr. 0094774 din data de 18.11.1998 (dată la care Victor Viorel Ponta făcea pe fantoma la SIE) prin care Serviciul de Informații Externe este autorizat „să intercepteze comunicații de la postul telefonic și fax 312.00.69”, pe teritoriul României, post telefonic al unei firme românești, condusă de un român….. Fără comentarii pentru mâncătorii de ….

 

Lanțul coincidențelor. Iman T, veriga lipsă dintre “Afacerea Egipt”, operațiunea Orhideea și “Fuga lui Hayssam”

Omar Mukhles şi Omar Mahmoud, au fost condamnaţi definitiv săptămâna aceasta la câte cinci ani închisoare cu executare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ei fiind acuzaţi că au înlesnit fuga din ţară a fratelui lor, teroristul Omar Hayssam. În acelaşi dosar, omul de afaceri sirian Mustafa Tartoussi a primit 7 ani închisoare cu executare. Pe scurt, magistrații afirmă că Hayssam a fost scos din țară prin portul Constanța, la bordul navei Iman T (care naviga sub pavilion nord coreean), ajutat de frații săi și de Mustafa și Youssef Tartoussi. După cum vom afla în continuare, nava Iman T a urmat un traseu standard, pe care-l făcuse de zeci, poate de sute de ori în trecut, având la bord alte încărcături “speciale”. A plecat din portul Constanța (România), a făcut escală în portul Alexandria din Egipt, ajungând în cele din urmă în portul sirian Tartous, unde l-a debarcat pe teroristul Omar Hayssam. Ce nu spun magistrații ?

Aflăm din documentele de mai jos, extrase din din dosarul 628/D/P/2005 “Armamentul”, care dovedesc ce anume stă de fapt în spatele condamnării lui Mustafa Tartoussi, proprietarul navei Iman T. Mai precis, este vorba de trafic şi contrabandă cu armament din Serbia, prin portul Constanța, către zona arabă, destinaţia Egipt înscrisă în documente fiind mai mult ca sigur una falsă. Coincidență ! Culmea, nava Iman T era verificată şi avea OK-ul ofiţerilor SRI, care ştiau ce transportă.

Corupția, o chestiune obișnuită în istoria recentă a României

 Șpaga luată de “diplomatul” Ștefan Andrei încăpea cu greu în 5 apartamente

Trecerea în neființă a  politrucului comunist de talie națională (în niciun caz internațională, așa cum încearcă să acrediteze în ultima vreme unii istorici) Ștefan Andrei s-a petrecut cu onoruri aduse la catafalc de zeloși lăudători istorici, ziariști și chiar politicieni. Dacă regretele unora pot fi înțelese, pentru că, indiferent de funcție, Andrei a fost o ființă umană, modul în care este prezentat acesta de multe dintre instituțiile mas-media și lătrăii acestora este cel puțin șocant.

Altarul ridicat în cinstea liderului ceaușist Andrei a fost ridicat pas cu pas după Revoluție, acesta fiind prezentat în numeroase emisiuni TV, articole, ba chiar și în cărți, ca un fel de super-diplomat patriot, dizident, reformist și martir al regimului de tristă amintire. Cărțile și articolele scrise de el și despre el în ultima vreme îl descriu ca pe un geniu al diplomației, un fel de Henry Kissinger de România, ba chiar al blocului comunist. În condițiile în care scriitori și poeți de valoare de abia reușesc să supraviețuiască, anumite edituri scot pe bandă rulantă “memoriile” comunistoidului în ediții glossy cu tiraje fantastice. Învelit într-o aură de mucava fabricată în laboratoarele serviciilor secrete, fostul demnitar comunist ne oferă chiar și după moarte adevărate lecții de viață și de democrație. Câtă încredere putem avea în mărturiile sale, unde sunt rădăcinile șpăgii și corupției actuale și cine a fost de fapt acest adevărat Machiavelli al societății românești postdecembriste veți afla în continuare. După cum veți constata din documentele spionajului extern, șpaga, ploconul și traficul de influență nu sunt practici noi pentru foștii și actualii demnitari români. Corupția este o componentă importantă a istoriei noastre recente.