AntiMafia

Un blog pentru neliniştea dumneavoastră

De-al nostru sau al lor ?

De când a fost numit Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Cehe în Republica Moldova (29 ianuarie 2010), Jaromir Kvapil nu contenește să-i uimească pe oficialii de peste Prut. Chiar și literații sau artiștii prezenți alături de diplomat la diverse evenimente culturale îi laudă abilitățile de comunicare. Jaro, cum îi spun prietenii apropiați, vorbește o “frumoasă, perfectă” limbă română. Până aici nimic deosebit. Am putea spune că  Jaro a avut tot timpul din lume să învețe limba noastră, deoarece, o perioadă îndelungată, cehul a fost diplomat în România și în Republica Moldova. Puțini sunt cei care știu povestea adevărată de la dosarul de cadre al lui Jaromir Kvapil . Epopeea românească a viitorului ambasador începe în vara anului 1968, când trupele Spețnaz și tancurile trimise de sovietici să implementeze democrația socialistă la Praga, îl găsesc pe acesta student la facultatea de comerț (un fel de ASE cehoslovac). La vremea aceea, Kvapil senior, tatăl lui Jaromir îndeplinea funcția de atașat al agenției economice cehoslovace la București, așa că nu i-a fost prea greu să-și aducă odrasla în capitala României. Ferit de democrația forțată de la răsărit, Jaromir și-a terminat studiile la noi, la Facultatea de Comerț Exterior din cadrul ASE, locul de unde Direcția de Informații Externe (DIE) făcea de zor recrutări pentru schimbarea garniturii bolșevice de la conducerea instituțiilor țării. Așa că, viitorul diplomat Jaromir Kvapil a beneficiat de instruire de specialitate și de colegi celebri, care au terminat comerțul exterior odată cu el, apoi au fost recrutați de generalul Gheorghe Marcu, “cercetători” la Institutul de Economie Mondială, o instituție de acoperire a DIE. Timpul a trecut, vremurile s-au schimbat, iar Jaromir Kvapil a revenit după 1989 în România în calitate de diplomat, unde îl așteptau alte evenimente mărețe. Printre altele, Jaro a prins destrămarea Cehoslovaciei la post. În 1993 a fost numit ambasador al Republicii Cehia la București, iar în perioada 1994-1997, prin cumul este acreditat și pentru Republica Moldova. Tot aici a prins și conflictul care a dus la destrămarea Iugoslaviei. Cum în acea perioadă, traficul de armament, combustibili și alimente peste Dunăre era în toi, organele contrainformative ale statului român stăteau cu urechile ciulite în mediul diplomatic. Uite așa, Jaromir a ajuns subiectul unei note informative, în care îi erau consemnate obiceiurile dar și discuțiile. Astfel, aflăm că, diplomatul obișnuia să stea la o bere cu prietenii în ambasadă, tolănit cu picioarele pe birou și să vorbească în cea mai curată limbă românească despre noul sistem cehesc de radar capabil să detecteze avioane invizibile.  Întâmplător sau nu, prin martie 1999, sârbii, reușeau să doboare (cu rachete SA trecute pe la Turnu Severin) un F117 Night Hawk și să avarieze grav altul. Aeronave invizibile pentru echipamente convenționale. Privind  fragmentele  avionului F117 doborât, expuse astăzi la la muzeul aviației din Belgrad, nu poți să nu te-ntrebi : de unde or fi avut sârbii sistemul special de detecție ?

29/11/2011 Publicat de | Armata, Diplomatie, Raportul Ohanesian, Securistii vechi si noi, Servicul de Informatii Externe | Un comentariu

Lansare carte: Eduard Ovidiu Ohanesian – Puterea din umbra** Raport din spatele uşilor închise

Joi 24 Noiembrie 2011, orele 1630 – 1700 
Lansare carte: Eduard Ovidiu Ohanesian – Puterea din umbra** Raport din spatele uşilor închise
Targul International de carte Gaudeamus – Spatiu Evenimente – nivel 7.70
Prezintă: Doru Braia

23/11/2011 Publicat de | Armata, Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Diplomatie, Diverse, Justitie si injustitie, KGB, Ministerul de Interne, Rapirea din Irak, Raportul Ohanesian, Revolutie, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | Un comentariu

A apărut Puterea din Umbră Vol.II la Editura Junimea din Iași

Raport din spatele ușilor închise
 
Puterea din umbră, volumul II

Veți găsi în acest volum câte puţin din fiecare adevăr. Trecut, prezent şi poate viitor, ca dovadã că în ciuda eforturilor noastre de a învăţa din greşelile trecutului, istoria se repetă. De asemenea, veţi înţelege din paginile ce urmează, de unde apar tot felul de personaje,care mai de care mai dubioase, cu roluri episodice în scandaluri politice la nivel înalt. Ce rol avea interlopul vrâncean Costică Argint în compromiterea unor personaje politice de vârf ca Tăriceanu sau Cioroianu şi ce legătură are acesta cu marele terorist Carlos Şacalul. Sau câte ceva despre moravurile grele ale politicienilor şi generalilor Departamentului de Informaţii Externe din vremea generalului Ion Mihai Pacepa. Vă veţi convinge că, în sistem, nimic nu
s-a schimbat.
La conducerea României se aflã altă generaţie de securişti cu aceleaşi moravuri. Cartea de faţă îi expune sec, aşa cum v-am obişnuit. Cu documente, nume, date, fotografii şi biografii şi cu nelipsita „Notă a Ofiţerului”, cuprinzând mesaje şi comentarii de la cei care şi-au pus viaţa şi cariera în pericol dezvăluind abuzurile Sistemului. Pentru că, dacă paginile ziarelor sunt trecătoare, redacţiile se pot închide, jurnaliştii incomozi pot fi daţi afară, iar arhivele Internetului pot fi
şterse, cartea tipărită rămâne pe rafturile bibliotecilor pentru generaţiile care vor veni şi în memoria dumneavoastră, CETĂŢENII.

Eduard
Ovidiu OHANESIAN

Jurnalist

0723230021
eohanes@yahoo.com
 

Cartea Raport din spatele ușilor închise a apărut la Editura Junimea din Iași.

CUPRINS:

Cuvant inainte

DOSARUL ARMAMENTUL

Dosarele SSID dauneaza grav magistratilor

Hayssam in topul contrabandistilor internationali

Sfantul Omar, ingeras neprihanit

Marea Praduiala

Terorism institutionalizat: fonduri secrete, conturi, modalitati de plata

Anexa

LORZII RAZBOIULUI

Viktor Bout: Game Over!

Contrabanda romano-moldoveana din dosarele DIICOT

Somnul magistratilor naste contrabanda

„Tunuri” financiare cu miros de praf de pusca

Generalul Degeratu si afacerile cu armament din Europa de Est

Anexa

MISTERELE REVOLUTIEI

Dovezile musamalizarii

Patimile procurorilor

Nepasarea diplomatilor straini de la Bucuresti

Proiectele secrete ale Epocii de Aur

Secretele generalilor de la Jilava

Apa grea, iperita, bruceloza si rachete

Apa grea – de la agentul Poly, la uzina „G”

Inregistrarile directorului Florea

Accidentul secretizat

Tomahawk-ul ceausist prinde viata in Iran

TERORISM, ANTITERORISM, AGENTI SUB ACOPERIRE

Interlopul SIE din dosarul „Carlos Sacalul”

Costica Argint versus Ilici Ramirez Sanchez

Cazul Ion Serban – cinismul Securitatii in presa straina

COMPENDIU DESPRE CRIMA ORGANIZATA

„Blonda” de la drept

La vanatoare de procurori DIICOT

Anexa

DIPLOMATIE SI SECURITATE

SIE de la cap se impute

Moravuri grele din trecut – Familia DIE in imagini

Precursorul lui Adrian Nastase la Cornu

Pacepistii si urmasii lor

Tupeu de securist

Anexa

GENERALII GORJULUI

Un spion gorjean la New York

Colegii de la Externe

Cariera si pregatirea

Agentura

„Patria SA” credite cu epoleti

Bibliografie

Cuvant insotitor

30/10/2011 Publicat de | Armata, Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Diplomatie, Diverse, Justitie si injustitie, KGB, Ministerul de Interne, Rapirea din Irak, Raportul Ohanesian, Revolutie, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | 7 comentarii

Avem o țară, o datorie, / O misiune de veacuri de îndeplinit…

“Ura” din jurământul securiștilor

Am intrat recent în posesia unei copii a jurământului militar depus de ofițerii români la încadrarea în serviciile secrete comuniste. Deși se referă clar doar la “ Forțele Militare”, fără a se face diferența între Armată sau Ministerul de Interne, veteranii își amintesc faptul că textul jurământului (care circula pe fluturași speciali) era același pentru întreg sistemul. Citindu-l cu mare atenție, ne putem da seama de nivelul de îndoctrinare la care erau supuși spionii. Cuvântul “ură” apare în cel puțin două paragrafe.  Viitorii ofițeri acoperiți ai Direcției de Informații Externe depuneau acest jurământ în clădirea DIE de pe strada Bațiștei, după terminarea școlilor de specialitate, în prezența unui ofițer superior. Era pentru prima și ultima dată când spionii externi îmbrăcau uniforma pentru fotografia de legitimație. O uniformă kaki cu petlițe albastre, dar fără niciun însemn de armă. DIE nu avea însemne de armă. Legitimația ofițerului de spionaj extern era considerată secret de stat. Acesta este jurământul depus de majoritatea grangurilor securiști care au preluat puterea în România post-revoluționară. Rămâne la latitudinea cititorului să hotărască pe cine și mai ales ce au urât băieții cu ochi albaștri “ din adîncul ființei” lor în decembrie 1989.

Eu cetățean al Republicii Socialiste România, intrînd în rîndurile forțelor armate, jur să fiu
devotat poporului muncitor, patriei mele și conducerii de stat a Republicii Socialiste România.

Jur să-mi însușesc temeinic toate cunoștințele militare pentru a fi un bun militar al Forțelor Armate ale Republicii Socialiste România.
Jur să fiu luptător dîrz, cinstit, curajos, disciplinat și vigilent, să păstrez cu strictețe secretul militar și de stat, să păzesc cu grijă avutul militar și obștesc, să execut fără șovăire prevederile regulamentelor militare și ordinele
comandanților și șefilor mei.

Jur să urăsc din adîncul ființei mele pe toți dușmanii patriei și ai poporului muncitor.
Jur să fiu gata oricînd să lupt pentru apărarea patriei mele, Republica Socialistă România, și ca militar al Forțelor Armate ale Republicii Socialiste România să lupt cu toată dîrzenia și priceperea, neprecupețind sîngele și viața mea,
pentru dobîndirea victoriei depline asupra dușmanilor.

Dacă voi călca jurămîntul meu, să mă lovească pedeapsa aspră a legii Republicii Socialiste România și să-mi atrag ura și disprețul oamenilor muncii.
Mă leg să îndeplinesc întocmai jurămîntul meu, pentru libertatea și fericirea patriei și a poporului muncitor.”

03/07/2011 Publicat de | Armata, Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Diplomatie, Justitie si injustitie, Ministerul de Interne, Revolutie, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | 3 comentarii

Câteva amănunte despre “Miki Şpagă”, Cristian Diaconescu, Gabriel Oprea şi ai lor

Senatorul Valer Marian

GRUPUL PARLAMENTAR PSD+PC

DECLARAŢIE POLITICĂ

 Senator: VALER MARIAN

Circumscripţia electorală: SATU MARE

Colegiul electoral: 1

Grupul parlamentar: PSD +PC

 Şedinţa Senatului din: 13.12.2010

 

Titlul declaraţiei: Sesizare penală împotriva ministrului apărării          

             Săptămâna trecută, după ce luni, 6 decembrie, am prezentat în plenul Senatului declaraţia politică “Ministrul apărării recidivează/ Ultimele nelegiuiri şi neghiobii ale ministrului Oprea”, miercuri, 8 decembrie, am depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o sesizare penală împotriva numitului Gabriel Oprea, deputat independent şi ministru al apărării naţionale, solicitând cercetarea acestuia sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi trafic de influenţă. Sesizarea mea a fost înregistrată sub nr.21124/8.12.2010 şi are următorul conţinut:

            “Către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Doamnei procuror general Laura Codruţa Kovesi. Subsemnatul Marian Valer, cu domiciliul ales în Satu Mare, Piaţa 25 Octombrie nr.1, etaj 8, camera 9, senator în Parlamentul României şi vicepreşedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii din Senatul României, vă înaintez alăturat copii de pe interpelarea adresată primului ministru al României în data de 18 octombrie 2010, intitulată “Folosirea aviaţiei militare în interes de partid de către ministrul apărării naţionale”, şi de pe declaraţia politică prezentată în data de 6 decembrie 2010, intitulată “Ministrul apărării recidivează”, şi vă solicit să dispuneţi efectuarea de cercetări penale asupra numitului Oprea Gabriel, deputat independent şi ministru al apărării naţionale în Guvernul României, sub aspectul următoarelor infracţiuni:

            1. abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. şi ped. de art.248 din Codul penal, pentru folosirea în scopuri politice, respectiv în interes de partid, a avioanelor, autoturismelor şi personalului Ministerului Apărării Naţionale, cu ocazia deplasărilor efectuate la Satu Mare în zilele de 9-10 octombrie 2010, respectiv 28 noiembrie 2010, prejudiciul cauzat constând în valoarea carburanţilor şi a uzurii mijloacelor de transport folosite şi în contravaloarea salariilor personalului folosit în perioada respectivă;

            2. trafic de influenţă, prev. şi ped. de art.257 din Codul penal, pentru intervenţia la ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea, pentru aprobarea finanţării proiectului de reabilitare drumuri şi canalizare al comunei Odoreu din judeţul Satu Mare, şi pentru intervenţia la nivel de Guvern, prin iniţierea de către Ministerul Apărării Naţionale a unei hotărâri care a fost aprobată, pentru transferul terenului şi construcţiilor unei foste unităţi militare către comuna Odoreu, în scopul racolării primarului comunei Odoreu, Pop Dumitru, actualmente cu apartenenţă politică la PSD, în Uniunea Naţională pentru Progresul României (UNPR), partid în care deţine funcţia de preşedinte executiv.

            Cu precizarea că prezentul act are caracter de denunţ penal, aştept să fiu convocat de urgenţă pentru a oferi detalii şi pentru a depune în probaţiune înscrisuri şi fotografii, precum şi pentru a indica martori. Cu consideraţie. Senator Valer Marian.”

            Declaraţia mea politică a fost urmată de atacuri calomnioase brutale şi imediate la adresa persoanei mele din partea unor lideri ai UNPR. Imediat după prezentarea acesteia în plenul Senatului a luat cuvântul, sub pretextul prezentării unei declaraţii politice, senatorul independent Şerban Mihăilescu, liderul grupului senatorial al UNPR, care, într-un acces nevrotic, m-a etichetat “procuror frustrat” şi a afirmat că declaraţia mea la adresa ministrului Oprea este plină de calomnii. Ori declaraţia mea se bazează pe probe materiale (înscrisuri, fotografii, înregistrări audio şi video) şi pe martori pertinenţi, veridicitatea sa fiind confirmată şi de faptul că am depus sesizare penală la Parchetul General. Într-adevăr, recunosc că sunt “un procuror frustrat” pentru că după Revoluţia din decembrie 1989 nu am arestat şi anchetat un slugoi ceauşist ca Şerban Mihăilescu, cunoscut ca reprezentant de vază al nomenclaturii comuniste şi ca simbol al corupţiei comuniste şi postcomuniste.

            După cum se ştie, Şerban Mihăilescu a fost şeful de cabinet al ultimului prim-ministru ceauşist, Constantin Dăscălescu, postură în care s-a remarcat prin abuzuri şi acte de corupţie care i-au atras porecla de “Micky – Şpagă”. Inclusiv oameni din colegiul meu electoral, respectiv din Ţara Oaşului, mi-au spus ce atenţii le-a pretins “tovarăşul” şef de cabinet Şerban Mihăilescu înainte de 1989. După cum se ştie, Şerban Mihăilescu a fost în anii ’90 secretar de stat în Ministerul Transporturilor, calitate referitor la care  a fost învinuit în dosarul Flota alături de Traian Băsescu, stăpânul căruia i se închină astăzi. După cum se ştie, în perioada 2001 – 2004 Şerban Mihăilescu a fost secretarul general al Guvernului Năstase, calitate referitor la care a fost trimis în judecată pentru luare de mită, dosarul său aflându-se actualmente pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (sub nr.3578/1/2010), unde speră să scape cu concursul actualului său stăpân. Acest rebut ceauşist avea obiceiul, în funcţiile pe care le-a deţinut înainte şi după 1989, să le ceară prim – secretarilor respectiv prefecţilor de judeţe să ancheteze şi să aresteze arbitrar diverşi nemulţumiţi sau adversari politici. Are căderea morală un asemenea individ să fie lider de grup parlamentar, să ne dea lecţii de morală în Senatul României şi să facă atâta tevatură ca să devină membru al Comisiei de Regulament? Ce caută în Senat un asemenea individ, a cărui activitate parlamentară este aproape nulă, având înscrisă cifra 0 la rubricile întrebări, interpelări, moţiuni, declaraţii politice ş.a. şi evidenţiindu-se doar la capitolul absenţe.

             A doua zi a urmat o ripostă vădit insultătoare şi calomnioasă la adresa mea din partea conducerii centrale a UNPR, prin difuzarea unei declaraţii intitulate “Unealta Valer îşi face de lucru în interiorul Senatului”, în care sunt etichetat procuror ceauşist, ignorant şi obedient şi sunt acuzat că aş fi fost colaborator al Securităţii, precum şi că aş fi fost, ca parlamentar, un servitor docil al crimei organizate, pentru că i-aş fi luat apărarea inculpatului Cătălin Voicu de la tribuna Senatului. Această declaraţie a fost difuzată la Camera Deputaţilor şi în massmedia de deputatul independent Eugen Nicolicea, dar am aflat că a fost concepută de senatorul independent Cristian Diaconescu, preşedintele onorific al UNPR, la comanda preşedintelui executiv Gabriel Oprea (cel pe care actualul său stăpân, Traian Băsescu, îl eticheta cu câţiva ani în urmă drept “şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase”). Ce logică are replica unui deputat la Camera Deputaţilor la adresa unei declaraţii politice referitoare la un ministru care a fost prezentată de un senator în plenul Senatului? Cum se justifică atacul la persoană al unor parlamentari care nu au fost vizaţi direct de declaraţia respectivă? În ce-l priveşte pe deputatul independent Eugen Nicolicea, un inginer ratat care se crede un (bon) jurist, cred că privirea sa rătăcită oferă răspunsul corect. În ce-l priveşte pe senatorul Cristian Diaconescu, ar trebui să cam tacă referitor la colaborarea altora cu Securitatea şi cu crima organizată, în condiţiile în care circulă informaţii şi există indicii că ar fi ofiţer acoperit şi că a fost instruit (alături de un coleg de facultate, care era nepotul primului ministru Constantin Dăscălescu) la Centrul de perfecţionare a Securităţii de la Grădiştea, sub comanda detestatului general Nicolae Pleşiţă, şi că a fost omul de casă al controversatului afacerist Adrian Petrache, unul din miliardarii de carton ai tranziţiei, iar soţia sa a fost implicată, în calitate de director, într-o mare fraudă la Eximbank.

            În încheiere, ţin să vă aduc la cunoştinţă că voi sesiza Comisia juridică, pentru disciplină şi imunităţi de la Senat şi de la Camera Deputaţilor referitor la afirmaţiile insultătoare şi calomnioase ale senatorului independent  Şerban Mihăilescu şi ale deputatului independent Eugen Nicolicea. Totodată, în virtutea dreptului la replică, ţin să fac următoarele precizări referitor la afirmaţiile calomnioase formulate la adresa mea, de reprezentanţii UNPR după prezentarea declaraţiei “Ministrul apărării recidivează”: 1) am absolvit Facultatea de Drept a Universităţii Babeş Bolyai din Cluj Napoca aproape cu media 10; 2) am fost procuror la Procuratura locală Satu Mare timp de 6 ani (1984-1990), perioadă în care am primit doar calificative de “foarte bine”, nu am înregistrat nicio achitare (deci nu am arestat şi nu am trimis în judecată oameni nevinovaţi)  iar la adresa mea nu a fost formulată nicio plângere pentru pretinse abuzuri; 3) am participat la evenimentele din decembrie 1989,  când am fost ales vicepreşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale de la Satu Mare, calitate în care am iniţiat  percheziţionarea şi anchetarea principalilor reprezentanţi ai nomenclaturii comuniste sătmărene, dintre care ultimul prim – secretar judeţean (Maria Bradea) a fost trimis în judecată şi condamnat definitiv pentru abuzuri; 4) sunt membru al Ligii Luptătorilor din Decembrie 1989, dar nu am solicitat şi nu deţin certificat de revoluţionar; 5) în 1990, am fost membru al Comisiei guvernamentale de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989 de la Sibiu, calitate în care am lucrat inclusiv în dosarul Nicu Ceauşescu; 6) în data de 2 august 1990 am demisionat din procuratură în semn de protest faţă de tendinţele de tergiversare sau de muşamalizare a dosarelor Revoluţiei, demisia mea fiind publicată de revista Expres; 7) nu am fost colaborator al Securităţii, fapt pe care-l pot dovedi cu certificatul eliberat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) cu ocazia alegerilor din 2008; 8. nu am afaceri, iar, ca avere, deţin un apartament cu 3 camere în municipiul Satu Mare şi un teren de 14 ari în satul natal; 9) în actuala sesiune legislativă am avut doar o absenţă, iar în cei aproape doi ani de activitate parlamentară am formulat 28 declaraţii politice, 35 interpelări, 10 întrebări şi circa 200 de iniţiative legislative (propuneri legislative şi amendamente la proiecte de lege).

  Senator

  Valer Marian

13/12/2010 Publicat de | Armata, Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Diplomatie, Diverse, Justitie si injustitie, Securistii vechi si noi | 2 comentarii

Denunţ penal împotriva ministrului Apărării Gabriel Oprea

Către   

Senatorul Valer Marian

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

-    Doamnei Procuror General Laura Codruţa Kovesi

  Subsemnatul Marian Valer, cu domiciliul ales în Satu Mare, Piaţa 25 Octombrie nr. 1, etaj 8, camera 9, senator în Parlamentul României şi vicepreşedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii  din Senatul României, vă înaintez alăturat copii de pe interpelarea adresată primului ministru al României în data de 18 octombrie 2010, intitulată “ Folosirea aviaţiei militare în interes de partid de către ministrul apărării naţionale “ şi de pe declaraţia prezentată în data de 6 decembrie 2010, intitulată “Ministrul apărării recidivează” şi vă solicit să dispuneţi efectuarea de cercetări penale asupra numitului Oprea Gabriel, deputat independent şi ministru al apărării naţionale în Guvernul României, sub aspectul următoarelor infracţiuni :

1. abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. şi pred. art. 248 din Codul penal,  pentru folosirea în scopuri politice, respectiv în interes de partid, a avioanelor, autoturismelor şi personalului Ministerului Apărării Naţionale, cu ocazia deplasărilor efectuate la Satu Mare în zilele de 9-10 octombrie 2010, respectiv 28 noiembrie 2010, prejudiciul cauzat constând valoarea carburanţilor şi a uzurii mijloacelor de transport folosite şi în contravaloarea salariilor personalului folosit în perioada respectivă  ;

2. trafic de influenţă, prev. şi pred. art. 257 din Codul Penal, pentru intervenţia la ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea, pentru aprobarea finanţării proiectului de reabilitare drumuri şi canalizare al comunei Odoreu din judeţul Satu Mare şi pentru intervenţia la nivel de Guvern, prin iniţierea de către Ministerul Apărării Naţionale a unei hotărâri care a fost aprobată, pentru transferul terenului şi construcţiilor unei foste unităţi militare către comuna Odoreu, în scopul racolării primarului comunei Odoreu, Pop Dumitru, actualmente cu apartenenţă politică la PSD, în Uniunea Naţională pentru Progresul României (UNPR), partid în care deţine funcţia de preşedinte executiv.

Cu precizarea că prezentul act are statut de denunţ penal, aştept să fiu convocat de urgenţă pentru a oferi detalii şi pentru a depune în probaţiune înscrisuri şi fotografii şi a indica martori.

 Cu consideraţie,

 Senator

Valer Marian

08/12/2010 Publicat de | Armata, Ciocoii de serviciu, Diverse, Justitie si injustitie, Securistii vechi si noi | Un comentariu

Ministrul apărării recidivează (Ultimele nelegiuiri şi neghiobii ale ministrului Oprea)

Senatorul Valer Marian

GRUPUL PARLAMENTAR PSD+PC

DECLARAŢIE POLITICĂ

 Senator: VALER MARIAN

Circumscripţia electorală: SATU MARE

Colegiul electoral: 1

Grupul parlamentar: PSD +PC

Şedinţa Senatului din: 6.12.2010

 Titlul declaraţiei: Ministrul apărării recidivează (Ultimele nelegiuiri şi neghiobii ale ministrului Oprea)

                Preşedintele Traian Băsescu a încălcat Constituţia, regulamentele militare şi normele bunului simţ prin delegarea celui mai mic om în stat (şi la propriu şi la figurat), primul ministru Emil Boc, să primească onorul gărzii prezidenţiale de Ziua Naţională a României, în locul celui de-al doilea om în stat, preşedintele Senatului, Mircea Geoană. Prevederile articolului 98 aliniatul 1 din Constituţia României nu lasă loc de interpretări: „Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau se află în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor. În speţă, fiind plecat în data de 1 decembrie 2010 la o reuniune oficială a OSCE în Kazahstan, preşedintele Băsescu se afla în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile de şef al statului la ceremonia de sărbătorire a Zilei Naţionale a României organizată la Bucureşti. Pe de altă parte, Regulamentul onorurilor şi ceremoniilor militare, aprobat prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. 30 din 12 martie 2009, prevede explicit că onorul militar se acordă în următoarea ordine: preşedintelui României, preşedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor, primului-ministru, ministrului apărării naţionale şi şefului Marelui Stat Major General. Încălcarea în premieră a ceremoniei de acordare a onorului prezidenţial s-a făcut cu complicitatea Ministerului Apărării Naţionale, condus de generalul de manutanţă Gabriel Oprea, această instituţie fiind principalul organizator al manifestărilor dedicate Zilei Naţionale a României. Este, de altfel, de notorietate că ministrul apărării a devenit un lacheu credincios al preşedintelui Traian Băsescu, după ce acesta l-a etichetat, cu câţiva ani în urmă, drept şeful mafiei personale a unui contracandidat prezidenţial. Ministerul Apărării Naţionale a compromis ceremonia organizată de Ziua Naţională a României la Arcul de Triumf din Capitală, inclusiv pe primul ministru Emil Boc, şi prin faptul că nu a fixat microfonul din faţa gărzii de onoare la înălţimea şefului Guvernului, obligându-l pe acesta să-l regleze corespunzător înainte de a saluta garda de onoare.   Ministrul apărării naţionale, Gabriel Oprea, a început să ne obişnuiască cu conduita sa de sfidare a legii şi a bunului simţ. Cu şapte săptămâni în urmă, respectiv în data de 18 octombrie 2010, am adresat primului-ministru Emil Boc o interpelare cu următorul obiect: „Folosirea aviaţiei militare în interes de partid de către ministrul apărării naţionale”. În această interpelare am arătat, în esenţă, că ministrul apărării naţionale a folosit un avion (AN 26), autoturisme şi personal al Ministerului Apărării Naţionale pentru a participa, în data de 10 octombrie 2010, la Conferinţa Organizaţiei judeţene Satu Mare a UNPR, partid la care deţine funcţia de preşedinte executiv. La întoarcerea la Bucureşti, ministrul Oprea i-a luat în avionul militar şi pe alţi lideri naţionali ai partidului său, respectiv pe preşedintele Marian Sârbu, pe preşedintele de onoare Cristian Diaconescu şi pe vicepreşedintele Valeriu Steriu, deşi aceştia nu aveau nicio tangenţă cu Ministerul Apărării Naţionale. Prin interpelarea respectivă, am solicitat primului-ministru să dispună verificarea modului în care ministrul Gabriel Oprea foloseşte avioanele, elicopterele, autoturismele şi personalul Ministerului Apărării Naţionale în interes de partid şi să-mi comunice constatările acestui control, precum şi măsurile de tragere la răspundere penală, disciplinară şi materială a persoanelor vinovate. Şeful Guvernului nu a răspuns până în prezent la interpelare, deşi termenul prevăzut de Regulamentul Senatului (două săptămâni) a fost depăşit substanţial (cu cinci săptămâni).  În data de 28 noiembrie 2010, zi de duminică, ministrul Gabriel Oprea a recidivat, venind la Satu Mare în scopuri mai mult politice şi de imagine, tot cu un avion militar AN 26, însoţit de preşedinte UNPR, Marian Sârbu. Primul moment al vizitei l-a constituit depunerea expeditivă a unei coroane de flori la Monumentul Ostaşului Român din municipiul Carei. Ministrul Oprea a depus singur o coroană de flori. Festivitatea a durat circa cinci minute şi s-a desfăşurat într-un relativ anonimat, singurii civili care au asistat fiind câţiva oficiali locali, câţiva ziarişti, câţiva trecători care-şi plimbau câinii prin zona respectivă şi două clase de elevi din localitate aduşi cu japca. Pe lângă că a folosit un avion militar, ministrul Oprea a convocat pentru această festivitate expeditivă 7 generali, zeci de ofiţeri superiori şi circa 200 de soldaţi de la Divizia 4 de Infanterie Gemina din Cluj-Napoca, care s-au deplasat cale de aproape 200 de kilometri, folosind zeci de autovehicule, pentru a-i da onorul ministrului apărării timp de câteva minute, deşi în acest scop ar fi putut fi folosiţi militarii Batalionului 52 Geniu Tisa din Satu Mare. Un gest păgubos de grandomanie, mai ales că opinia publică nici n-a prea înţeles în cinstea cărui eveniment a fost organizată festivitatea ministerială, respectiv în cinstea Zilei Armatei, de la a cărei aniversare oficială trecuse mai bine de o lună, sau în cinstea Zilei Naţionale, care urma să fie sărbătorită oficial peste trei zile. După vizita oficială la Satu Mare în prima decadă a lunii octombrie, ministrul Oprea a declarat că un scop al vizitei l-a constituit pregătirea festivităţilor de Ziua Armatei de la Monumentul Ostaşului Român din Carei, dar, ca şi Preşedinţia şi Guvernul României, nici ministrul nici un alt reprezentant al Ministerului Apărării Naţionale nu au onorat acest eveniment pe 25 octombrie, probabil de frica unor manifestaţii de protest anunţate de militarii pensionari. La ultima vizită, dacă tot a venit cu câteva zile înaintea Zilei Naţionale, sătmărenii s-ar fi aşteptat ca pe ministrul apărării să-l ducă capul să depună coroane de flori la monumentele făuritorilor Marii Uniri din Satu Mare, respectiv la monumentele lui Vasile Lucaciu şi Iuliu Maniu.  Al doilea moment al vizitei ministeriale l-a constituit o întâlnire la fel de expeditivă, de circa cinci minute, cu prefectul judeţului Satu Mare, Radiu Giurcă, preşedintele Consiliului Judeţean, Csehi Arpad, şi primarul municipiului Satu Mare, Iuliu Ilyes. Întâlnirea a avut loc la periferia municipiului Satu Mare, la capătul străzii Poligonului, pe un teren pe care Ministerul Apărării Naţionale l-a predat municipalităţii locale în vederea construirii de locuinţe ANL, din care o parte să fie repartizate militarilor din localitate. Întâlnirea a avut doar scopuri de imagine, întrucât nu a fost luată nicio decizie concretă şi nu a fost semnat nici un act oficial. Al treilea moment al vizitei ministeriale l-a constituit recepţionarea lucrărilor de renovare a Centrului Militar din Satu Mare. Ministrul Oprea a refuzat să spună presei cât au costat lucrările de renovare şi ce firmă le-a executat. După recepţionarea lucrărilor, la Centrul Militar din Satu Mare a fost oferită o masă la care au participat circa 400 de invitaţi (militarii aduşi de la divizia din Cluj-Napoca, militari din batalionul din Satu Mare, militari în rezervă, oficiali locali, la care s-au adăugat şi circa 50 de membri ai UNPR). Spre final, ministrul Oprea a anunţat că va suporta personal costul mesei şi a solicitat să i se elibereze chitanţă cu contravaloarea acesteia. Ulterior am aflat că ministrului Oprea i s-a eliberat chitanţă doar pentru suma de 3.000 lei, care acoperea doar o zecime din costul mesei, în condiţiile în care la aceasta au participat circa 400 de persoane, iar meniul a fost unul variat şi consistent: aperitiv, ciorbă, friptură la grătar, păstrăv prăjit, desert, ţuică de prune, vin şi bere. După chitanţa ministrului Oprea, o porţie atât de consistentă a costat doar 7,5 lei. Am putea spune că ministrul apărării a găsit o soluţie miraculoasă pentru hrănirea românilor: meniul complex şi complet de 7,5 lei. Numai că această sumă nu acoperă nici măcar păstrăvul servit invitaţilor de la Satu Mare.  Cu prilejul ultimei vizite la Satu Mare, ministrul Oprea s-a întâlnit şi cu principalii lideri judeţeni ai UNPR, precum şi cu primarul PSD al comunei Odoreu, Dumitru Pop, fost vicepreşedinte al organizaţiei judeţene a PSD, cu care s-a mai întâlnit şi cu ocazia conferinţei judeţene a UNPR din 10 octombrie 2010 şi căruia i-a solicitat acum să semneze o adeziune secretă pentru UNPR. În ultimele luni, pentru a-l convinge să adere la UNPR, ministrul Oprea i-a asigurat mai multe beneficii primarului comunei Odoreu. Astfel, ministrul Oprea a intervenit la ministrul Dezvoltării şi Turismului, Elena Udrea, ca să aprobe finanţarea unui proiect de reabilitare drumuri şi canalizare pentru comuna Odoreu, solicitare pe care aceasta a îndeplinit-o, tăind de la finanţare proiectul de reabilitare drumuri depus de comuna Batarci judeţul Satu Mare, care fusese declarat eligibil înaintea proiectului comunei Odoreu. Apoi, ministrul Oprea a iniţiat o hotărâre de Guvern, care a fost recent aprobată, privind transmiterea de către Ministerul Apărării Naţionale către comuna Odoreu a terenului şi construcţiilor unei foste unităţi militare de pe raza localităţii în vederea construirii unui cămin de bătrâni pentru militari. Este evident că, folosindu-se de poziţia sa de membru al Guvernului, ministrul Oprea a traficat bani publici şi bunuri publice pentru realizarea unor scopuri politice, în speţă pentru racolarea unui primar PSD în partidul pe care îl conduce, actele sale circumscriindu-se unor fapte de corupţie. Având în vedere că primul ministru Boc nu mi-a răspuns la interpelare, iar ministrul Oprea persistă în conduita sa abuzivă, cu conotaţii infracţionale, voi transmite prezenta declaraţie şi interpelarea precedentă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu solicitarea de a fi efectuate cercetări asupra ministrului apărării naţionale sub aspectul următoarelor infracţiuni: 1. abuz în serviciu contra intereselor publice, în ce priveşte folosirea în scopuri politice, respectiv în interes de partid, a avioanelor, elicopterelor, autoturismelor şi personalului Ministerului Apărării Naţionale; 2. trafic de influenţă, în ce priveşte intervenţia la ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului pentru finanţarea proiectului de canalizare al comunei Odoreu, precum şi în ce priveşte intervenţia la nivel de Guvern pentru transferul terenului şi construcţiilor unei foste unităţi militare către comuna Odoreu, în scopul racolării primarului acestei localităţi în UNPR.  În încheiere, la solicitarea unor militari activi sau în rezervă din Satu Mare şi din Cluj-Napoca, adresez ministrului apărării naţionale, Gabriel Oprea, următoarele întrebări:

            1. Cât a costat renovarea Centrului Militar din Satu Mare, ce firmă a executat lucrările şi dacă această firmă a mai beneficiat de lucrări din partea Ministerului Apărării Naţionale?

            2. Care a fost contravaloarea reală a mesei servite la Cercul Militar din Satu Mare în data de 28 noiembrie şi cine a suportat diferenţa de cost a acesteia?

            3. Ce firmă va executa blocurile de locuinţe ANL de pe strada Poligonului din Satu Mare şi căminul de bătrâni din comuna Odoreu?

            4. Dacă intenţionaţi să desfiinţaţi Divizia 4 Infanterie Gemina din Cluj-Napoca, ultima mare unitate rămasă din fosta Armată a IV-a Transilvania, care a constituit un simbol, un liant şi un catalizator al românismului în Ardeal? Dacă intenţionaţi să predaţi clădirea comandamentului către Consiliul Judeţean Cluj, condus de un fin al primului-ministru Emil Boc, iar clădirile unităţii militare din cartierul Someşeni către Universitatea Politehnică din Cluj-Napoca, a cărei conducere este apropiată de PDL?

            5. Dacă este adevărat că aţi cedat complexul balnear al Ministerului Apărării Naţionale din localitatea Vaţa judeţul Hunedoara (compus din 9 corpuri de clădire) unei firme aparţinând prietenului dvs. Dorin Cocoş, soţul ministrului Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea?

            6. Dacă este adevărat că l-aţi avansat la gradul de colonel pe deputatul PDL de Bistriţa-Năsăud, Ioan Oltean, vicepreşedinte al PDL şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, deşi conform evidenţelor militare acesta a fost declarat la recrutare inapt pentru serviciul militar pe timp de pace şi de război şi nu a efectuat nicio oră de armată?

            7. Când o să-l avansaţi colonel şi pe şeful dvs. de Guvern, primul ministru Emil Boc?

Senator

 Valer Marian

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

06/12/2010 Publicat de | Armata, Ciocoii de serviciu | 3 comentarii

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.