AntiMafia

Un blog pentru neliniştea dumneavoastră

Povești de adormit copiii din cătănie

În urmă cu două decenii cei din generația mea (sau mai vârstnici), nu erau considerați bărbați dacă nu discutau la un pahar de bere despre fotbal sau aventuri soldățești. Așadar, ca orice ostaș în rezervă al patriei mele care se respectă, am să vă spun mai departe câteva povești cu talc de la UM 01278, denumită “Căsuța noastră”. În perioada 1986-1987, parcă prevestind sfârșitul Epocii de Aur, activul de partid înăsprise măsurile de supraveghere din jurul unităților militare. Indicativul “Vigilența” se aplica tot mai des, dispozitivul de pază al Regimentului de Protocol UM 01278 Cluj, unde cu onor serveam patria la acea dată, fiind suplimentat cu încă doi soldați de pază. O potecă tăiată printre buruieni, la 50 de metri de gardul unității, asigurată cu pază neînarmată. Era vară și, cum nimeni nu părea a pune în pericol secretele militare ale țării, cel puțin de la nivelul solului, soldații de la Vigilența stăteau tolăniți cât îi ziulica de lungă în compania unor parașute locale, bine cunoscute unităților militare clujene, fie ele ale Ministerului de Interne sau ale MApN. Nu se știe de ce, dar Adela și Cristina hotărâseră să probeze bărbăția militarilor la datorie, făcând deseori turul orașului. Cum generalul Iulian Topliceanu, șeful Armatei a IV-a își făcuse un obicei din a vizita UM 01278 Someșeni, într-o bună zi, mai precis într-o noapte de pomină, fetele au fost surprinse de un control de la garnizoana Cluj satisfăcându-i complet pe cei 33 de membri ai gărzii. Erau atât de obosite încât, am aflat din relatările băieților de la fața locului, una dintre ele “ adormise domne’ tocmai când dădeam cartușe în ea”, după cum povestea unul dintre șoșoii surprinși în plină activitate sexuală. A doua zi dimineață, tărăboi mare pe platoul unității. Miliția și conducerea unității în frunte cu căpitanul Viorel Comănici și maiorul Vădeanu, țineau ședință de partid în aer liber. După vreo oră de discuții între gradele superioare și milițieni, căpitanul Dumitrescu, șeful Divizionului, s-a întors către trupeții aliniați pe platou, cu fața congestionată de râs. Printre sughițurile șefului, cu greu am reușit să înțelegem ce rostește. Ce se întâmplase ? Obosită după o noapte de nesomn, de declarații la Miliție și de morală socialistă, Adela i-a amenințat pe politrucii MApN cum știa ea mai bine. Cu subiect și predicat : “ Dacă nu mă lăsați în pace, o aduc și pe vară-mea și vă fut tot regimentul !”

Demontarea mitului urban la români

Perioada de sclavie militarizată petrecută la Someșeni, a avut și o serie de avantaje. Militarii UM 01278 au participat în 1987 la una dintre ultimile aplicațiile cu arme întrunite din poligonul Cincu (Brașov), unde am aflat pentru prima dată despre sprijinul acordat de statul român celebrului terorist Carlos Șacalul. Chiar din gura ofițerilor de armată care răbdau cu eroism, alături de noi ploaia măruntă, imagearuncată de norii negri. Acolo, la Cincu, în colbul răscolit de obuze și gloanțe, șefii noștri nemijlociți îl asistaseră pe Șacalul pentru testarea armamentul furnizat de Securitate, înainte ca acesta să comită o parte din atentatele sale sângeroase. Și tot acolo, s-a stins definitiv (în ceea ce mă privește) mitul urban a laserului militar românesc, folosit de ai noștri pentru a opri tancurile sovietice în 1968. Pe scurt, legenda spune că în acelaşi timp cu invazia sovietică din Cehoslovacia, Armata Roșie ar fi încercat forţarea Prutului cu niscai blindate. De unde știm că intenția sovieticilor de a ne vizita cu niște tancuri după declarațiile lui Nicolae Ceaușescu din vara lui ’68 ? Din interviul acordat de Victor Atanasie Stănculescu, ridicat la gradul de general maior în timpul invaziei sovietice din Cehoslovacia, care povestea (din penitenciarul Rahova) cum lucra la planurile de intervenție din interiorul Ministerului Apărării Naționale, unde a stat închis mai bine de o lună. Tentativa de invazie  ar fi luat sfârşit după ce mai multe blindate sovietice ar fi fost distruse de o armă cu LASER – o tehnologie secretă românească. Unii spun că inventatorul armei era Henry Coandă, alții vorbesc despre tatăl sonicităţii, George (Gogu) Constantinescu. Legenda născută în plin efort al propagandei ceaușiste de a recupera personalităţile și valorile culturale şi ştiinţifice autohtone după o lungă perioadă  de îndoctrinare sovietică, a intrat cu ușurință în folclorul urban, fiind dezbătută în vremurile noastre în cercuri foarte înalte, la nivel de procurori șefi. Ei bine, dacă nu strângeam cu mâinile mele cei doi kilometri de fire de ghidaj al rachetei Fagot (9M111M), utilizată în aplicații, in poligonul de la Cincu, poate că nu aș fi înțeles niciodată pe ce anume se bazează legenda laserului românesc. Fagotul, o rachetă simplă de producție sovietică (tehnologie de prin anii ’50), putea străpunge cu încărcătura sa cumulativă ( un jet puternic de cupru încins la câteva mii de grade și peste 2000 de atmosfere presiune), blindaje în grosime de 50 de centimetri de oțel, topind și incinerând instantaneu totul în interiorul unui tanc. Practic, tancul face implozie, râmânând la suprafața intact, daca nu cumva îi explodează încărcătura sau rezervoarele cu combustibil. Dacă ochitorul reușea să poziționeze pe șasiul tancului cerculețul de jos și pe turelă celălalt cerculeț, restul manevrei de tragere cu racheta era floare la ureche. Orificiul de intrare al jetului încins în metal este rotund și relativ mic în diametru, semănând practic cu cel provocat de o rază laser de mare putere. Racheta este ghidată prin fir și infraroșu, avea o autonomie de 2000 de metri, după care, dacă nu-și atingea ținta se autodistrugea. Astăzi,

De ce tac românii și bulgarii

Fagotul este doar o amintire pentru Direcția de Înzestrare a Armatei, iar aplicațiile de anvergură lipsesc cu desăvârșire. Mâna armată reorganizată, mai bine zis decimată desăvârșindu-și pregătirea în viitorul Centru de Luptă al Forțelor Terestre de la Cincu,  proiect sponsorizat cu un milion de dolari de Biroul pentru Cooperare în Domeniul Apărării din cadrul Ambasadei SUA. De abia când am ajuns jurnalist, am aflat că România deținea și echipament militar de înaltă tehnologie și performanță, folosit tot cu voie de la marele frate de peste Prut. Este vorba despre dispozitivul de bruiaj tip SPS – 141 MW, și de drona TU 143 Reis (care era modificată în centrele de cercetare militare pentru a putea fi folosită la nevoie ca rachetă de croazieră) folosite de Forțele Aeriene Române în aplicația Tratatului de la Varșovia Granitul 1988 și mai târziu în plină revoluție. Absolvenții cursului de cercetare şi luptă radio-electronică de la Craiova, autorizați să opereze containerul SPS – 141 MW, acroșat sub aripa aeronavei MIG 21, își aduc aminte că, în decembrie 1989, un astfel de dispozitiv ajuns deasupra aeroportului Burgas a băgat în ceață apărarea antieriană bulgară, aruncându-le pe radare zeci de ținte false cu direcții diferite. La vremea aceea, bulgarii neștiind ce i-a lovit, ar fi ridicat de la sol toată flota aeriană. Statul roman a ținut manevra la secret, ordinele primate de pilotul de pe aeronava MIG 21, fiind date verbal. Și ar mai fi un motiv pentru care românii și bulgarii, la nivel înalt, păstrează tăcerea asupra evenimentelor din decembrie ’89. Piloții români reperaseră în aeroportul Sumen, în plină revoluție, avioane americane  de tip EC-130, utilizate în dezinformare și bruiere electronică a comunicațiilor de pe teritoriul României.

23/10/2013 Posted by | Armata, Ciocoii de serviciu, Revolutie, Securistii vechi si noi | Lasă un comentariu

Mic tratat de dezinformare sau…

Cum mi-am ratat cariera de agent al Armatei

După cum am afirmat în numeroase emisiuni TV, viața unui jurnalist de investigație, care nu trăiește din șpagă sau la umbra vreunui trust media creat de fosta Securitate, este un lung șir de aventuri, unele dintre acestea chiar bizare. S-a dovedit în cele din urmă că, în ceea ce mă privește, răpirea orchestrată de serviciile secrete dâmbovițene a fost cel mai mic rău care mi se putea întâmpla. Și, în timp ce mă perpeleam la foc mic prin beciurile irakiene, băieții de la direcțiile de dezinformare lucrau de zor la profilul meu de agent acoperit al armatei. Acest zvon aruncat pe piață de Tudorică, un confrate din presa scrisă, copil de suflet al generalului SIE Marcel Alexandru, trebuia în mod normal să mă trimită în lumea celor drepți, adevărații mujahedini nefiind prea toleranți cu spionii sau agenții serviciilor secrete aflați în custodia lor. Am avut noroc că am scăpat doar cu ceva scatoalce după ceafă și vreo două săptămâni de regim sever în cătușe sau cel puțin așa credeam după  întoarcerea din aventura irakiană, când aveam să dau nas în nas cu realitatea “LOR”. Efectele dezinformării s-au făcut simțite nu numai în presă, ci și în viața  de zi cu zi. M-am trezit asaltat nu numai de scrisori, care mai de care mai trăznite, dar și de personaje care aveau misiunea să transmită un singur mesaj : Ohanesian ești agentul Armatei !

„Inginerul” Dian

Uite așa, pe o filieră informativă, a apărut în viața mea omul de afaceri Dian Popescu, actual senator PNL în Parlamentul României, arestat și judecat laolaltă cu unul dintre frații săi, într-un dosar urât cu învârteli din bani publici la Gorj. La vremea aceea, nici prin cap nu-mi trecea că fusesem colegi, ba chiar în aceași generație la Liceul Industrial Unirea și că, îl cunoscusem în biroul Piticului, la România liberă, când furniza informații pe bandă rulantă despre baronul Nicolae Mischie. Ca o scurtă paranteză, partenerii de afaceri ai liberalului spun că tatăl lui Dian că a fost un bun chimist, pasionat de rachete, care ar fi lucrat pe vremuri la un laborator irakian din Basra. Unul dintre frații liberalului, Longin ar fi fost ofițer de Securitate, de unde, tupeul și relațiile în lumea serviciilor secrete pe care ulterior, Dian Popescu le afișa. În 2004, Dian a absolvit Colegiul Național de Apărare. În biznis, după ce a dat chix cu o sală de Internet Cafe, deschisă în centrul orașului Târgu Jiu, la concurență cu alt afacerist local Ionuț Răitaru (vezi RTV), Dian s-ar fi concentrat pe firma sa Maserati (sic !), fiind un abonat la contracte cu OMV-Petrom. Pentru cei interesați, în zona Căpreni-Hurezani, sub pământ, austriecii de la OMV au construit un complex uriaș de prelucrare și pompare a gazelor naturale, format, printre altele, din 4 turbine uriașe de 124 de milioane de euro bucata. Per total, investiția gorjeană a OMV (una dintre cele mai mari din Europa de Est), este cifrată la circa un miliard de euro.Tot din acestă relație extrem de bănoasă s-a născut și complexul turistic Sara din localitatea Țicleni, unde sunt cazați și omeniți toți prietenii liberalului de Gorj. Așadar, la scurt timp după epopeea irakiană, mă trezesc invitat de afaceristul Dian Popescu la o masă chinezească în cartierul Tineretului, alături de câteva personaje culese de prin serviciile secrete. Mai în glumă, mai în serios, băieții cu ochi albaștri m-au încurajat să vin la “EI”, acum că tot le publicasem o parte din sediile conspirate. Am replicat tăios, iar Dian, pentru a mai destinde puțin atmosfera, a intervenit în glumă : “ Lăsați-l băi, că e omul Armatei. N-ați observat că Ovidiu nu dă niciodată în căprari”. Ce puteam să fac ? Să pierd timpul și să-i relatez vizita din 2004 în Afganistan, la baza militară din Kandahar,unde nu puteam să scap de un colonel Muntean (de la protecție internă) și de miștourile acestuia ? “Mai e România … liberă ?”, ne tachina urechistul cu bătaie lungă la situația disperată în care se afla ziarul cu același nume. I-am răspuns la întoarcere în țară, când l-am dat la gazetă cu poză și cu o poveste nu tocmai măgulitoare la adresa șefilor săi. Colonei de tancuri cu funcții de generali, plecați în delegație la Kandahar pentru chefuri și indemnizații grase în valută. Cât despre Dian, pe loc am promis că îi voi dedica următorul articol despre spionii MApN, moment în care penelistului i-a cam pierit zâmbetul de pe buze. Și m-am ținut de cuvânt.

Cd-ul buclucaș, primul PRISM românesc

Astfel, am găsit de cuviinţă să-l contactez direct pe telefonul mobil, pe comandorul Adrian Popa, consilierul fostului director al Direcției de Contrainformații și Siguranță Militară (fostă DSM), unul dintre cei mai pricepuţi spioni militari, după cum afirmă foștii săi colegi de la Direcția a IV-a Contrainformații Militare a Securității. Comandorul, neplăcut surprins de îndrăzneala mea, a bâiguit câteva cuvinte, scuzându-se că nu poate vorbi fără voie de la stăpânire. În cele din urmă, nu am reuşit să aflu vreun secret de stat, nici stau de vorbă cu şefii săi. Aveam deja destule amănunte interesante despre biografia spionului DCiSM, fără să dispun de supercalculatoare şi genii informatice de milioane de euroi. Dacă nu știați, la noi, fenomenul “PRISM” a explodat în 2006, în urma scandalurilor “CD cu informații clasificate din baza americană din Kandahar”, și “AGAT” (un serviciu secret al armatei paralel despre care știu amănunte foștii șefi ai Biroului de Relații Publice al MApN Luminița Kohalmi și colonelul Gelaledin Nezir) , armata cheltuind peste 3,5 milioane de euro pentru dotări IT speciale. Spionii militari au fost dotaţi cu cele mai performante scule și softuri de tras cu urechea. Serviciile de informaţii din cadrul Direcţiei Generale a Apărării (DGIA) şi-au pus la punct un departament specializat în contracararea incidentelor de securitate IT în sistemele informatice şi de comunicaţii. Presa centrală a relatat pe larg despre personalul și dotările noii structuri, (formată din cei mai buni specialişti în combaterea infracţiunilor cibernetice) specializată în  implantare de viruşi în calculatoarele jurnaliștilor suspecți. Mai pe românește, aceasta structură, împreună cu un alt departament care functiona deja în cadrul DCiSM, implantează non stop viruși în calculatoarele persoanelor suspecte și le scanează fișierele, fotografiile, înregistrările audio și alte documente personale, cu scopul de a preveni eventuale atentate teroriste sau scurgeri de informații.

Biografii de apeviști

Pentru neliniștea lor, dar și a prietenilor senatorului Popescu, am prezentat la vremea aceea într-un ziar local o scurtă biografie a comandorului Popa, fără a intra în adâncimile activităţii sale operative. Adrian Popa este originar din comuna Roşu (Chiajna) şi a fost înainte de 1989, ofiţer de cercetare – diversiune. Şi-a început cariera militară ca “şoşoi” la şcoala de infanterie promoţia 1977, apoi a urmat şcoala de ofiţeri de infanterie Nicolae Bălcescu – specializarea Cercetare în Adâncime. A fost coleg de şcoală şi prieten cu fostul şef DCiSM (infanterist şi el) Ion Ungureanu, expulzat în 2002 din Republica Moldova pe fondul demonstratiilor anti-comuniste sustinute de elevi, studenti si membri ai Frontului Popular Creștin Democrat, pe când îndeplinea funcția de atașat militar. Popa a lucrat mai întâi la Compania de Cercetare a Armatei I , avându-l ca şef pe colonelul Olaru (zis Rici). Se pare că, Rici activează încă în cadrul Serviciului de Informaţii Externe, unde a vrut să organizeze un compartiment de luptă antitero, dar a fost marginalizat de șeful său politic Gheorghe Fulga. Cu puţin înainte de Revoluţie, în 1987, Adrian Popa a trecut la Direcţia a IV-a Contrainformaţii Militare, adică a lucrat pentru Securitate. După ‘89 s-a mutat la Direcţia de Siguranţă Militară – Contraspionaj, apoi a fost şef de birou la Direcţia de Înzestrare a Armatei, Secţia Management şi Contracte, activând tot pe zona contrainformativă împreună cu Ovidiu Bara, șef birou Protecție. Popa răspundea de întreprinderile care aveau și secții de producție specială. De exemplu, la IAR Ghimbav îl avea în subordine pe ofiţeraşul David, un ceist numai ochi şi urechi în stânga șI în dreapta. Comandorul are doi copii şi a moştenit un teren de 20.000 metri pătraţi, undeva în zona Militari, pe care, după 1990, l-a vândut convenabil, cu banii încasați, cumpărându-și casă în Popeşti Leordeni. Soţia sa lucrează la Direcţia Cercetare din cadrul Direcţiei de Înzestrare a Armatei. Popa deţinea în 2006 o maşină Ford Fiesta. Pentru a satisface orgoliile securiștilor care mă suspectau că aș fi agentul armatei, am să vă prezint în continuare, pe scurt, încă un caz tipic de incompetență și parvenitism din MApN. Este vorba despre profilul apevistului (de la APV – armată pe viață) Marian Cocioartă. Promovat nu se știe pe ce criterii până la funcția de şef de stat major la Brigada I Rachete din cadrul Statului Major General, colonelul Cocioartă a fost trecut în rezervă și scos din armată în urma acțiunii de la Ciorogârla (dispariția armelor din depozit) în aprilie 2009. Colegii de școală militară ( a terminat școala militară la Brașov în 1979), îl porecliseră Meteul, prescurtare de la militar în termen, spunând despre el că era “un monument de prostie”, calitate care l-a ajutat în carieră, candidând la Academia Militară pe locurile rezervate celor cu origine sănătoasă. A dat examen singur pe trei locuri vacante și a picat. Cu un aer de strungar-activist, se pare că Meteul era atât de îndoctrinat (pronunțând la fie care trei cuvinte expresia : așa cum spune tovarășul Ceaușescu…) încât își crease o limbă proprie pe care numai el o înțelegea. În condițiile în care nu cunoștea bine limba română, Cocioartă a urmat un curs de limbă franceză, achiziționând cu puțin timp înainte de trecerea în rezervă și o diplomă de licență în logică.

17/10/2013 Posted by | Armata, Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Justitie si injustitie, Rapirea din Irak, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | Lasă un comentariu

De ce ne trebuia Omar Hayssam ? – ep.5

Efectele dosarului Răpirea din Irak

                         Cum era de aşteptat, imediat ce campania electorală de la sfârşitul anului 2009 s-a încheiat, afaceri ca “Răpirea din Irak” şibout “Armamentul” (în care sunt implicate autorităţile române până la cel mai înalt nivel) au intrat într-un con de umbră. Deşi jurnalistul Sorin Roşca Stănescu a intuit bine legăturile dintre Preşedinţia României şi traficanţii de armament, dezvăluirile despre traficul ilegal cu muniţie au luat-o într-o direcţie oarecum greşită. Am toate motivele să cred că diversiunea Mircea Băsescu – mare traficant de arme, a avut darul să acopere nume grele de politicieni, afacerişti sau generali implicaţi. Şi nu vorbim aici doar despre ai noştri. Cel mai bun exemplu este Viktor Anatolievici Bout. Presa centrală s-a mulţumit doar să pomenească faptul că la acţiunea de reţinere a traficantului au participat şi ofiţeri români sub acoperire. De fapt, arestarea lui Bout cu surle şi trâmbiţe, în 2008 la Bangkok, este rezultatul interceptărilor autorizate de Curtea de Apel Bucureşti şi al colaborării internaţionale în dosarul complex “Armamentul”. Informaţiile oferite de teroristul american Mohammad Munaf şi de partenerii de afaceri ai lui Bout – Omar Hayssam şi Ivan Busuioc au fost cruciale, mai ales că pe măsură ce procurorii DIICOT intrau în măruntaiele tenebroaselor afaceri ale traficanţilor, Serviciul Român de Informaţii şi-a retras orice sprijin. Ba mai mult, se pare că SRI a făcut tot posibilul să bage beţe-n roate anchetatorilor. Surse din serviciile secrete afirmă că ofiţerii Departamentului Antidrog – Drug Enforcement Administration (DEA) SUA au lucrat circa o lună în birourile DIICOT (ianuarie – februarie 2008), alături de procurorii Ciprian Nastasiu, Angela Ciurea şi de o seamă de cadre ale Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Român (IGPFR). SRI a fost exclus total din operaţiunile referitoare la Viktor Bout. Motivul? Simplu, Bout şi Naor făceau contrabandă cu armament cu acceptul serviciilor secrete, folosind aeronave şi personal româneşti. SRI, ca dealtfel şi celelalte instituţii de forţă implicate, nu au informat Ministerul Public despre acţiunile contrabandiştilor, ascunzând toate operaţiunile speciale efectuate în spaţiul african şi America Latină. Ofiţerii care lucrau la dosar, îşi amintesc faptul că, în lipsa informărilor SRI şi SIE, la început, procurorii au crezut că Bout este rachet moldovean sau că s-ar fi născut în Ucraina. Nu s-au lămurit pe deplin nici astăzi. Există informaţii că pe traficant îl cheamă de fapt Bouţ, este de origine român din Maramureşul Istoric, regiunea Transcarpatia – Ucraina din satele Bouţul Mic sau Bouţul Mare. Numele Bout sau Bouț este frecvent întâlnit și în nordul României, în localitatea Rona de Sus Maramureș, de unde se trage și fostul ofițer de Securitate Gheorghe Bout, ieșit recent la pensie din cadrul D.G.I.P.I. (fost U.M. 0215) cu gradul de general.

N.O.

 …VB a fost arestat datorită interceptărilor autorizate de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul de armament. Au stat cei de la DEA o lună la şefii DIICOT în birou (ian.-febr. 2008), iar Angela şi Ciprian au muncit la foc continuu 30 de zile, cu o echipă de la IGPFR şi cu DEA. Care SRI?! Am chemat noi doi ofiţeri, ca să nu fie discuţii, cum fuseseră la Busuioc. Unul din ei e la pensie acum, undeva în Argeş, iar de celălalt nu am mai auzit după încheierea operaţiunii. Departamentul de Stat a transmis mulţumiri oficiale la DIICOT pt. acţiunea cu VB, iar Kovesi şi Olaru nu au dat nici comunicat de presă…cică doar nu a auzit nimeni de Viktor Bout, cine o mai fi şi ăsta!!! Era un citat… A dat IGPFR comunicat (în Cotidianul, parcă) şi s-a ofticat K rău…

imgLord-of-War2-220x300S-a scris mult despre traficantul Bout, personaj legendar al contrabandei internaţionale cu armament. În SUA s-a turnat “Lord of War”, un film de succes bazat pe povestea vieţii lui, cu Nicholas Cage în rolul principal. Totul părea ireal, o poveste hollywoodiană de succes, până când Omar Hayssam arestat pentru răpirea unor cetăţeni români în Bagdad a vorbit. Anchetatorii au aflat amănunte despre afacerile încheiate de reţeaua lui Omar cu regimul Saddam Hussein după 2000, când împreună cu alţi ofiţeri din fostele state sovietice duceau arme în Irak sau căutau să achiziţioneze mercur roşu. Echipamentele militare de contrabandă, muniţia pentru mortiere şi zeci de motoare pentru aeronavele MIG 29 se cărau prin compania aeriană moldovenească Jet Line, aparţinând lui Bout. Utilizatorul final declarat la ANCESIAC era bineînţeles unul fals – Yemen. Mii de pistoale mitralieră cu destinaţia în acte Uganda, ajungeau în realitate în Nigeria. Americanii l-au luat în vizor pe Viktor Bout în 2004 când acesta furniza armament în Liberia şi i-au pus capac de abia în aprilie 2008 la Bangkok, cu ocazia unei afaceri-capcană cu rachete sol-aer, mitraliere şi alte echipamente militare de provenienţă sovietică destinate organizaţiei teroriste FARC din Columbia. De fapt, o cursă întinsă de agenţii DEA. Bout a fost arestat în sala de conferinţe a hotelului Sofitel din capitala Tailandei, în momentul în care făcea schemele operaţiunii de trafic de armament sub ochii agenţilor acoperiţi DEA. Se pare că în momentul arestării Bout ar fi spus doar „Game Over”. Pentru reuşita arestării traficantului rus, Departamentul de Stat al Statelor Unite a transmis mulţumiri oficiale DIICOT. Cuplul Koveşi-Olaru a trecut totul sub tăcere. Presa nu a primit nici un comunicat oficial de la Ministerul Public în acea perioadă. Singurele informări au parvenit de la Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, instituţie care a avut oameni implicaţi direct în cercetări. Nastasiu spune că după arestarea lui Bout, americanii ne-au furnizat “o documentaţie detaliată” cu privire la activităţile traficantului cuprinzând date, nume, oameni de afaceri, firme, diplomaţi, ofiţeri şi foşti ofiţeri aparţinând unor servicii secrete. Şi pentru că gravitatea activităţilor ilegale derulate pe teritoriul României depăşea orice imaginaţie, procurorii DIICOT au sesizat de urgenţă Direcţia Generală de Informaţii a Apărării (DGIA). Ca prin farmec, în lunile ce au urmat arestării traficantului Bout, în cotidianul Evenimentul Zilei a apărut o scurgere de informaţii fără precedent, cuprinzând rapoarte ale serviciilor secrete (mai ales din interiorul Direcţiei de Informaţii Militare – DIM/J2 şi Direcţia de Contraspionaj şi Siguranţă Militară – DCSM, fostă DSM) despre ofiţerii români, americani, israelieni şi ruşi implicaţi în activităţi de spionaj, contrabandă şi crimă organizată. Serialul găzduit în paginile EVZ s-a numit Cupola. Informaţiile, în mare parte secrete, au fost puse pe tavă jurnaliștilor chiar de ofiţerii DGIPI care lucrau în dosar alături de procurorii DIICOT. Ameninţările, unele chiar cu moartea la adresa celor care au publicat aceste rapoarte, au culminat cu deplasarea la redacţia ziarul a unei delegaţii de ofiţeri din cadrul serviciilor de informaţii ale Armatei. Serialul Cupola a fost oprit. Dar pentru a ne apropia mai mult de conţinutul dosarelor SSID, ascunse de ani buni la Parchetul General (mai ales de dosarul 628/D/P/2005), ar fi cazul să ştiţi câteva nume şi firme aflate în vizorul magistraţilor. Michael Şuşak – un apropiat al președintelui Traian Băsescu; Stamen Stancev (KGB cf. SRI sau MI6); Vadim Benyatov (posibil CIA); Vitaly Usturoi, Victor Plahotniuk – acţionar la Petrom Moldova; Loratel Cipru, Victoria Bank, Victoria Invest; Oleg Voronin; Josanu Anatolie – fost KGB; Ion (Ivan) Busuioc (GRU). Firmele străine folosite în tranzacţii erau Jetline, Akral UK Ltd, Pointec Technologies. Toate aceste şi toţi aceştia având conexiuni în Cehia, Scoţia, Delaware şi Republica Moldova, o mică parte din filiera reală de contrabandă. Scoţienii (prin comisiile rogatorii DIICOT) şi Departamentul de Stat SUA au în continuare în lucru dosarul Bout. Direcţia Antimafia din Torino a informat în ianuarie 2008 autorităţile române despre folosirea în spălarea de bani din traficul cu armament a unor certificate de trezorerie false. Din păcate pentru unii şefi din cadrul Serviciului Român de Informaţii, filiera rachetelor româneşti de contrabandă depozitate în bazele militare clandestine din Ucraina (unde şef era mâna dreaptă a lui Viktor Bout) a căzut. Pentru o vreme transporturile planificate de traficanţii români pentru organizaţia FARC din Columbia, Sudan si Orientul Apropiat au fost oprite.

N.O.

Putem discuta mult despre But [Bout], pe care şi noi l-am considerat a fi racket moldovean, în realitate. Vitaly Usturoi îţi spune ceva? Victor Plahotniuk – acţionar la Petrom Moldova? Loratel Cipru, Victoria Bank şi Victoria Invest, cu conexiuni în Cehia, Scoţia şi Delaware? Oleg Voronin şi Josanu Anatolie – fost KGB, bănuiesc că acum e GRU? Ion (Ivan) Busuioc (GRU), (actualmente în arest, că a cam stricat ploile lui Florinel Coldea în august 2007…) spunea că există o bază militară clandestină în Ucraina unde se aduc rachete „de la Românica” şi se planifică transporturi pt. FARQ, Sudan şi Orientul Apropiat. Nu ştiu numele. Cam asta este filiera. Scoţienii (prin comisiile noastre rogatorii) şi Departamentul de Stat au în lucru cazul, alături de nişte certificate de trezorerie false transmise de Direcţia Antimafia din Torino încă din ianuarie.

Contrabanda româno-moldoveană din dosarele DIICOT

Un capitol important din ancheta desfăşurată în dosarul 628/D/P/2005 (SSID) se referă la ofiţeri sub acoperire din Europa de Est, ţările ex-sovieticeImage3 (mai ales din Republica Moldova şi Transnistria), Israel, America de Sud, Africa şi Orientul Mijlociu. După 1989, odată cu dizolvarea Uniunii Sovietice, Armata Roşie a fost nevoită să îşi retragă arsenalul din mai multe ţări frăţeşti, acum independente de Moscova. Cum era firesc, armament de diverse tipuri şi muniţie au fost “pierdute” pe drum sau au rămas la faţa locului, fiind păzite superficial sau chiar deloc. Este de notorietate problema vechilor submarinelor nucleare ruseşti, unde, din lipsă de fonduri, s-a apelat chiar la monitorizare occidentală de teama scurgerilor radioactive. Spre exemplu, când Rusia a renunţat la G 825, cea mai mare bază subpământeană a războiului rece din golful Balaklava (aproximativ 300.000 metri pătraţi în muntele Tauros – Ucraina), tot echipamentul militar, submarine şi docurile plutitoare pentru reparaţii au fost mutate în portul Sevastopol, unde staţionează şi astăzi Flota Mării Negre. Navele ruseşti ce ruginesc la doi paşi de România, sunt aşa de bine păzite încât, pentru o sumă modică, turiştii de ocazie au reuşit să ajungă la bord, unde s-au fotografiat butonând panourile de comandă rachete. Mai aproape de noi, în Transnistria, depozitele de armament învechit ale Armatei a 14-a sunt o sursă aproape inepuizabilă de pistoale-mitralieră, grenade sau rachete sol-aer pentru contrabandişti. Personalul staţionat în zonă, “pacificatorii” ruşi sunt plictisiţi, prost plătiţi şi corupţi în aceiaşi măsură. Situaţia din Transnistria este surprinsă cât se poate de bine în reportajul “Găurile negre ale Europei”, de curajosul jurnalist olandez Cornelis van der Jagt, stabilit de ani buni în România. Cornelis prezintă în filmul său Transnistria, un stat fantomă condus de foşti ofiţeri KGB îmbogăţiţi din crimă organizată şi trafic cu armament, care acordă protecţie multor infractori căutaţi internaţional. Unul dintre aceştia este fostul ofiţer KGB Dimitri Soin, căutat de Interpol pentru diverse crime şi suspectat de trafic cu focoase nucleare. Astăzi, la adăpostul regimului Igor Smirnov, Soin se crede un fel de Arafat al ruşilor. Este ofiţer MGB şi profesor la Universitatea de stat Şevcenko din Tiraspol.

soinAni la rând, presa centrală şi cea internaţională au prezentat pe larg încălcări ale embargoului internaţional, impus ţărilor cu potenţial terorist, cu care firmele de comerţ exterior ale Securităţii aveau relaţii de afaceri. Este vorba despre statele de pe coasta nord-africană şi din Orientul Mijlociu, cu care Nicolae Ceauşescu dezvoltase relaţii economice importante, bazate pe vânzare de armament. Totul era mascat sub aşa-zise transporturi de materiale şi utilaje către obiectivele industriale (baraje, fabrici de ciment, combinate), ridicate de firmele controlate de Securitate în ţări din lumea a treia. Un exemplu concludent este livrarea de armament de la fabricile de profil din Braşov către Irak şi Iran în anii ’80, într-un moment în care cele două ţări erau implicate într-un conflict lung şi sângeros. Metode importate de la marele frate sovietic. Iată ce declara generalul (r) Costaş Ion Grigore, fost ministru al Apărării al Republicii Moldova (monitorizat de serviciile secrete ale Armatei pentru implicarea în vânzarea unor avioane MIG-29 şi tancuri de către Romtehnica):

“Muniţie, aruncătoare de mine, aruncătoare de grenade, sisteme de rachete, Kalaşnikov, aruncătoare de grenade antitanc de tip SPD9. Asta se produce în Transnistria şi masiv se exportă în terţe ţări. Sigur că o mulţime de armament şi muniţie erau exportate sub diferite acoperiri. Mai ales cimentul. În mai mult de jumătate din transporturile de ciment erau plasate muniţie şi armament pentru zona Caucaz, zona Orientul Mijlociu şi Apropiat, în Irak, în Iran, în alte ţări unde erau conflicte. Inclusiv în Africa”.

La noi şi în Republica Moldova, tradiţia, reţelele şi end-userii falşi (moştenite de la fostul imperiu sovietic şi de la israelieni) s-au păstrat după ’90. Traficul ilegal cu armament autohton sau adus de la vecinii de peste Prut s-a “privatizat”. Numele contrabandiştilor Viktor Bout, Shimon Naor, Omar Hayssam şi firme ca Armitech sau Rosoboron Export (fosta întreprindere de stat Promexport) au fost deseori asociate serviciilor secrete române. Aşa au ajuns aeronavele BAC 1-11 Jetline (aparţinând Romaero) pe lista neagră a ONU. Făceau transporturi cu armament în Liberia, Sierra Leone, Angola şi Afganistan în solda faimosului Viktor Bout. Toată lumea a auzit de scandalurile legate de traficul ilegal de armament din şi prin România. „Ţigaretele 1,2,3” sunt numai un exemplu în acest sens. Ce să mai vorbim de scandalul livrărilor de rachete româneşti către Iran din 1994! Deşi România semnase numeroase protocoale cu ţările occidentale, închizând în mod accelerat institute de cercetare speciale sau unităţi militare (în perspectiva accederii la organismele euroatlantice), serviciile secrete burduşite cu ofiţerii Securităţii ceauşiste desfăşurau afaceri veroase în toate zonele de conflict de pe mapamond. Nu o făceau de capul lor, ci cu participarea ofiţerilor serviciilor secrete (foste sovietice) sau cu arabii, formaţi la facultăţile Secu. Recent, ex-premierul Petre Roman povestea că Mihai Caraman, primul şef SIE (prezent pe două ştate de plată în ţări diferite, unde figura ca general şi colonel în acelaşi timp) i-a atras atenţia că pe teritoriul ţării rămăseseră după Revoluţie peste 27000 de ofiţeri Spetsnaz şi GRU. Despre aceştia vorbeşte şi Ciprian Nastasiu. Unul dintre personajele sale preferate fiind Ivan Grigorevici Busuioc, fost ofiţer de intendenţă, apoi colonel GRU (serviciul secret al armatei sovietice). Ivan Grigorevici Busuioc, nume de cod “Ivanov”, nu apare întâmplător în cartea fostului procuror DIICOT. Acesta, ca mulţi alţi ofiţeri acoperiţi, lucra intens pe teritoriul României sub nasul serviciilor secrete şi cu voia lor, împreună cu traficanţi şi terorişti ca Omar Hayssam, Mohammad Munaf, beneficiind de sprijin la cel mai înalt nivel în Republica Moldova sau Rusia. Magistraţii DIICOT spun că după ’90, Busuioc şi-a deschis împreună cu doi parteneri Teo Voştinaru şi Alexandru Pop, firma CTI-Gas. Datorită relaţiilor sale sus-puse, armamentul de contrabandă (pistoale-mitralieră, rachete tip Stinger, muniţie şi piese de schimb pentru aeronave militare) tranzitau fără nici o problemă teritoriul României dinspre Republica Moldova sau Transnistria. În dosarul „628” Busuioc apare ca reprezentant al firmelor ruseşti de echipamente militare Kanaker Investment, Commerce Corp, precum şi al altor firme din Cipru, o zonă cunoscută drept centru informativ israelian şi rusesc. Împreună cu partenerul său (în firma Armitech), Ivanov livra arme rebelilor Unita din Angola. Pe teritoriul României, Busuioc a tranzitat ilegal osmiu rusesc pentru Germania şi aur pentru Elveţia. Conform filajului SRI, Busuioc derula afaceri ilegale cu armament alături de celebrul Shimon Naor încă din anul 1999 cu proiectile de 122 mm aduse din Cehia. Cei doi urmau să trimită muniţia în Etiopia, falsificând actele în care destinaţia finală era Nigeria. Firme folosite în tranzacţie: Deliza Ltd, Loratel, R.A. Arsenalul Armatei şi LR Avionics.

După cum spuneam “Răpirea din Irak” a prilejuit deschiderea dosarului numit mai târziu “Armamentul”. În dosarul 628/D/P/2005, în care sunt implicaţi cei de mai sus, sunt trecute nume importante de politicieni români, dar şi demnitari ai Republicii Moldova. În cele din urmă, sub presiunea aliaţilor, românii au cedat şi au început colaborarea cu structuri similare din alte ţări pentru arestarea traficanţilor. Busuioc a fost arestat la hotelul Mariott în Bucureşti, în 23 august 2007, sub acuzaţia de trafic şi contrabandă cu armament. Viktor Bout este umflat un an mai târziu în Tailanda. Omar Hayssam şi-a dat drumul la gură şi a început să povestească anchetatorilor despre lichidarea stocurilor de arme româneşti şi transnistrene şi despre cei mai importanţi parteneri ai săi: Anatolie Josanu, Ivan Busuioc, Shimon Naor, Viktor Bout, Mohamed Khaled Al Shakarchi, despre diplomaţi şi politicieni. A avut noroc. După un scurt popas în arestul poliţiei, sirianul a fost lăsat să fugă. În atenţia procurorilor se aflau şi alte personalităţi ca Dan Ioan Popescu,Yassin Mohammad sau Cico Dumitrescu. După cum se obişnuieşte, cei mai importanţi dintre susţinători politici ai contrabandiştilor sunt liberi, deşi figurează în aceste dosare. Ciprian Nastasiu a dat publicităţii doar o parte din reţeaua de sprijin de care au beneficiat infractorii în Republica Moldova: fostul ministru al apărării Valeriu Pasat, fostul prim-ministru Ion Sturza, dar şi actualul prim-ministru Vladimir Filat. Întâmplător sau nu, de-a lungul timpului, unii dintre ei au fost nominalizaţi de jurnalistul Mihai Conţiu (Moldova Suverană), fost cadru asociat în solda SIE în Ungaria şi pe teritoriul Republicii Moldova. Cel puţin în cazul actualului premier moldovean, Conţiu a afirmat în numeroase articole (aducând dovezi în acest sens) că Filat este în slujba Serviciului Român de Informaţii, fiind un apropiat al generalul Gheorghe Atudoroaie (ofiţer de Securitate implicat în evenimentele Revoluţiei).

United States Attorneydea1

Southern District of New York              

FOR IMMEDIATE RELEASE CONTACT: U.S. ATTORNEY’S OFFICE

March 6, 2008 YUSILL SCRIBNER,

REBEKAH CARMICHAEL

PUBLIC INFORMATION OFFICE

(212) 637-2600

DEA

GARRISON COURTNEY

OFFICE OF PUBLIC AFFAIRS

(202) 307-7977

 

INTERNATIONAL ARMS DEALER CHARGED IN U.S. WITH

CONSPIRACY TO PROVIDE SURFACE-TO-AIR MISSILES AND

OTHER WEAPONS TO A FOREIGN TERRORIST ORGANIZATION

MICHAEL J. GARCIA, the United States Attorney for the

Southern District of New York, and MICHELE M. LEONHART, the

Acting Administrator of the United States Drug Enforcement

Administration („DEA”), announced today the unsealing of charges against VIKTOR BOUT, a/k/a „Boris,” a/k/a „Victor Anatoliyevich Bout,” a/k/a „Victor But,” a/k/a „Viktor Budd,” a/k/a „Viktor Butt,” a/k/a „Viktor Bulakin,” a/k/a „Vadim Markovich Aminov,” an international arms dealer, and his associate ANDREW SMULIAN for conspiring to sell millions of dollars worth of weapons to the Fuerzas Armadas Revolucionarias de Colombia (the „FARC”) – a designated foreign terrorist organization based in Colombia. BOUT was arrested yesterday by Thai authorities in Bangkok. According to the Complaint unsealed today in Manhattan federal court:

Between November 2007 and February 2008, BOUT and SMULIAN agreed to sell to the FARC millions of dollars worth of weapons –- including surface-to-air missile systems („SAMs”) and armor piercing rocket launchers. During a series of recorded telephone calls and emails, BOUT and SMULIAN agreed to sell the weapons to two confidential sources working with the DEA (the „CSs”), who held themselves out as FARC representatives acquiring these weapons for the FARC for use in Colombia. In addition, during a series of consensually recorded meetings in Romania, SMULIAN advised the CSs, among other things, -2- that: (1) BOUT had 100 SAMs available immediately; (2) BOUT could also provide helicopters and armor piercing rocket launchers; (3) BOUT could arrange to have a flight crew airdrop the weapons into Colombian territory using combat parachutes; and (4) BOUT and SMULIAN would charge the CSs $5 million to transport the weapons. During one of the meetings with the CSs, SMULIAN provided one of the CSs with a digital memory stick that contained an article about BOUT, and documents containing photographs and specifications for the SAMs and armor Piercing rocket launchers that SMULIAN had previously said BOUT could provide. In between his meetings with the CSs, SMULIAN spoke to BOUT over a cellphone provided to him by one of the CSs at the direction of the DEA. These conversations between SMULIAN and BOUT were legally intercepted by foreign authorities. During one of these conversations, BOUT and SMULIAN discussed the $5 million delivery fee for the weapons. BOUT also told SMULIAN, in coded language, that the weapons requested by the CSs were ready to be delivered. Subsequent to these phone calls with SMULIAN, BOUT engaged in multiple recorded phone calls with one of the CSs during which they arranged the March 6, 2008 meeting in Bangkok. BOUT and SMULIAN are charged with conspiracy to provide material support or resources to a designated foreign terrorist organization. If convicted, the defendants each face a maximum sentence of 15 years’ imprisonment. The U.S. plans to pursue the extradition of BOUT from Thailand. The arrest of BOUT yesterday was the result of close cooperation between the Royal Thai Police and the DEA. Also cooperating in this international enforcement operation were the Romanian Border Police, the Romanian Prosecutor’s Office Attached to the High Court of Cassation and Justice, the Korps Politie Curacao of the Netherlands Antilles, and the Danish National Police Security Services. Mr. GARCIA praised the investigative work of the DEA and thanked the Royal Thai Police for their assistance. Mr. GARCIA also thanked the Romanian Border Police, the Romanian Prosecutor’s Office Attached to the High Court of Cassation and Justice, the Korps Politie Curacao of the Netherlands Antilles, and the Danish National Police Security Services, for their cooperation, and thanked the U.S. Department of Justice Office of International Affairs.

-3- „Viktor Bout and Andrew Smulian agreed to arm terrorists with high-powered weapons that have fueled some of the most violent conflicts in recent memory,” said U.S. Attorney MICHAEL J. GARCIA. „Today, they face charges in the United States for agreeing to provide weapons to a terrorist organization that has threatened, and continues to threaten, American interests.”

„DEA and our partners now have this terrorist supporter in custody where he can no longer ply his deadly trade,” said DEA Acting Administrator MICHELE M. LEONHART. „This arms trafficker was poised to arm a narco-terrorist organization, but he now faces justice in the United States.”

Assistant United States Attorneys ANJAN SAHNI and BRENDAN R. McGUIRE are in charge of the prosecutions. The charges contained in the Complaint are merely accusations and the defendants are presumed innocent unless and until proven guilty.

08-058 ###

Rețeaua româno-ex-sovietică

Reteaua

27/07/2013 Posted by | Armata, Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Justitie si injustitie, KGB, Ministerul de Interne, Rapirea din Irak, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | Un comentariu

De ce ne trebuia Omar Hayssam ? – ep. 4

“ Arestarea lui Bout de ieri a fost rezultatul strânsei colaborări între Poliţia Regală Tailandeză şi DEA. Deasemenea, au mai colaborat în această operaţiune de punere în executare internaţională Poliţia Română de Frontieră, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Corpul de Poliţie Curacao din Antilele Olandeze şi Serviciile Secrete ale Poliţiei Naţionale Daneze” 

6 martie 2008Viktor-Bout-in-court-in-B-001

DEA

GARRISON COURTNEY

Biroul de Relaţii cu Publicul

Lorzii Războiului

Puțini sunt cei care știu că în luna aprilie 2011, Parchetul General sirian a făcut primii pași în returnarea lui Omar Hayssam, în dosarul Volvo apărând o scrisoare oficială care certifică încarcerarea lui Hayssam pe o perioadă de 4 ani în Siria, pentru „ colaborare cu Israel”. Despre informațiile oferite de Omar Hayssam serviciilor secrete israeliene am scris pe larg în primul volum al cărții Puterea din Umbră.  Deocamdată să ne aducem aminte că, alături de Jeni Mantescu, Ion Menciu sau ofiţerul GRU Ion Busuioc, Shimon Naor a fost judecat şi condamnat definitiv într-un dosar privind derularea unor operaţiuni de export de arme şi muniţii către ţări supuse embargoului internaţional. Cum decolau aeronavele lui Naor în perioada noiembrie 1998 – august 1999, burduşite cu armament de contrabandă de pe Baza Militară 90? Cu avizul ministrului Transporturilor de la acea dată, onorabilul Traian Băsescu. Ca şi în cazul celebrului Omar Hayssam, amintirile traficantului Naor ar produce un cutremur de proporţii în serviciile secrete româneşti, dar şi în interiorul camarilei băsesciene. Reanchetarea traficantului ar redeschide Cutia Pandorei pentru mulţi puşcăriabili, profitori de pe urma comerţului ilegal cu armament, unii dintre aceştia, aflaţi astăzi în funcţii înalte ale statul român. Vă dăm numai un exemplu. Numele Shimon Naor apare şi în procesul „Ţigareta II”, desfăşurat la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti. În acest dosar, există o declaraţie a colonelului SPP Gheorghe Truţulescu, naortrecută în mod inexplicabil sub tăcere de presa centrală. Truţulescu afirma acolo, că “vămuirea pentru avionul IL-76 a fost rezolvată de un anume Teodorescu”. Şi tot Truţulescu spunea mai departe că A. Teodorescu ar fi fost ofiţer sub acoperire al unui serviciu de informaţii româneşti, plantat în Direcţia Generală a Vămilor (DGV), pe care îl cunoaşte dinainte de 1989, când lucra în “contrainformaţii”. Motiv pentru care, avocaţii celorlalţi inculpaţi au cerut audierea lui A. Teodorescu în calitate de martor. Unul din argumentele invocate de aceştia fiind că securistul Teodorescu ar fi răspuns personal şi de efectuarea formalităţilor vamale din data de 09.07.1997 pentru cursa ITT nr. 7707 a companiei Intertrans Air din Bulgaria, făcută cu avionul AN-12 înmatriculat LZ-ITA. Avionul, fiind declarat transport special al Serviciului de Informaţii Externe, a primit număr de programare militară tip transport special-cargo şi a fost parcat pe platforma militară a Bazei Aeriene Otopeni. În acte, marfa încărcată apărea drept: filtre de apă, corturi, paturi şi aparatură destinată ambasadei României din Japonia. În realitate, fiind vorba de arme româneşti pentru rebelii Unita din Angola, intermediate de israelieni prin faimosul contrabandist Shimon Naor, cu colaborarea SIE, la fel ca şi în „Ţigareta II”. Vedeţi cum se leagă lucrurile? La vremea aceea, speriat, A. Teodorescu a făcut câteva vizite fostului director al Aeroportului Otopeni Gabriel Tara, sugerându-i să secretizeze anumite documente compromiţătoare. Când a fost obligat să depună mărturie în faţa instanţei, Teodorescu n-a vrut să spună absolut nimic despre afacerile SIE cu armament, iar Truţulescu a fost forţat să-şi retragă declaraţia. Despre A. Teodorescu, istoricul Marius Oprea spunea că în perioada mai-iunie 1998 0„îşi luase tainul de la SIE de pe urma aranjamentului din Vamă a avionului IL-76”, ar fi solicitat firmei imobiliare „ACTIV CONSULTING” oferte pentru cumpărarea a două vile centrale în valoare de 150.000, respectiv 120.000 dolari, a două terenuri în zona Cernica (5000 m.p.) şi Băneasa (500 m.p.), “în vederea ridicării unor construcţii”. Mai târziu, Teodorescu devenind proprietarul unor vile şi apartamente cu suprafeţe însumate de peste 800 de metri pătraţi. Profitabil traficul internaţional cu armament, nu-i aşa? Şi ilegal în acelaşi timp. Fostul procuror DIICOT Ciprian Nastasiu a afirmat răspicat că Băsescu acoperă crima organizată în România. Scandalul a explodat în presă, după ce jurnalistul Sorin Roşca Stănescu l-a acuzat pe fratele preşedintelui, Mircea, de contrabandă cu armament. Nastasiu şi Roşca aveau dreptate – lupul îşi schimbă funcţiile în stat, dar năravul ba. Iată numai câteva operaţiuni de trafic de arme (executate de israelieni în state supuse embargoului ONU), derulate cu ştiinţa ministrului Transporturilor de la acea dată:

– transportul special din 12.02.1997, când pe platforma militară Otopeni a fost încărcat cu arme un IL-76, înmatriculat în Ucraina, operat de Acvila Air;

– transportul efectuat în 17.02.1997 de aeronava AN-12, închiriată de ATS, cu trapă a companiei Balkan Air. Transportul a constat din sute de lăzi cu muniţie, care au ajuns la organizaţia UNITA;

– transportul din 20.02.1997, cu un B707 înmatriculat în Cipru cu numărul 5B-DAZ, aparţinând firmei liberiene Occidental Airlines;

– transportul din 24.02.1997, când intra la încărcat pe platforma militară aeronava 9G-JNR.

N.O.

 Cel mai dezastruos pentru Traian Băsescu este faptul că în calitate de ministru al Transporturilor, în cadrul anchetei administrative din cazul „Ţigareta 2”, a falsificat documente oficiale pentru ca din contrabanda cu arme să se ajungă la un trafic de ţigări, acoperindu-i astfel pe adevăraţii făptuitori, printre care şi pe cel care se află în spatele firmei de brokeraj aeronautic Quick Aero Services. Motivul fiind acela că era interesat ca traficul cu arme să continue. (vezi facsimilul ataşat care demonstrează că după ce valurile generate de „Ţigareta 2” s-au estompat, traficul cu arme a fost reluat, cu aceiaşi protagonişti). Creierul afacerii fiind cel care avea drept de semnătură pentru a face plăţile, adică Shimon Naor. Toate ordinele de plată emise de Q.A.S. sunt pe numele Simon Herscovici sau Naor. Deschideţi albumul la „Ţigareta 2” şi veţi găsi facsimile cu ordine de plată ale QAS:

https://www.semperfidelis.ro/e107_plugins/autogallery/autogallery.php

Iată ce ascund Traian Băsescu și camarilla sa din parchete sau servicii secrete

 Vă prezentăm în continuare, un fragment din documentația complexă referitoare la crimă organizată și terorism, derulate de celebrul traficant de armament Viktor Bout și complicii săi. Reamintim că celebrul Bout a fost prins de autoritățile americane, judecat și condamnat la 25 de ani închisoare de abia după ce serviciile secrete române (partenere de trafic cu armament ale lui Viktor Bout) l-au trădat. Parchetul General și serviciile secrete române au deschis cu această ocazie dosarul strict secret de importanță deosebită 628/D/P/2005, care și astăzi este ținut la sertarul cuplului Băsescu-Kovesi. Dosarul “Armamentul”, cum este acesta cunoscut,  a fost disjuns în 4 iulie 2005, din dosarul “Răpirea din Irak” și conține date importante din dosarul Țigareta 2. Inclusiv Anexa S207 a dosarului Țigareta 2, secretizată abuziv de Palatul Cotroceni. Iată de ce s-au deplasat în ianuarie 2008 ofițerii DEA USA la București și de ce au lucrat cu procurorii DIICOT la prinderea lui Viktor Bout ! Iată ce ascunde dosarul “Răpirea din Irak” în partea sa secretizată abuziv de Traian Băsescu și mai ales, de ce au fost maziliți procurorii șefi adjuncți ai DIICOT, Angela Ciurea și Ciprian Nastasiu. Iată  motivele pentru care singurii teroriști ai României Omar Hayssam și Mohamad Munaf ( parteneri de afaceri cu Bout și complici ai serviciilor secrete române) au fost scoși din țară sau predați autorităților americane. Ce mai ascund complicii români ai lui Viktor Bout dela Cotroceni și din Ministerul Public ? Veți afla în continuare. Din păcate, informațiile ne-au fost furnizate în limba franceză, neavând timpul necesar traducerii.

Viktor Bout est né à Douchanbé au Tadjikistan, paraît-il (dans une interview il avait lui-même affirmé que c’est à Ashgabat, Turkmenistan…).

Formé au GRU, le renseignement militaire soviétique, l’homme a installé sa première compagnie aérienne au Kazakhstan, puis d’autres en Moldavie (Aerocom et Jet Line, notamment installées à Chisinau) et en Europe (à Ostende, mais ça vous le savez déjà). Ce n’est pas à négliger dans son cursus : à Ribnita (ou est installée la „Moldova Steel Works” qui rapporte 60% du budget du pays !) et Tiraspol, en Moldavie, ont été installés les deux plus grands arsenaux de l’ex-URSS, avec le dépôt de Colbasna, qui occupe pas moins de 132 hectares dans le pays. Il y en a pour 56 000 tonnes au total ! Dans cet amoncellement d’armes en tout genres, Bout avait de quoi puiser pour alimenter des guerres pendant des années. Il ne s’en est pas privé, comme d’autres ne se sont pas privés de le faire en Albanie, autre pays transformé entièrement en dépôt de munitions, dictature paranoïaque oblige.La guerre froide et la crainte d’une invasion américaine terrestre ont fabriqué ces amoncellements incroyables d’armes légères qui ont fini par ruiner l’économie soviétique toute entière (et ses satellites). Pour évacuer dans le reste du monde, il fallait des moyens discrets : les trains étant contrôlés aux frontières et les containers sur les quais (bien que les exportations par bateau aient été florissantes), il restait les vols nocturnes, avec des avions démunis de tout marquage ou en arborant de faux. C’est là où va exceller pendant plusieurs décennies Viktor Bout. L’homme qui a transporté la poudre à canon par quadriréacteurs (voir cet épisode) va se faire un malin plaisir de vider (en partie seulement) les dépôts faramineux des soviétiques et de la Guerre Froide.b14d

Les armes, les pilotes et les avions, et cela, c’est un officier de gendarmerie assez visionnaire et très pédagogue, Jean-Charles Antoine, qui l’a très bien décrit dans son rapport du 24 octobre 2009, intitulé „Le trafic d’armes légères à partir de l’Europe centrale et orientale et des Balkans”. Un texte clair, résumant la situation de manière limpide. Tout d’abord en chiffrant l’amoncellement d’armes dans la région : „Les arsenaux militaires de Ribnita et de Tiraspol en Moldavie comptaient environ 56 millions de tonnes d’armes légères et de petit calibre, laissées sur place par les troupes de la 14eme armée russe du général Lebed lors de son départ. Ces armes sont alors devenues une source d’approvisionnement pour tous les trafiquants du monde alors que la corruption était déjà la base de la vie économique moldave”. La Moldavie, donc, comme requin, et son remora la Transnitrie et d’autres pays accolés : „Dans la continuité de cet arc balkanique, en pleine sphère d’influence russe, l’Ukraine et la Biélorussie ont vu quant à elles leurs économies s’effondrer. L’Ukraine, qui possédait aussi de nombreuses usines de fabrication d’armement léger, a servi de plaque tournante pour l’approvisionnement des filières. Des dizaines de tonnes d’AK-47 (les fusils d’assaut kalachnikov) ou d’armes de poing ont été sorties des usines nationales ou des arsenaux militaires délaissés. Peu regardants et nettement moins onéreux que leurs concurrents, de nombreux pilotes d’avions ukrainiens et biélorusses au chômage ont offert leurs services sur le marché informel du trafic d’armement.”Des armes et des aviateurs, à disposition, sans oublier les avions militaires de transport russes, ukrainiens, biélorusses ou moldaves, désormais au chômage technique. Tous reconvertis dans le civil… avec leurs pilotes. Une véritable mine, dans tous les domaines… pour notre ami Viktor. Une mine véritable, toute prête à servir à une économie souterraine. Le déclencheur sera l’exploitation des stocks colossaux de l’Albanie, ou la folie paranoïaque du dirigeant avait rempli le pays de poudre et de munitions. Ici, nous le savons bien, ayant consacré un bon nombre d’articles à la saga de la famille Diveroli, responsable de la dissémination de ces stocks. Le père du jeune homme vendeur d’armes, ainsi que l’oncle de ce dernier n’ont, rappelons-le, jamais été inquiétés par la justice américaine et proposent toujours en ligne la vente d’armements les plus divers. „Une seconde étape est apparue au moment des événements d’Albanie en 1997 durant lesquels les arsenaux nationaux ont été littéralement pillés. Les armes et munitions ont été récupérées par les groupes criminels albanais, et une partie a servi à armer la rébellion albanophone au Kosovo. Ces centaines de milliers d’armes ont aussi contribué à renforcer l’assise territoriale d’une nouvelle économie parallèle fondée sur le trafic de drogue en provenance de l’Asie centrale à destination de l’Europe occidentale après avoir transité par la Turquie – selon un même schéma que les filières d’immigration clandestine” note justement Jean-Charles Antoine. Question armement, à 14 kilomètres à peine de la capitale albanaise, un dépôt colossal : celui de Gerdec ; près de la piste deRinas, citée par notre gendarme ou le port de Durrës („Dès le b8adébut des années 1990, les trafiquants ont utilisé les autoroutes Zagreb-Belgrade, le train Zagreb-Paris et, plus tard, les ports de Vlora et Durrës en Albanie, ou celui de Bar au Monténégro, pour acheminer les armes par bateau rapide vers les côtes italiennes. Les groupes criminels de la Sacra Corona dans les Pouilles ou de la ‘Ndrangheta en Calabre les récupéraient ensuite pour les revendre aux organisations du grand banditisme européen ou pour mener leurs propres activités criminelles”). Gerdec, le dépôt qui se volatilisera dans d’obscures conditions le 15 mars 2008, dans une explosion titanesque. Selon l’ex-ministre de la Defense démissionnaire, Fatmir Mediu ; l’Albanie, après Guerec l’Albanie disposaerait toujours de 100 000 tonnes de munitions diverses : la folie stalinienne d’Enver Hoxhaqui va durer de 1946 à 1985 (et même jusqu’à la chute du communisme) n’avait pas de limites. Bizarrement, le 3 juillet de la même année un autre dépôt en Bulgarie sautait également, à Chelopechene, à 10 km de la capitale Sofia. Ce jour-là, 1 494 tonnes de munitions exploseront. Là encore, l’origine de l’explosion était douteuse. On y parlait de projets immobiliers.

Le montage du trafic décrit est bien celui derrière lequel se cache Viktor Bout  : „Des trafiquants ont été contactés par des chefs d’État, des chefs rebelles ou des seigneurs de guerre locaux pour mettre en place un trafic en recrutant tous les intermédiaires et en bâtissant le montage financier via des paradis fiscaux. L’opération passe par la corruption d’un responsable sous-payé d’un arsenal national dans un pays de l’Europe centrale et orientale ou des Balkans, puis par le recrutement de trafiquants appartenant à la mafia turque ou italienne ou à des groupes bulgares officiant sur les marges de l’Union européenne. Les armes légères ou de petit calibre et les munitions sont mises en caisses et conduites vers des ports ou des aéroports où des douaniers sont achetés pour ne procéder à aucun contrôle. Grâce à l’utilisation illégale de tampons officiels, les armes arrivent ensuite dans des zones de transit où elles sont récupérées et acheminées à destination des zones réelles d’utilisation, par avion ou par camion”, explique notre talentueux pandore. Le gendarme a bien tout compris ! Mieux encore : il désigne nommément le nœud du problème : le terminal de Sharjah, dont je vous avais déjà pointé l’importance : cette zone où le droit est inexistant, protégé par l’émir du crû, est bien la plaque tournante du trafic mondial. Et personne ne s’en offusque, personne ne le dénonce : trop de pays en profitent !

Sharjah, plaque tournante du trafic d’armes, selon notre pandore. „Le trafic mondial d’armes légères et de petit calibre en provenance des zones deb8b conflits ou de l’Europe centrale, orientale et balkanique s’est développé grâce à la libéralisation des moyens de transport internationaux. La multiplication des compagnies aériennes a permis de faciliter l’existence de « refuges protecteurs » dans des hubs aéroportuaires peu regardants sur les règles du droit international. Ainsi, le hub de Sharjah aux Émirats arabes unis a longtemps servi à Viktor Bout pour abriter ses trafics sous plusieurs noms d’emprunt et plusieurs passeports de différentes nationalités. Louant et sous-louant des aéronefs, il créait des compagnies aériennes pour des durées limitées, ce qui lui permettait de conserver en permanence un temps d’avance sur les autorités policières et les services de sécurité. C’est un dispositif concerté de surveillance et de renseignement qui a permis d’interpeller Viktor Bout en Thaïlande en 2006 alors qu’il préparait une transaction au profit des FARC. Néanmoins, lorsqu’un trafiquant d’armes est interpellé, le marché est immédiatement récupéré par un remplaçant, tant la demande est importante et l’offre abondante”.Le seul moment où notre zélé gendarme se trompe, c’est dans son interprétation de l’arrestation de Viktor Bout, où seule l’Amérique a compté, la Thaïlande se chargeant uniquement de négocier avec elle d’autres tarifs préférentiels d’armes en échange de l’arrestation du trafiquant. On ne peut parler de véritable „collaboration” : elle y a bien été forcée. En revanche, le successeur et ancien collaborateur de Bout sur des trafics bulgares a en effet bien vite repris la main une fois „le maître de guerre” arrêté. Pour ce qui est de la Transnitrie, c’est clair au moins. Pour ce pays si… spécial, disons. Vestige du monde soviétique, figé depuis l’après guerre, une véritable erreur de l’espace-temps. Un pays à part, en tout, même son ciel est différent ! „L’espace aérien deTransnistrie n’est pas surveillé en effet, personne ne veut savoir ce que sont ces avions, dans ce sens, et combien de fois ils passent. Les fonctionnaires moldaves affirment que des avions de contrebande volent à basse altitude dans l’espace aérien de la Transnistrie, de sorte qu’ils ne peuvent pas être détectés par le radar”.Ça c’est la version officielle. De radars, il n’y en a pas, où ils ne fonctionnent que lorsqu’on a décidé de les allumer. C’est à dire rarement. „Officiellement, aucun vol ne peut être fait vers Tiraspol. L’agent du MGB Dmitri Soin déclare, en effet détendu : „Cette piste n’a pas été utilisée depuis cinq ans”. Or cela a été contredit par les informations que nous avons recueillies sur le terrain et par tous les preuves que nous avons reçu. Quand on regarde de loin, l’aéroport de Tiraspol semble être abandonné. Mais quand vous passez près d’un hangar, vous pouvez voir des gens commencer à être en mouvement et vous pouvez constater une disposition très bien organisée, militaire. En outre, personne n’a accès au hangar dix”. „J’ai entendu dire qu’ils ont cessé la modernisation de l’aéroport à cause de quelques malentendus financiers qu’ils ont eus avec l’Ukraine, en ce qui concerne la surveillance de l’espace aérien”, a déclaré le commissaire Prudnikov. Il a confirmé que certains vols avaient lieu de temps en temps. La même chose est confirmée par Leahu, qui a comme sources d’information le radar et de l’information „sur le terrain”. En Transnitrie, pays dirigé par un ancien membre du KGB devenu président. Et ancien directeur de la principale usine d’armement du pays, Elektromash, censée être une entreprise électrique ou de fabrication de pompes ! L’homme qui dirige également la distribution d’essence dans le pays sous le nom de Sheriff, mais aussi les casinos ou les supermarchés ! Bref, une belle dictature post-stalinienne, avec des gens très dangereux comme Soin à la tête du pays. Comme entreprises d’armements,là-bas, on n’à que l’embarras du choix : on trouve Metallorukav, Litmash Kirov, Electroaparataj, Electromash,Zavod Metalo – izdeli, et Moldavizolit à Tiraspol, Pribor Factory (Saliut, d’ex-URSS), Vehicle Construction Unit, Avtoremontni et Moldavcabel à Bender, ainsi que la Mechanical Factory à Dubasari, Pumps factory et MMZ Metallurgic Factory à Rabnita et Selihoztehnica Camenca (à Camenca). De quoi fabriquer chaque jour un arsenal complet ! Dimitri Soin, chef de la milice locale jouant au ministre de l’armement dans le pays et prenant en charge les transferts, d’une main, du dépôt géant de Colbasna. Tout en s’occupant de l’autre main (plutôt ferme) de la jeunesse  : „avec la création de son mouvement de jeunesse, la Transnistrie veut prendre une assurance contre une éventuelle « révolution orange ». C’est ainsi qu’au début de 2005, ce mouvement de jeunesse est créé par des forces radicales transnistriennes. L’un des organisateurs est Dimitri Soin, un officier du ministère de la sécurité d’Etat de Transnistrie”. Le gag sinistre cette fois étant la découverte fortuite de rencontres et de liens entre Soin et Jean-Michel Fauve, d’EDF, grand représentant du lobby nucléaire et envoyé de… Dominique Strauss Khan, lors d’un entretien le 21 octobre 2005 entre Dimitri Soin et des représentants de „l’Association Réalités et Relations Internationales (ARRI)”, structure censée rassembler „des diplomates et des experts en relations internationales”. Réunion où le logo de ПРОРЫВ, PRORIV ou „Breakthrough” le mouvement de jeunesse fascisant de Soin était abondamment présenté sans que cela n’émeuve personne, visiblement. Que cherchait-on à a faire avec cet individu ? Que venait donc faire Fauve là-dedans ? Que vient y faire indirectement Strauss-Kahn ? „Le dirigeant d’EDF saisit immédiatement l’intérêt qu’il peut trouver à s’attacher les services de Dominique Strauss-Kahn Fauve a pu constater que l’ancien ministre est l’un des rares à l’époque à penser que les entreprises publiques françaises doivent conquérir des positions à l’étranger, contre l’avis de la direction du Trésor à Bercy et les tenants d’un secteur public exclusivement tourné vers des intérêts nationaux. Dans l’esprit de Jean-Michel Fauve, l’ancien ministre n’est pas seulement un excellent conseiller stratégique, il sera aussi un avocat solide et légitime pour vaincre les réticences des autorités de tutelle de l’État français”. Que vient donc faire un responsable du nucléaire français avec ce prétendu marchand d’armes à la sinistre réputation ? La Tansnitrie ou la Bulgarie, toujours : „Au cours des 10 dernières années, il y a eu de nombreuses nouvelles concernant des sociétés bulgares vendant des armes aux républiques du Caucase. Le nom le plus souvent mentionné est celui de V. Podolean. Grâce à une société enregistrée en Dobrich, en Bulgarie, il a fait de la contrebande d’armes avec les séparatistes. Parmi les personnes l’accusant de cela, il y a le général Alexandre Lebed, ancien chef de l’armée 14 et l’un des fondateurs de la Transnistrie, Vasile Iakovlev”. Dobrich, et son ancien aérodrome militaire abandonné, avec ses vieux spectresdécrépis. Un endroit idéal pour que s’y posent des avions de contrebande… dans lequel Lebed est aussi mouillé… Car, fait plus qu’inquiétant, dans le documentaire de Xavier Deleu de 2006 (*) , dont je vous ai déjà parlé (**), Soin s’était vu taxé d’avoir tenté d’acheter une arme… nucléaire : „Plus inquiétant, Deleu croise la route d’un expert pour l’ONU et pigiste occasionnel pour le Sunday Times. b8cBrian Johnson Thomas se fait passer pour l’intermédiaire d’un groupe islamiste à la recherche de bombes radioactives, susceptibles de semer la « peur dans les capitales européennes ». Côté transnistrien, un certain Dimitri Soin mord à l’hameçon : il réclame 500 000 dollars pour trois spécimens et 5 000 dollars pour les voir. Le Sunday Times n’ira pas au bout du marché, par refus de « verser de l’argent à un trafiquant d’armes », écrit Johnson Thomas. Deleu ne fournit donc pas les preuves de ce trafic, pas plus que celles sur la disparition des 100 valises nucléaires soviétiques. Mais le faisceau d’indices et de documents, la multiplicité des interlocuteurs éclairent la réalité de ce trafic qui gagne les zones de conflit. Et illustre un terrible paradoxe : de cette « terre qui est, fut et restera russe », selon l’un des « patriotes » interviewés, partent des armes russes qui tuent des… Russes”. Cela, je vous l’avait déjà dit en mai 2008 :”Une „Dirty bomb”, de tout petit format, annoncée pour 200 000 dollars. Avec leur vecteur de dispersion, puisqu’il reçoit en même temps une offre pour quelques missiles Alazan radioactifs, parmi les 38 du stock existant… avec comme interlocuteur exclusif… Dimitri Soin. Le tout vendu avec la signature sur des papiers officiels du ministre de l’Environnement local, Y. B. Cheban ! Interrogé, le général Bernard Aussedat, expert militaire à l’OSCE ne remet pas en cause la véracité des documents que lui remettent les journalistes : selon lui, la Transnistrie trafique clairement dans l’armement. Et même dans le nucléaire ! Johnson, spécialiste des trafics d’armes, n’en est pas à son coup d’essai : il a récidivé en 2007 en Somalie, en se faisant passer cette fois pour un représentant de l’Union of Islamic Courts (UIC), organisation liée à Al-Quaïda, auprès d’Alexander Radionov, un Russe, qui voulait lui vendre 8 tonnes d’armes, à bord d’un Antonov 12 BK N° 8345805 de Victor Bout, et son entreprise Air Cess. Le fax reçu à Guernesey indiquait „Nous aimerions recevoir à l’avance le montant total $ 200,000 (£ 98,000) pour le positionnement des aéronefs. Le coût de chaque vol sera de 50.000 $ plus les dépenses sur le terrain et le carburant exigé. Attendons votre réponse, Cordialement, Alexander Radionov „. Un Antonov, ou un Boeing 707, ce vieil engin numéroté 9G-OAL, numéro 19350, d’une compagnie Kyrgyze basée à Sharjah, aux Émirats arabes unis, qui aurait aussi pu servir au transfert envisagé. L’avion était démuni de tout marquage extérieur, et croisait régulièrement à Sharjah les Illyiushin 18 bien connus d’Air Cess.” L’ancien général Lebed n’avait rien dit d’autre, en fait. Il le savait, car lui aussi y participait.

„Les rapports établis par les Nations unies et Amnesty International apportent une preuve claire en ce qui concerne l’implication de deux sociétés moldaves dans le transport transfrontalier d’armes aux frontières, dans les zones de conflits en Afrique. Les deux compagnies, Aerocom et Jet Line, sont enregistrées à Chisinau depuis 1997, respectivement, et elles sont contrôlées par Victor Bout. Les compagnies aériennes ont des locaux à proximité de l’aéroport international de Chisinau. Les rapports internationaux mentionnent que les armes des régions où de ces deux sociétés sont expédiés vers l’espace africain, et qu’ils comprennent également l’Irak et l’Afghanistan. Comme mentionné dans le registre du commerce Chisinau, les deux sociétés possèdent également une compagnie d’assurance de l’air, „Voyage AFES M” et travaillent avec deux banques : Victoriabank et Investprivatbank. (le T signifie que Victoriabank est également lié à Moldinkombank, également basée à Chisinau, où la centrale Cuciurgan est également actionnaire) L’un des propriétaires de AFES M est la plus ancienne société de Renan, contrôlée par les frères tchétchènes Moutaliev, anciens compagnons d’armes de Victor Bout”. Or, ce sont bien les avions de Bout qui ont été vus à plusieurs reprises à Tiraspol. „Selon la presse internationale, les services secrets britanniques recherchent Bout au fond de la Transnistrie. De toutes les informations collectées sur lui, il ressort que des avions appartenant aux deux sociétés Aerocom et Jet Line se sont arrêté à Tiraspol et dans la région d’Odessa pour des raisons techniques. Les escales ont toujours été utilisées comme un prétexte pour le chargement ou le déchargement des armes dans les zones sous embargo”. Ce qui n’empêchera pas ses avions de visiter toute l’Europe… L’Antonov ER-AXK vu à Chisinau était vu à Marseille le 1er février 2006, bien fatigué. En juillet 2007, la société JetLine était interdite de vol par les autorités moldaves, sur recommandations de la commission européenne de sécurité aérienne. Il sera néanmoins repeint à neuf en 2008 à Chisinau. L’ill-76 de Jet Line visitera entre autres Ostende (le 28 décembre 2004 avec décollage de nuit  ; venu d’Ivano-Frankov – en Ukraine- pour apporter de l’aide aux victimes du tsunami) et toute l’europe : Eindhoven, Maastricht, Dusseldorf, Zurich, Prague, Bratislava (avec un décollage à vide à l’arraché  !), Budapest, Genêve, faisant admirer sa soute d’embarquement (et son plateau articulé), mais aussi Zaventem(le 21 juin 2003), et à Varsovie (de nuit, le 8 décembre 2004), pour le retrouver à Sharjah le 27 novembre 2004. Pour un marchand d’armes soupçonné au moins dès 1996, il a bien l’atterrissage facile partout… la liste des avions en 2004 de Jet Line comprenait de tout : des IL-76T : immatriculés ER-IBE. Avec ça, Viktor Bout pouvait répondre à toutes les demandes… Bref, le parc de Viktor Bout s’est considérablement étoffé à partir de 2001…. et va se renforcer en 2003, année où on fait appel à lui pour dépanner une armée américaine en mal de transporteurs…

26/07/2013 Posted by | Armata, Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Justitie si injustitie, KGB, Ministerul de Interne, Raportul Ohanesian, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | Lasă un comentariu

De ce ne trebuia Omar Hayssam ? – ep.3

Dosarul 628/D/P/2005

Procurorii DIICOT au stabilit că „Reţeaua lui Omar”, cum era denumit grupul de firme coordonat de sirian, avea o vastă activitate infracţională, fiind implicată în privatizări frauduloase, împrumuturi nereturnate, spălare de bani sau returnări ilegale de TVA, toate trecute de oficialii români la secret. „Sume de bani care au fost spălate şi transferate în străinătate prin intermediul câtorva entităţi din Cipru, Insulele Virgine etc.” După 2000, contrabanda internaţională cu armament nu mai putea fi ascunsă datorită numeroaselor rapoarte ale Amnesty International sau chiar ale organismelor de specialitate Viktor-Bout-in-court-in-B-001ale Naţiunilor Unite (UNIDIR), prin care România era arătată cu degetul ca furnizor de armament pe piaţa neagră a morţii. În cele din urmă, prinşi cu mâţa-n sac, oficialii români au fost siliţi să colaboreze. Mai întâi au declasificat informaţii din arhiva Serviciului de Informaţii Externe referitoare la terorism. Cel mai bun exemplu fiind colaborarea dintre Securitate şi Carlos Şacalul, declasificată în perioada 1996-1997. Mulţi dintre foştii parteneri de trafic ilicit ai Securităţii (cu care serviciile secrete române făceau bani frumoşi din traficul cu armament, în special pe zona arabă) au fost aduşi în faţa judecătorilor. Traficanţi celebri ca Shimon Naor, Ivan Busuioc, Viktor Bout, toţi cu grade şi funcţii importante în structuri de securitate străine, au fost judecaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare. Naor a fost făcut pierdut, dar după mai bine de 10 ani francezii ni l-au dat la pachet cu tot cu secretele sale despre faptele ministrului transportului Traian Băsescu. Deocamdată, partenerul lor Omar Hayssam a fost făcut scăpat peste graniţă prin metode specifice, chiar de cei care-l aveau în custodie. De ce? Documentul de mai jos vă prezintă ceea ce procurorul Ciprian Nastasiu a „dezvăluit” doar prin vorbe în cartea „Prădarea României”. Referatul său, din data 05.03.2007, prin care cere „expertiza/competenţa în domeniul judiciar şi a relaţiilor cu autorităţile judiciare străine, a doamnei Angela Ciurea, procuror şef adjunct a DIICOT “ în dosarul 628/D/P/2005, este prima dovadă palpabilă a dosarului strict secret de importanţă deosebită „Armamentul”. Documentul certifică faptul că procurorii DIICOT aveau în lucru cel puţin la nivelul anului 2005, dosare de siguranţă naţională referitoare la sirian şi protectorii săi sus puşi. Mai exact, este vorba despre contrabanda cu armament desfăşurată de un terorist arab pe sub nasul autorităţilor române, într-o perioadă în care ţara noastră era implicată trup şi suflet în războiul antiterorist. De ce aceste dosare nu sunt rezolvate nici astăzi, dar mai ales pe cine acoperea Omar Hayssam prin minciunile debitate la TV, la ore de vârf este altă poveste. Referatul din facsimil care a fost înaintat procurorului şef DIICOT Doru Ioan Cristescu se referă în clar la Dosarul 628/D/P/2005, denumit Armamentul în care “se desfăşoară cercetări faţă de Omar Hayssam şi alte persoane sub aspectul desfăşurării infracţiunii de trafic internaţional de armament “. Este clar că se încerca cimentarea unei echipe de anchetatori DIICOT, aceiaşi care vor participa alături de agenţii Drug Enforcement Agency (DEA) SUA, trimişi în România la începutul anului 2008, la arestarea celebrului traficant de armament Viktor Bout. O acţiune de colaborare pornită cu dosarul „Armamentul”, care făcea legătura dintre traficanţii Bout, Kassar şi Hayssam. Eliminarea din magistratură a procurorilor pomeniţi mai sus, nu este întâmplătoare. De ce? Un posibil răspuns vine de la vestitul “spion” bulgar Stamen Stancev, cercetat într-un dosar de spionaj economic, care afirma într-un interviu recent că, procurorii DIICOT se apropiaseră periculos de mult de Traian Băsescu. Dacă-i aşa, să trăim bine! Acum cred că v-aţi prins cu cine făcea trafic ilegal de armament Omar Hayssam şi de ce a fost scos peste graniţă cu atâta uşurinţă, tot “la colaborare”, de această dată cu o componentă israeliană, cu care teroristul făcuse bani frumoşi în vremurile bune. Romania trafic cu arme Busuioc (document pdf)

Terorism instituţionalizat – fonduri secrete, conturi, modalităţi de plată

Arestarea traficanţilor de rang înalt Ivan Busuioc, Kassar şi Viktor Bout demonstrează dimensiunea internaţională a afacerii “Răpirea din Irak”. Dacă Munaf a dat procurorilor date concrete despre traficanţi, pot spune că informaţiile furnizate procurorilor de Omar Hayssam nu au fost decât avertismente la adresa pradarea_romanieiautorităţilor române. Ce s-ar fi întâmplat oare dacă sirianul ar fi vorbit despre conturile secrete din străinătate ale exponenţilor vechii şi noii Securităţi, pe care fusese nevoit să le alimenteze din afaceri murdare, trafic şi contrabandă ? Sirianul putea să povestească despre firmele de comerţ exterior ale Securităţii, despre Vest Commerz Bank din Germania, Hanover & Trust Bank sau conturile de la Société Générale. Mai mult ca sigur că ştia şi noile reţele întinse de serviciile secrete române în paradisuri fiscale ca Liechtenstein, Luxemburg, Liban, Dubai etc. Acolo zac fondurile operative speciale externe atât de necesare ţării în caz de război sau alte calamităţi despre care vorbeşte Nastasiu în cartea sa, unele dintre acestea alimentate cu sute de milioane de dolari proveniţi din trafic de ţigări, spălări de bani, droguri, armament, privatizări frauduloase sau returnări ilegale de TVA. Fostul procuror DIICOT dă chiar şi un exemplu: banca franceză Paribas. Cu ce altceva credeţi că se ocupau Omar Hayssam şi ai săi în România? Despre două dintre aceste fonduri speciale ale serviciilor secrete ALEGRETTO şi ORHIDEEA, alimentate din contrabanda internaţională cu armament am vorbit în premieră, în vara anului 2009. Mai multe amănunte ne-ar putea da “supraveghetorul” afacerilor derulate pe spaţiul arab de sirianul Omar Hayssam, un oarecare Nicolae Săracu, al cărui nume apare când în reţeaua de firme ale teroristului, când în diplomaţie. Controversatul general Constantin Degeratu poate furniza informaţii în detaliu despre cazinoul deschis de Hayssam într-o aripă a clădirii cedate de Ambasada Coreei de Nord din capitală şi despre modul în care sirianul plătea clientela politică a puterii sau alimenta diverse conturi din activităţi de spălare de bani. Era atât de simplu ! Oamenii veneau la cazinou, jucau o noapte întreagă şi ca prin minune, câştigau sume colosale. Totul curat şi cinstit. Ce să mai vorbim de prieteniile politice, de presă, servicii secrete, poliţie şi de afaceri ale teroristului. În declaraţia lui Mohammad Munaf (cel de-al doilea terorist al ţării, dispărut şi el) sunt menţionate nume grele de politicieni, oameni de afaceri şi jurnalişti, prietenii apropiaţi ai lui Hayssam – jurnaliştii Petre Mihai Băcanu şi Marie Jeanne Ion, pesedistul Viorel Hrebenciuc, senatorul Ion Vasile, dar mai ales actualul ministru de interne „generalul de izmene” Gabriel Oprea, vicepreşedinte al filialei PSD Ilfov la acea dată, cu care sirianul avea “relaţii puternice”. Firmele teroristului erau doldora de ofiţeri şi diplomaţi din sistem: Nicolae Săracu – specialist pe zona arabă, Ristea Priboi – colonel Securitate specializat pe fosta Iugoslavie, Croitoru Ştefan, Musteaţă Vasile, Borcan Nicolae, Petrăchioiu Mihai (poliţişti), Anghel Gheorghe, Hornea Vasile – colonel SRI, Taher Fathi şi Yassin Mohammed, Pârvan Violeta Alexandra – amantă. Aceştia fiind doar o mică parte din pleiada „reţelei Hayssam” din România. În 1990, Nicolae Săracu era consilier economic în Burundi. A lucrat pentru teroristul Hayssam, apoi s-a întors tot în diplomaţie.

După arestarea teroristului Omar Hayssam, pentru infracţiuni de natură economică în 2005, ne-am lămurit cu toţii că atunci când vine vorba de colaboratorii, protejaţii şi partenerii de “afaceri” ai serviciilor secrete, justiţia cântăreşte cu altă măsură. Astfel, fiindcă nu a căzut la pace cu puterea portocalie, dintr-o dată, Hayssam a fost arestat şi judecat pentru infracţiuni mult mai grave decât cele economice – răpire şi terorism. Cam aşa stau lucrurile în mai toate cazurile sensibile declarate de siguranţă naţională. Că este vorba despre trimiterea în judecată a foştilor şefi ai SRI Radu Timofte şi Dumitru Zamfir sau de arestarea omului de afaceri sub acoperire Puiu Popoviciu şi a complicilor săi de la DGIPI, Petre Pitcovici şi Cornel Şerban, sau de cazul Cătălin Voicu, toate aceste dosare fac subiectul negocierii sau şantajului dintre infractorii cu grade şi puterea politică. De ce? Pentru că, după ce sapă prin mlaştina jafului naţional, procurorii dau de regulă peste „tovarăşu’ gradu’”. Aşa că, magistraţii, dacă nu sunt şi ei tot acoperiţi, au două posibilităţi: se supun ordinelor SRI sau pleacă din dosar.

Documentele de mai jos, extrase din din dosarul “Armamentul”, dovedesc ce anume stă de fapt în spatele arestării şi judecării lui Mustafa Tartoussi, proprietarul navei Iman T cu care procurorii spun că ar fi ieşit din ţară Omar Hayssam. Mai precis, este vorba de trafic şi contrabandă cu armament din Serbia către zona arabă, destinaţia Egipt fiind mai mult ca sigur una falsă. Culmea, nava Iman T era verificată şi avea OK-ul ofiţerilor SRI, care ştiau ce transportă. Dar cel mai interesant lucru de remarcat este faptul că Iman T naviga sub pavilion nord-coreean. Ceea ce ne aduce aminte că în septembrie 2006, Israel distrugea (în urma unui raid în nordul Siriei) o centrală nucleară construită cu tehnologie adusă din… Coreea de Nord. Cine şi mai ales cu ce o fi transportat componentele reactorului nuclear până în portul Tartous, un fel de zonă liberă a clanului Tartoussi ? O parte din documente au fost publicate în presa centrală şi inserate în primul volum Puterea din Umbră. La data aceea nu ştiam că fac parte din dosarele SSID Armamentul. Setul întreg de documente SSID din dosarul 628 au fost depuse de jurnalistul Sorin Roşca Stănescu la Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională dinmoaied Senatul României, în anul 2009, apoi au apărut în presa centrală sub numele de afacerea “Egipt”. Aceste informaţii trebuie privite cu multe rezerve, având în vedere metodele de contrabandă cu armament folosite de infractori. Şi cea mai folosită metodă, inclusiv de serviciile secrete, este cea a end-userului fals. Adică destinatarul din documente care nu corespunde cu cel real. Ţări ca Mauritania, Yemen sau Nigeria figurează pe lista traficului cu armament ca falşi destinatari, echipamentele militare ajungând în realitate în Irak, Nigeria, Columbia sau Iran, în mâinile facţiunilor teroriste. Acestea sunt elementele reale care stau în spatele dosarului secretizat “Răpirea din Irak”, din care au fost disjunse dosarele “Armamentul” şi ”Fuga lui Hayssam”, “Busuioc” sau “Viktor Bout”. Omar Hayssam şi Mohammad Munaf au oferit anchetatorilor români şi americani informaţii precise care au dus la destructurarea unor importante reţele de trafic internaţional cu armament provenit din stocurile româneşti, dar şi din ţările ex-sovietice. “Omar a spus că armele furnizate lui Saddam Hussein, în special între 2000 şi 2002, veneau din Transnistria, intermediate de Anatolie Josanu şi Ion Busuioc şi livrate de o companie moldovenească, Jet Line, în proprietatea lui Victor Bout, care avea un cuvânt greu de spus în reţeaua ilegală a traficului de armament. Ei cereau ca documentaţia privind utilizatorul final să fie certificată de Yemen”, povesteşte Nastasiu.

Ministerul Justiției a ajuns de râsul curcilor. Când vine vorba despre relația traficantului internațional de armament Viktor Bout cu România, Justiția, recte DIICOT au probleme cu bazele de date. Cititi aici :

Image1 Image2

Fostul procuror șef adjunct DIICOT Ciprian Nastasiu despre dosarul Armamentul și implicațiile acestuia :

127 128 129 130 pag101 pag102hayssam oman t contrabanda trafic armament tartussi iman t

23/07/2013 Posted by | Armata, Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Rapirea din Irak, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | 2 comentarii

Legile siguranței naționale, uitate la secret – ep.3

Revenim astăzi cu legile care privesc Statutul Profesional și de Carieră al Ofițerilor de Informații

Ne ascultă convorbirile telefonice, dar au uitat de legile securității naționale

Preocupați din cale-afară să bage pumnul în gura electoratului care i-a așezat la palatele Victoria și Cotroceni, Victor Ponta și Traian Băsescu au dat uitării definitiv legile securității naționale. La umbra atentatului de la Burgas, cei doi coabitaci informativi au anunțat că nu mai putem vorbi liniștiți nici de pe cartelele telefonice pre-plătite. Serviciile secrete din care cei doi fac parte cu tot neamuri, dosare, fotografii și alte înregistrări ( că altfel nu ajungeau oameni mari în stat), au reușit să-i convingă încă din vara anului trecut, să aprobe în Consiliul de Apărare al Țării interceptarea convorbirilor efectuate pe cartele pre pay. De aici și până la inițiativa legislativă a ofițerașului Sebastian Ghiță, alt apropiat al premierului-dottore, a fost numai un pas.Image1

Și uite așa, hotărâri importante care țin de siguranța națională, inclusiv modul în care vom fi interceptați, filați și urmăriți de serviciile secrete, se iau deocamdată tot în conformitate cu  Legea nr. 51/1991. O lege ale cărei prevederi intră în contradicţie cu legislația internaţională în domeniu şi cu noua Constituţie, dar care rămâne cadrul legal de funcționare a serviciilor de informaţii şi structurilor informative SIE, SRI, structuri MAPN, ale Ministerului de Interne şi ale Ministerului de Justiţie. Referitor la  noul pachet de legi ale siguranței naționale, putem spune că s-au făcut pași mici și rari. De abia în 2005 a fost făcută o propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii 51/1991. După ce președinția și serviciile secrete au înaintat propriul proiect, declanșând ditamai scandalul, s-a constituit o comisie parlamentară pentru elaborarea unor legi noi privind securitatea națională, care avea termen de predare 1 septembrie 2010. De fapt, nu s-a făcut nimic. Legea securităţii naţionale a fost adoptată tacit de Camera Deputatilor prin depăşirea termenului pentru dezbatere şi vot final. Senatul a respins-o definitiv în mai 2012. De atunci, nimeni nu și-a mai asumat răspunderea unor legi noi în domeniu. Nederanjați de lipsa legislației, coabitacii Ponta și Băsescu lucrează la secret, anunțând după un an, că tot ce vorbim la telefon este ascultat. Cel mai probabil, la anul, pe timpul ăsta, vom afla și noi, că duetul Ponta-Băsescu a hotărât să bage fiecărui contribuabil câte un microfon în fund. Așa, preventiv, la secret și din banii noștri.

În speranța că cineva îi va trezi la realitate pe Ponta și Băsescu înainte de a mai aproba în CSAȚ și alte trăznăi, vă prezentăm pachetul de legi privind securitatea națională care cuprinde:

Lege privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe – gândită de generalul securist Silviu Predoiu ;

Lege privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii – gândită de generalul-bilețel Florian Coldea ;

Legea securităţii naţionale a României – gândită profund de Traian Băsescu (indiferent ce grad ar avea );

Legea privind activitatea de informaţii, contrainformaţii şi protecţie;

Legea privind statutul profesional şi de carieră al ofiţerilor de informaţii.

Image1 Image2 Image3 Image4 Image5 Image6 Image7 Image8 Image9 Image10 Image11 Image12 Image13 Image14 Image15 Image16 Image17 Image18 Image19 Image20 Image21 Image22 Image23 Image24 Image25 Image26 Image27

 

21/07/2013 Posted by | Armata, Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, KGB, Ministerul de Interne, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | Lasă un comentariu

Dezvăluiri senzaționale despre dosarele Revoluției și despre crima organizată la nivel de stat

cotidianul Sâmbãtã, 20 iulie 2013, 12:40

Senatorul Valer Marian: Mi-au scris pe uşă: ”Nu vei scăpa, vei muri!”
Valer-Marian11
Dosare închise

Sunteţi unul dintre puţinii oameni care au rezistat în timp presiunilor de tot felul şi aţi continuat cu dezvăluirile cutremurătoare din zona corupţiei instituţionalizate. De unde atâta forţă ?

Nu e vorba de forţă, ci de crez. Sunt adeptul spunerii adevărului şi îndreptării lucrurilor. Am fost animat de dorinţa de adevăr şi dreptate încă de tânăr, acesta a fost şi motivul pentru care am urmat Facultatea de Drept, am devenit procuror şi am căutat şi înainte de 1989 să fac dreptate, în pofida unor legi abuzive sau a unor oprelişti politice. Am participat activ la Revoluţie, iar apoi, în calitate de procuror am participat la cercetarea reprezentanţilor sistemului comunist în judeţul Satu Mare, împreună cu tinerii mei colegi am efectuat percheziţii şi am întocmit dosare. Primul secretar al judeţului a fost atunci condamnat la patru ani de închisoare, unul dintre puţinii secretari care au primit vreo pedeapsă pentru abuzurile săvârşite. Pe urmă am fost detaşat să lucrez în comisia guvernamentală pentru anchetarea evenimentelor din Decembrie ’89; am lucrat în principal la anchetarea dosarului Nicu Ceauşescu, la Sibiu, dar şi în anchetarea altor dosare conexe. Am demisionat însă în august 1990, în semn de protest faţă de tendinţa de tergiversare şi muşamalizare a dosarelor Revoluţiei. Am constatat, după 4-5 luni de activitate, că nu se urmăreşte aflarea adevărului, acea comisie de anchetă având mai mult rolul de a arunca praf în ochii românilor care atunci doreau pedepsirea vinovaţilor din regimul opresiv şi cine a orchestrat din ţară şi din străinătate măcelul de atunci. Întocmeam atunci dosarul „RomBac” din care reieşea implicarea sovieticilor în România. Pe scurt, era vorba despre zborul unui avion Rombac la Sibiu în seara de 20 decembrie, ciudat, pentru că de obicei se zbura cu Antonov-uri.

În acel avion erau în jur de 90 de pasageri, 30 de români în partea din faţă…pe primul loc stătea chiar actualul mitropolit al Clujului, Andrei Andreicuţ, pe-atunci episcop de Alba. În partea din spate stăteau 60 de „băieţi” înalţi, majoritatea blonzi care vorbeau o românească stricată, cu accent basarabean. Au coborât cu 300 de genţi diplomat de diverse mărimi. O angajată de la aeroportul Otopeni mi-a spus că la plecarea „băieţilor” din Bucureşti unul dintre ei a scos trei buletine diferite cu aceeaşi fotografie. Am verificat şi lista pasagerilor, iar la domiciliile din buletine figurau fabrici, uzine şi instituţii publice din diverse judeţe.

În acest dosar am solicitat relaţii de la SRI şi de la USLA, pentru că bănuiala mea a fost şi este că ei au declanşat evenimentele sângeroase de la Sibiu. Ei au fost cei îmbrăcaţi în combinezoane negre, au deschis focul pe 22 la prânz, la câteva minute după anunţarea fugii lui Ceauşescu. Doi dintre ei au urcat pe clădirea Policlinicii, între sediile Securităţii şi Miliţiei pe de-o parte şi sediul Unităţii 01512, sediul Academiei Forţelor Terestre din România. Unul dintre ei l-a împuşcat exact în frunte pe soldatul de gardă de la poartă, fapt care a atras riposta armatei care a avut senzaţia că s-a tras dinspre clădirea Securităţii. Cred că tot aceşti indivizi au declanşat carnagiul prin focul de simulatoare declanşat în apropierea unităţilor militare şi la unele clădiri civile, Din păcate, nici SRI, nici USLA – care avea agenţi în civil pe toate zborurile – nu au vrut să coopereze. Văzând că nimeni nu cooperează, pentru a nu fi acuzat mai târziu că am participat la această muşamalizare, am demisionat, am lucrat 18 ani în presă unde am continuat să atac nelegiuirile din sistem.

Image1

Dezvăluiri incomode

Şi, din păcate, dezvăluirile dumneavoastră s-au verificat în timp…

Vreau să spun că atunci am constatat că am fost monitorizat de serviciile secrete româneşti, pentru că în declaraţia mea de demisie şi în interviul pe care l-am dat atunci, i-am criticat pe preşedintele Ion Iliescu şi pe directorul SRI Virgil Măgureanu. Am fost urmărit şi de serviciiile ruseşti. Am aflat acest lucru după vreo doi ani, de la şeful SRI Satu-Mare care mi-a spus că la Hotelul Dacia în camerele în care erau cazaţi străinii şi unde se practicau metodele vechi de verificare a bagajelor în lipsa lor, s-a găsit o hârtie cu numele şi adresa mea. Într-o seară, după demisie, ajungând acasă am găsit pe uşă, scris cu culoare roşie „Nu vei scăpa, vei muri!” Am continuat însă în presă, având o poziţie critică faţă de toate guvernările, am avut o suită de dezvăluiri în mare parte preluate şi de presa centrală, vis-a-vis de Văsălie Moiş, vicepreşedintele Senatului, care în urma acestor anchete nu a mai fost propus pentru o nouă candidatură…În urma anchetelor din cei 18 ani de jurnalism, au fost demişi sau au demisionat şeful poliţiei judeţene, un şef al secţiei SRI Satu Mare, un preşedinte al CJ, aparţinând UDMR, un primar PSD al municipiului, care a şi fost arestat pentru fapte de Image2corupţie…

Sunteţi cam periculos…Cum reacţionează colegii de partid, nu vă spun că aţi luat-o „pe arătură”?

Prin conduita mea am dovedit că eu am fost constant, că n-am luat-o deloc „pe arătură”. Poate că am greşit în 2008 că am intrat în politică, înscriindu-mă în PSD, însă văzusem că după 2000 au intrat oameni de valoare, tehnocraţi… Pe timpul guvernărilor PDL-PSD şi PDL- UDMR am reluat anchetele privind contrabanda cu ţigări protejată de la cele mai înalte nivele. În 2010, am început în trombă cu declaraţii critice la adresa guvernării PDL-UDMR. Eu făceam declaraţii în Senat, Victor Ponta în Camera Deputaţilor, arătând cu degetul spre mafia Băsescu- Boc- Igaş-Udrea –Blejnar. Eu am fost cel care a descoperit o serie de afaceri necurate ale şefului ANAF. Acesta a trimis pe urmă controalele peste ziarul la care lucrasem şi peste firmele cărora le făceam publicitate. Tot eu i-am arătat adevărata faţă lui Traian Igaş, despre care preşedintele Băsescu spunea că „în sfârşit vom avea ministru de interne un jurist tânăr şi pregătit”. Ori eu am descoperit că fusese repetent în liceu, că a făcut facultatea de drept „la apelul bocancilor”, la mare distanţă şi nu stăpânea noţiuni elementare de drept. Când am scris şi am vorbit despre Blejnar, despre implicarea Elenei Udrea în cazul ALRO şi despre Traian Igaş, am fost supus timp de patru luni unei monitorizări complete, pe de-o parte de către SRI, pe de altă parte din partea DGIPI, fostul „doi şi-un sfert”. În perioada respectivă, fiica mea a primit nenumărate ameninţări cu moartea, de asemenea a fost ameninţată şi mama mea, pensionară, văduvă. Personal n-am primit nicio ameninţare şi nici n-am fost supus atunci vreunei campanii de demonizare, aşa cum se-ntâmplă acum Atunci am fost felicitat, inclusiv de Victor Ponta , de toţi colegii mei.., de Mircea Geoană, de Ilie Sârbu.. Mi-au spus, „du-te şi spune adevărul!”.

Reacţia sistemului

Interesul poartă fesul.

După ce Victor Ponta a ajuns premier, m-am dus la el şi i-am spus;”Domnule preşedinte, aş vrea să fac nişte declaraţii şi despre pretorienii lui Băsescu, despre şefii serviciilor secrete, despre procurorul general Codruţa Kovesi şi despre şeful DNA, Daniel Morar”. Victor Ponta mi-a spus: „Noi nu ocrotim pe nimeni, daţi-i înainte”. După câteva luni, am început cu şefii serviciilor, cu generalul Burian de la SPP, cu generalul Opriş de la STS, cu generalul Coldea, prim-adjunctul de la SRI şi am finalizat cu generalul Predoiu, adjunctul de la SIE. Am constatat însă după ceva timp că Victor Ponta nu–mi mai răspundea la telefon, mă evita la întâlnirile de partid şi am înţeles că motivul răcirii relaţiilor era faptul că l-am atacat inclusiv pe şeful SRI, George Maior, naşul de cununie al premierului. Fac menţiunea că la o întâlnire cu profesorii mei de la facultate, l-am întâlnit şi pe cunoscutul scriitor Augustin Buzura, socrul lui George Maior. Profesorii mei m-au prezentat domnului Buzura căruia-i citisem toate cărţile şi el m-a felicitat pentru declaraţiile mele. Dar zic:”ginerele dumneavoastră-i cam supărat, pentru că am spus că şeful de facto al SRI este generalul Coldea”. Mi-a răspuns: „Păi, domnule senator, eu i-am spus asta de mult”. Şi s-a ajuns la o răceală…

Şi răceala s-a transformat în ură..

Da, a urmat o scrisoare deschisă după ce am văzut că nu-mi mai răspunde la telefon, apoi am semnalat nişte lucruri pe care nu le consideram la locul lor în partid şi în parlament şi pe care le împărtăşeau sau chiar mi le împărtăşeau şi alţi colegi că au dat Constituţia şi Codul Electoral pe mâna a doi repetenţi –preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor -, că în comisia de revizuire a Constituţiei au fost numiţi mulţi jurişti mediocri „făcuţi” la facultăţi obscure de drept, că regionalizarea ţării a fost dată pe mâna unui „căpitan de judeţ”, Liviu Dragnea…

Eu am vrut să mă retrag din funcţia de preşedinte PSD pe judeţ de anul trecut după referendumul de demitere a preşedintelui, avînd un rezultat slab, după mine fiind doar judeţele Harghita şi Covasna, însă colegii, şi de la centru şi din judeţ nu m-au lăsat, considerând că trebuie să mergem împreună, să continuăm. Şi la locale şi parlamentare am avut cel mai bun rezultat din istoria judeţului, am detronat UDMR de peste tot, fiind o premieră în ultimii 12 de ani. Şi-atunci am fost felicitat, nu mi-a spus nimeni c-aş avea vreo deviaţie politică, psihică sau sexuală…

Deh, discreditarea clasică, sportul aruncării găleţii cu lături…De unde a început războiul ?

De unde a început războiul? Am fost chemat la sediul central înainte de Congres, unde mă aşteptau Victor Ponta şi Liviu Dragnea. Preşedintele mi-a spus că are toată stima şi tot respectul pentru ceea ce am făcut, dar că nu mai rezistă la atâtea telefoane primite de la ambasadorul american sau de la Washington, în legătură cu declaraţiile mele antiamericane. Şi am întrebat: „Ce declaraţii antiamericane am făcut domnule preşedinte?”. Mi-a spus că i-au deranjat declaraţiile mele despre şefii serviciilor secrete, Maior, Coldea şi despre Kovesi şi Morar. I-am spus că, după ştiinţa mea, respectivii sunt cetăţeni români şi părinţii lor sunt români şi nu ai SUA. Mi s-a mai reproşat că de ce-l ţin consilier pe Ovidiu Ohanesian, care e nebun de-a binelea. L-am întrebat: ”Dar cum vă permiteţi aşa ceva, că este un absolut normal?” Păi, c-a scris despre mine c-aş fi fost racolat de SIE, mi-a răspuns Victor Ponta.

Şi nu l-aţi întrebat dacă e aşa sau nu ?

Nu i-am pus această întrebare pentru că ştiam şi eu că este aşa, din alte surse decât Ovidiu Ohanesian. Şi-atunci i-am propus să facem o înţelegere, eu să renunţ să mai candidez, dar să pot face orice declaraţii în continuare. Mi s-a spus că pot face orice. La Conferinţa Judeţeană însă mi s-a cerut să candidez. Liviu Dragnea a aterizat cu un helicopter să-mi spună că totul va fi ok, că vom merge înainte. Eu am crezut că va fi în regulă, însă a început această campanie de demonizare şi de terfelire a numelui meu, coordonată de o echipă sosită la Satu Mare din aprilie, condusă de un general Adam care a activat în celebrul batalion de cercetare-diversiune al DIA de la Buzău, şi care este un fel consilier pe „probleme murdare”, cum zic americanii. Se ocupă de votanţii şi de criticii primului ministru. În această campanie am fost făcut beţiv, violent, homosexual, informator al securităţii, nebun.., mai nou văd că asta e placa.

Contraatacul

Cu celebrul autodenunţ care a fost povestea ?

Am aşteptat să se finalizeze ancheta DNA care a început în trombă în luna august anul trecut, prin audierea a sute de alegători, în multe cazuri în condiţii abuzive, neprocedural, pe capota maşinilor sau punându-i pe oameni să jure pe Biblie. A urmat începerea urmăririi penale împotriva lui Liviu Dragnea, dar curios, după alegerile parlamentare s-a aşternut o tăcere totală, dosarul rămânând în coadă de peşte. A urmat acel pact nefast de coabitare între premierul Ponta şi preşedintele Băsescu şi am început să mă gândesc că probabil tergiversarea acestui dosar ar fi una dintre condiţiile coabitării şi chiar una din condiţiile numirii Laurei Codruţa Kovesi ca şef al DNA, ea fiind cea care a deţinut funcţia de procuror general al României, calitate în care a dirijat cercetările după referendum.

Şi-aţi învăţat drumul spre DNA ..

Am mai fost odată pe la DNA, în 2005, când am depus o sesizare pentru acte de abuz şi de corupţie împotriva fostului procuror Ioan Amăriei şef PNA şi a procurorului general de-atunci, Ilie Botoş. După opt ani, am trecut din nou pe la DNA, în legătură cu activitatea infracţională a lui Liviu Dragnea din perioada referendumului.

Ce v-ar putea face să vă opriţi ?

Aşa cum am mai spus, nu impresionează şi nu mă intimidează deloc „elanul” premierului Victor Ponta, şi el un „căpitan de judeţ” ca vicepremierul Liviu Dragnea. Îmi asum întreaga responsabilitate pentru autodenunţ, am proprietatea termenilor şi cunosc consecinţele, pentru că aşa cum am spus, am fost procuror mai mulţi ani şi am absolvit facultatea de drept cu media aproape 10. Acum, având în vedere extensia mafiei transpartinice în România şi dezamăgirile românilor faţă de majoritatea clasei politice iau foarte serios în calcul plecarea din politică şi întoarcerea la meseria de bază, cea de procuror, prin care mă voi putea alătura şi eu luptei anticorupţie.

Suntem de fapt în situaţia Italiei din perioada „capturării” statului de către sistemul mafiot. Avem soluţii de ieşire ?

Am tot sperat că schimbarea în bine o va rezolva clasa politică prin propria-i asanare, prin promovarea oamenilor capabili, profesionişti, am sperat că votul uninominal va fi un factor catalizator în acest sens, dar din păcate, după aproape cinci ani de activitate politică am constatat că a scăzut mult calitatea profesională a parlamentarilor şi implicit nivelul dezbaterilor. Am spus şi presei la ieşirea de la DNA că aştept finalizarea anchetei şi singura soluţie ar fi declanşarea unei operaţiuni de amploare gen „Mâini Curate- Mani Pulite” precum în Italia anilor ’90, când a existat o revoluţie a magistraţilor, când procurori şi judecători de instrucţie au declanşat anchete pornind de la Mafie şi ajungând la întreaga clasă politică. În urma acestei acţiuni a fost destructurat tot eşicherul politic italian ancorat în sistemul mafiot.

Dar mai avem oare procurori liberi, care alături de dumneavoastră să fie în stare să treacă peste anumite ordine venite „de sus”?

Procurori cinstiţi ar mai fi, dar e nevoie şi de mult curaj, motivare şi implicare. E o şansă şi pentru procurori să se reabiliteze în faţa naţiunii şi cred că ar fi singura soluţie actualmente, pentru că în România nu mai este loc pentru un sistem autoritarist de genul unei dictaturi militaro-tehnocratice luminate ca în Turcia lui Kenan Evren, pentru că nu avem generalii „luminaţi” capabili de aşa ceva şi nici nu mai suntem în anii’80. Aşa că din punctul meu de vedere, soluţia pe care o întrevăd este revoluţia” magistraţilor.

Marcel Bărbătei Publicat Vineri, 19 iulie 2013
image-41 image-42
Patimile procurorilor

Marea minciună naţională numită dosarul Revoluţiei a demarat la începutul anului 1990, odată cu ancheta oficială. Între timp, majoritatea şefilor organelor de represiune ceauşistă se ascundeau sau făceau copii după dosarele grele ale Securităţii. Kilometri de documente din arhivele Armatei şi ale Securităţii erau tocate cu maşini speciale sau arse în curţile unităţilor MApN. Mai ales dosarele întocmite de ofiţerii de contrainformaţii pe spaţiul sovietic sau cele care priveau cârtiţele URSS din România. Totul se petrecea sub nasul lui Virgil Măgureanu, viitor şef al Serviciului Român de Informaţii. Oficial, arhivele partidului şi ale serviciilor secrete au intrat în custodia Armatei, inclusiv bazele de date ale Centrului de Informare şi Documentare de lângă biserica Creţulescu. Totul a fost ascuns sau secretizat. Neoficial, până în 1996, documentele microfotopunctate conţinând reţele Departamentului de Informaţii Externe (Centrul de Informaţii Externe) din străinătate şi dosarele ilegalilor au fost pierdute. În aceste condiţii, o mână de procurori, în majoritatea lor tineri, instrumentau dosarele Revoluţiei. Unii dintre aceştia şi-au făcut datoria cu abnegaţie şi devotament, în ideea că nimeni nu este mai presus de lege. Despre ascunderea adevărului şi muşamalizarea faptelor şi intimidarea martorilor a vorbit şi senatorul Valer Marian, unul dintre primii oficiali români care au atras public atenţia asupra minciunii la nivel de stat. Dealtfel, în iunie 1990, procurorul Valer Marian, implicat în anchetarea evenimentelor Revoluţiei şi-a dat demisia din Procuratură, protestând împotriva implicării serviciilor secrete şi al politicului în actul de justiţie. La vremea aceea, demisia sa mediatizată în presa centrală, demonstra în ce condiţii lucrau procurorii la dosarele sensibile ale Revoluţiei. Fostul procuror acuza “lipsa de cooperare şi obstrucţiile făcute în acest sens de către organele şi instituţiile asupra cărora planează anumite dubii, în special de către SRI (care are în componenţa sa majoritatea lucrătorilor din fosta securitate), poliţie, USLA, agenţia TAROM, dar şi de către unele cadre ale armatei, prin reticenţa manifestată faţă de organele de anchetă în aflarea adevărului…). Mai mult, senatorul Marian îl acuza deschis, la acea dată, pe şeful SRI Virgil Măgureanu că a interzis prin ordin subordonaţilor săi să depună mărturie în faţa comisiei de anchetă. Este inutil să mai adăugăm ce act de curaj însemna demisia lui Valer Marian la acea dată, mai ales că acesta a făcut-o în mod public, săptămânalul Expres publicând imediat şi un interviu detaliat cu magistratul. Acesta a ţinut să puncteze chiar câteva pericole care pândeau fragila democraţie instaurată după decembrie ’89. Iar riscurile erau mari. Toate instituţiile ţării erau împânzite de ofiţerii, care se protejau unii pe alţii, blocând orice fel de anchetă. De la USLA la SRI trecând prin personalul aeroporturilor şi al hotelurilor de unde s-a tras asupra mulţimii, toţi primiseră ordin să instaureze omerta Securităţii.

“Am avut mari dificultăţi cu lucrătorii din hoteluri şi recepţii. Din Continental şi din Bulevard s-a tras. Acolo au fost găsite femei cu arme la ele şi cu două zile înainte au fost cazaţi mulţi poliţişti şi securişti.”, declara procurorul demisionar într-un interviu publicat de săptămânalul Expres. Dintr-o dată, tânărul Valer Marian încetase să mai fie o rotiţă a sistemului. A fost unul dintre puţinii magistraţi ieşiţi din sistemul comunist şi transformat în justiţiar. A avut curajul să atragă atenţia asupra “prosternării în faţa regimului politic”, mai precis în faţa noului regim care se instala la Bucureşti. A dovedit-o mai târziu şi din poziţia de prefect al judeţului Satu Mare, ca jurnalist şi ca politician.

La 20 de ani după evenimentele din decembrie ‘89, pe un ton mai ponderat, actualul senator Valer Marian susţine că dosarul Revoluţiei este o făcătură şi că procurorii au fost împiedicaţi să ducă mai departe cercetările. Iată ce declara Valer într-o emisiune la sfârşitul anului 2009:

“M-am retras din Procuratură datorită dosarului Revoluţiei, pentru că şi eu am vrut să se afle adevărul, cum vor astăzi, sau au vrut, Nastasiu şi Ciurea. Am depistat diverse operaţiuni, filiere, inclusiv una care ducea spre URSS, spre o intervenţie a unui detaşament special din fosta URSS, care a provocat la noi evenimentele care au declanşat Revoluţia. Dar, la nivelul cel mai înalt şi atunci, la nivelul Procurorului General nu s-a dorit aflarea adevărului. Şi atunci eu m-am retras. Nu s-au făcut presiuni asupra mea, dar am fost chemat de Procurorul General de atunci Ulpiu Ioan Cherecheanu, fost baschetbalist, care mi-a spus: Valer sau domnu’ coleg, frumoasă-i viaţa acum în Bucureşti. Au apărut barurile de noapte, cazinourile. N-are rost să te consumi atât de mult cu dosarele astea…. Deci nu, n-au fost presiuni, n-au fost ameninţări dar mi-am zis că nu vreau să rămân nici un fraier şi nici să fiu condamnat ulterior. Noi, acolo, atunci aruncam praf în ochi pe televiziuni, prin presă că lucrăm la dosarele Revoluţiei, dar vă spun cinstit că nu se lucra. Şi acesta a fost motivul pentru care, în august 1990, mi-am dat demisia şi m-am retras din Procuratură”.

Procurorul Valer Marian în dosarele ascunse ale Revoluției

6.4. Unele date cu referire la transportul TAROM

Referitor la avionul ROMBAC, care în ziua de 20.12.1989 a transportat la Sibiu, între alte persoane şi materiale şi un număr de 80 de persoane suspecte, a căror identitate nu a fost cu precizie stabilită, este de remarcat că acţiunea avea ca misiune asigurarea protecţiei primului-secretar al judeţului Sibiu, de către un personal specializat în acţiuni antiteroriste.

Din unele declaraţii rezultă că într-adevăr în aeronavă, într-o anumită zonă a compartimentului de pasageri, exista o grupare de persoane – bărbaţi, cu un aspect mai deosebit, în general atletici, cu un echipament asemănător.

Ni se pare firesc ca Nicolae Ceauşescu şi în special soţia sa, să fi întreprins unele măsuri pentru asigurarea protecţiei fiului lor, prin trimiterea în zonă a unor luptători special instruiţi.

Provenienţa acestora a fost deosebit de comentată, rămânând şi până la ora actual controversată.

Conform declaraţiei gl. Militaru şi gl. Hortopan în seara zilei de 23 decembrie, col. Ardeleanu, comandantul USLA, solicitându-i-se o evidenţă asupra efectivelor sale ce ar putea fi folosite pentru acţiuni de scotocire, a afirmat că poate pune la dispoziţie aproximativ 600 luptători având în vedere că din totalul existent, lipsesc un număr de 110 pentru protecţia ambasadelor şi alţi 80 în misiune la Sibiu „… din ordine superioare …”, precum şi circa 40 pentru paza propriei unităţi.

Din analiza forţelor ce asigurau funcţionarea şi protecţia aeroportului, majoritatea făcând parte din M.I., pare explicabil deficienţele existente în luarea evidenţei nominale a lor, ce se refereau la aceştia, precum şi faptul că transportul s-a efectuat prin TAROM.

Dacă aceste efective ar fi aparţinut M.Ap.N., respectiv DIA, nu ar fi fost necesară nici o evidenţă, întrucât transportul s-ar fi executat în discret, folosind în acest scop mijloace de zbor proprii şi nicidecum Tarom-ul. De menţionat că specialiştii militari de la DIA au o pregătire specială pe profil de cercetare şi obţinere de informaţii, autoapărare şi mai puţin de luptă antiteroristă. Ca atare, practic, ni se pare logic ca Nicolae Ceauşescu să fi trimis pentru apărarea fiului său efective specializate de cea mai mare valoare. (USLA)

Se pare suspect că nici SRI-ul nu a lămurit această problemă, mai precis, a evitat să o lămurească. Raportul procuraturii la pag. 63 precizează: „Şi în momentul actual subzistă o suspiciune în legătură cu cei 80 de uslaşi trimişi la Sibiu încă din 20 decembrie 1989, ce trebuiau sa-i ofere protecţie Iui Nicu Ceauşescu

Referitor la acest fapt, trebuie menţionat că în nota din 31 iulie 1990 procurorul Marian Valer, delegat al Comisie de anchetă Sibiu, spunea în concluzie: „Reţine atenţia că sunt semnificative declaraţiile pasagerilor Boşgan Anişoara, Andrei Ioan, Goga Radu, Chiuchişan Anton şi Vladu Luminiţa, care au afirmat că au sesizat în partea dreaptă a avionului, înspre faţă, un grup compact de bărbaţi mai atleţi, îmbrăcaţi mai sportiv, informaţii care se impuneau a fi coroborate cu faptul că aproape toţi pasagerii identificaţi şi audiaţi până în prezent nu au stat în zona respectivă”. Din procesul verbal nr. 110 din 15 decembrie 1990 existent la dosarul de cercetare al procuraturii, menţionăm numai faptul „… că pot exista persoane despre care nu se ştie unde s-au mutat şi unde lucrează …”.

De asemenea, în acelaşi proces verbal se sugerează de a fi audiată instituţia USLA.: „… Apostol şi Costa referitor la pasagerii din avion (număr, grupuri suspecte) care nu există la dosar …”.

Personalul aeroportului Sibiu anchetat, declară că: „… nu a văzut nimic, deoarece descărca pachetele din hala avionului!…”. Acest lucru o spune cel ce trebuia să se ocupe de asigurarea unor mijloace de transport pasageri în oraş, care erau în număr dublu faţă de cei ce se transporta obişnuit, folosind cursa AN-24.

Din declaraţiile lui Nicu Ceauşescu, rezultă că el nu a chemat „terorişti” la Sibiu şi „…a rămas surprins când a auzit la plecarea cursei de Sibiu, un zgomot mult mai mare decât cel normal.” Este adevărat că la decolare, zgomotul zborului unui avion ROMBAC este de 72 decibeli în raport cu 67 decibeli a unui avion AN-24. Dar este puţin probabil ca diferenţa de aproximativ 5% să fi fost sesizată de Nicu Ceauşescu. Ca atare, nici una din persoane se pare că nu declară adevărul. Intervenţiile telefonice făcute la aeroport din dispoziţia lui Nicu Ceauşescu, de către secretarul cu problemele organizatorice – Pescarul, a avut ca scop, după părerea noastră, obţinerea confirmării sosirii aeronavei cu cei aşteptaţi.

Există declaraţia fostului şef al miliţiei Sibiu, care arată că: „în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 a văzut la poarta unităţii 01512 un număr de persoane cu structură atletică îmbrăcaţi în treninguri”. Este posibil având în vedere că în acea perioadă, la punctul de control al unităţii au fost aduşi şi s-au prezentat numeroase persoane pentru a fi luate sub protecţie sau pentru a fi predate ca suspecţi de către populaţie. Dar să nu uitam că sosirea aeronavei ROMBAC s-a produs în ziua de 20 decembrie 1989 şi dacă ar fi fost să fie pasagerii acesteia ar fi trebuit să vină în aceeaşi zi pentru nevoi de cazare.

Dat fiind neimplicarea cu toată seriozitatea a organelor specializate în acţiuni de cercetare judiciară, pot apare tot felul de supoziţii, de păreri, unele făcute din neştiinţă, dar şi unele făcute intenţionat, tocmai în scopul de a acoperi principalii vinovaţi. Rămâne ca cercetările ulterioare, făcute de cei competenţi să lămurească acest caz rămas încă controversat.

20/07/2013 Posted by | Armata, Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Justitie si injustitie, KGB, Ministerul de Interne, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | 8 comentarii