Mihai Răzvan Ungureanu – Năravuri de candidat

Bodo Hom(o)bach, omul din „spatele” candidatului ARD M.R.Ungureanu pentru Senatul României

Să-i aducem aminte domnului MRU de anumite năravuri consemnate  la dosar atât de foștii săi subordonați cât și de serviciile secrete străine. Nu de alta, dar când reprezinți România, nu îți poți permite orice „deviație” comportamentală. Iată ce spunea senatorul Valer Marian despre Pilele Relațiile și Cunoștințele marelui om de stat MRU :

GRUPUL PARLAMENTAR PSD

DECLARAŢIE  POLITICĂ

Senator: VALER MARIAN

Circumscripţia electorală:  SATU MARE

Colegiul electoral: 1

Grupul parlamentar: PSD

Şedinţa  Senatului din: 13.02.2012

Titlul declaraţiei:  De la şeful scorpionilor la şeful spionilor

Guvernul Ungureanu nu este nici un  guvern nou-nouţ nici un guvern al tinereţii, competenţei  şi probităţii, cum încearcă să-l prezinte opiniei publice  tutorele acestuia de la Palatul Cotroceni. Nu este un guvern nou-nouţ pentru că jumătate din membrii săi, respectiv 9 dintre aceştia,  au făcut parte şi din Guvernul Boc. Este vorba de vicepremier şi  de trei miniştri aparţinând UDMR (Marko Bela, Kelemen Hunor, Laszlo  Borbely, Ladislau Ritli), de cei doi miniştri aparţinând UNPR (Gabriel  Oprea, Cristian Diaconescu), de miniştrii dependenţi Cătălin Predoiu  şi Leonard Orban şi de secretarul de stat Cătălin Baba, care a fost  promovat ministru al Educaţiei.

Cabinetul Ungureanu nu este din păcate  niciun guvern al competenţei sau competenţelor. Dimpotrivă, este  un guvern de rezerve sau de clone, de pile sau de pupile, de slugi sau  de marionete, de fiţe sau de beizadele, de valeţi, de travestiţi  sau de traseişti. Astfel, miniştrii Gabriel Oprea şi Cristian Diaconescu  provin din PSD, în timp ce miniştrii Gabriel Berca, Cătălin Predoiu,  Cătălin Baba şi Leonard Orban au debutat în PNL ori au fost apropiaţi  acestui partid. Noul ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului,  Cristian Petrescu, este cunoscut drept un fan şi un serv al fostei  ministrese Elena Udrea, care l-a răsplătit cu contracte de peste 1  milion de euro de la acest minister. Petrescu a fost mecanic auto (una  din profesiile pe placul preşedintelui Băsescu) şi a reuşit să  absolve o facultate, respectiv Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport,  abia la vârsta de 34 de ani. Fără nicio competenţă sau experienţă  managerială, a ajuns marele patron al infrastructurii din România.  Noul ministru al Muncii şi Protecţiei Sociale, Claudia Boghicevici,  este pupila primarului Aradului, Gheorghe Falcă, fiind numită la hotelul  în care locuieşte în Bucureşti „blonda celor trei muşchetari  portocalii de la Arad” (deputaţii Iustin Arghir Cionca, Lucian Rivis  Tipei şi Adrian Henorel Niţu). Cea mai consistentă experienţă a  doamnei Boghicevici a fost cea de învăţătoare la Casa de fete din  Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului  Arad. Aceasta se laudă cu licenţa în ştiinţe economice (finanţe-bănci)  şi cu patru mastere, dar majoritatea acestora au fost obţinute la  contestata Universitate de Vest Vasile Goldiş din Arad. Noul ministru  al Finanţelor Publice, Bogdan Drăgoi, este protejatul fostului ministru  al Economiei, vicepreşedintele PDL Adrian Videanu (care este prieten  de afaceri şi de concedii de lux cu tatăl său), şi nu s-a remarcat  în mod deosebit ca secretar de stat Ministerul Finanţelor în ultimii  doi ani, decât poate cu autoturismul marca Jaguar ultimul răcnet cu  care venea la minister. Noul ministru al Transporturilor, Alexandru  Nazare, este pupila fostului ministru de resort, Anca Boagiu, fiind  din 2009 până în prezent subsecretar de stat respectiv secretar de  stat la Ministerul Transporturilor, unde nu s-a remarcat prin nimic  deosebit. Noul ministru al Comunicaţiilor, Răzvan Mustea – Şerban,  are licenţă şi doctorat în economie, dar n-a avut experienţă managerială  decât la firmele tatălui său, miliardar din Focşani şi sponsor  important al PDL, şi a avut şansa să facă studii în SUA, împreună  cu domnişoara prezidenţială EBA. Acest ministru s-a remarcat mai  mult prin declaraţia sa de avere, care conţine o vilă în Bucureşti,  o vilă în Voluntari şi un autoturism Porsche ultimul răcnet, dar  nu conţine o vilă pe care o deţine la Miami (SUA). Noul ministru  al Agriculturii, Stelian Fuia, s-a remarcat prin studii de marketing  la Harvard, dar şi prin promovarea produselor agricole modificate genetic  în România şi prin hăcuirea unor staţiuni de cercetare agricolă.

Noul ministru al Economiei, Lucian  Bode, este promovatul şi protejatul fostului consilier economic al  premierului Emil Boc, Andreea Paul Vass, amândoi fiind originari din  judeţul Sălaj. Bode şi-a început cariera politică ca şi consilier  local în comuna natală Valcău de Jos şi a fost promovat tot de Andreea  Paul Vass în funcţia de preşedinte al Organizaţiei judeţene Sălaj  a PDL, la care aceasta deţine şefia organizaţiei de femei. Bode a  absolvit o facultate obscură de electronică din Oradea şi a ajuns  lider sindical şi şef serviciu la Sucursala Zalău a SC Electrica  SA, unde a condus câteva echipe de electricieni căţărători pe stâlpi.  Foşti ofiţeri SRI din  Zalău afirmă că Bode a fost informator  la miliţie înainte de 1989 şi la serviciul secret al MAI (doi şi  un sfert) după, precum şi că împreună cu Andreea Paul Vass l-a  susţinut pe actualul director general al DGIPI, comisarul şef Cristian  Gheorghe Laţcău, originar tot din  Sălaj, atât cu ocazia numirii  acestuia în funcţie, în decembrie 2010, de către fostul ministru  de interne Constantin Traian Igaş, cât şi în toamna anului trecut  când fostul premier Emil Boc a solicitat să fie eliberat din funcţie,  în urma unor semnale venite din partea altui serviciu secret.

Noul ministru al Educaţiei, Cătălin  Baba, este valetul fostului premier Emil Boc, care l-a promovat şef  al Cancelariei primului ministru şi apoi secretar de stat la Educaţie.  Facultatea de bază a lui Cătălin Baba este Medicina Veterinară,  dar ulterior a absolvit şi Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative,  unde a ajuns conferenţiar şi decan, calitate în care s-a remarcat  prin tot felul de promovări dubioase, inclusiv ale soţiei şi cumnatului  său. Astfel, printr-o declaraţie elaborată de Colegiul Senatului  şi Consiliul Academic al Universităţii Babeş – Bolyai, Cătălin  Baba a fost acuzat de nepotism, în anul 2009, după numirea sa în  funcţia de secretar de stat la Educaţie. O primă acuzaţie a fost  aceea că soţia sa Alina Baba, fostă Cherecheş, originară din Satu  Mare şi licenţiată iniţial a unei facultăţi de drept private,  pe care a absolvit-o cu media 7,16, la Universitatea Vasile Goldiş,  a absolvit ulterior extensia Satu Mare a Facultăţii de Administraţie  Publică a Universităţii Babeş – Bolyai, la care soţul său era  decan, cu media 10, dar colegii săi sătmăreni au afirmat că n-au  văzut-o la faţă în cei trei ani de studii, nici la cursuri şi nici  la examene. O a doua acuzaţie era că, în calitate de decan, a solicitat  derogare de medie pentru soţia sa şi pentru cumnatul Răzvan Cherecheş  pentru ca aceştia să poată ocupa posturile de asistent la Drept constituţional,  respectiv asistent la Sănătate publică la facultatea pe care o conducea.  O a treia acuzaţie era că Baba nu are lucrări de unic autor (articole,  studii, recenzii, s.a.), puţinele sale scrieri fiind în colaborare  cu alţi autori. O a patra acuzaţie era aceea că, deşi norma didactică  a lui Cătălin Baba cuprinde discipline din domeniul ştiinţelor politice  şi politicilor publice, acesta se ocupa de disciplina de sănătate  publică, calificarea sa fiind de medic veterinar.

Guvernul Ungureanu nu este nici un  guvern integru, mai mulţi miniştri, inclusiv dintre cei noi, având  probleme de probitate. Astfel, ANI s-a sesizat în cazul ministrului  Sănătăţii, Ladislau Ritli, după ce acesta şi-a promovat fiul pe  postul de director al spitalului pe care l-a condus până ce a fost  cooptat în Guvern. Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului,  Cristian Petrescu, a avut contracte cu ministerul pe care l-a preluat.  Ministrul Comunicaţiilor, Răzvan Mustea Şerban, nu şi-a declarat  o vilă pe care o deţine la Miami în SUA. Ministrul Educaţiei, Cătălin  Baba, s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deţinut  concomitent atât funcţia de secretar de stat la Educaţie cât şi  calitatea de membru al Consiliului de Administraţie al Televiziunii  Române. În plus, mai mulţi primari din Regiunea de Dezvoltare de  Nord-Vest s-au plâns că aproape toate proiectele cu finanţare europeană  au fost intermediate şi taxate de soţia lui Baba. În acelaşi timp,  ministrul Mediului, Laszlo Borbely, are dosar la DNA pentru fapte de  corupţie, iar ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, are dosar  la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru  fapte de abuz în serviciu. Pe de altă parte, ministrul Afacerilor  Externe, Cristian Diaconescu, are probleme legate de colaborarea cu  Securitatea.

Nici şeful noului şi magnificului  Guvern, mult-lăudatul Mihai Răzvan Ungureanu, nu corespunde criteriilor  de etică şi de competenţă reclamate de o asemenea funcţie. Deşi  acum se declară dreapta, chiar cu o anumită fervoare şi ostentaţie,  Ungureanu a avut o tinereţe comunistă timpurie, fiind şeful UTC pe  Liceul Negruzzi din Iaşi şi fiind cooptat încă din anii de liceu  în Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist, sub comanda Prinţişorului  Nicu Ceauşescu. Ungureanu a ţinut să se remarce cu orice preţ la  Congresul al XII-lea al UTC, când a rostit o cuvântare elogioasă  la adresa secretarului general al PCR, Nicolae Ceauşescu, care a fost  publicată de ziarul ”Scânteia tineretului” din 19 mai 1985.  De asemenea, Ungureanu s-a remarcat şi la ultimul congres al Partidului  Comunist Român (Congresul al XIV-lea) care a avut loc în luna noiembrie  1989.  Potrivit unor colegi de facultate a fost atât de ataşat comunismului  încât nu numai că nu a participat la Revoluţia anticomunistă din  decembrie 1989, dar în perioada 17-22 decembrie şi-a  monitorizat  cu atenţie colegii şi a întocmit liste cu studenţii  protestatari,  probabil cu scopul de a-i trage la răspundere cu mânie revoluţionară  comunistă dacă revoluţia anticomunistă eşua. După ce Convenţia  Democrată a câştigat alegerile parlamentare şi prezidenţiale în  România în 1996, Ungureanu s-a înscris în  PNL, partid care l-a  promovat în funcţiile de secretar de stat la Ministerul Afacerilor  Externe (1998- 2001) şi de ministru al Afacerilor Externe (2004-2007).

Din păcate, în fruntea diplomaţiei  române, Mihai Răzvan Ungureanu nu s-a remarcat prin nimic favorabil  României şi românilor. Primul lucru pe care l-a făcut când a devenit  ministru de externe a fost montarea portretului Anei Pauker fost ministru  comunist de externe,  (primul şi principalul comisar al comunismului  sovietic în ţara noastră, distrugătoarea României postbelice) pe  holurile Ministerului Afacerilor Externe. Ultimul lucru pe care l-a  făcut ca ministru de externe a fost dublarea, printr-o ordonanţă  de urgenţă, a salariului pe care urma să-l primească (8 000 de euro  lunar) în postul pe care urma să plece la Viena (coordonator adjunct  la Iniţiativa de cooperare pentru Europa de Sud-Est). Între acestea,  Ungureanu a făcut mult rău României şi românilor din ţară şi  din jur. La scurt timp după investirea sa ca ministru de externe, Ungureanu  a semnat în 2005, cu ministrul de externe rus Serghei Lavrov, cel mai  păgubos act din istoria postdecembristă a României, respectiv „Legea  pentru ratificarea Protocolului dintre România şi Rusia privind inventarierea  relaţiilor bilaterale”. Şeful diplomaţiei române a declarat atunci  că „Nu există probleme între România şi Rusia”, prin actul  respectiv uitându-se atât problema Basarabiei cât şi problema tezaurului  românesc confiscat de Lenin în 1918. Fostul ambasador al României  la Moscova, Dumitru Prunariu, a declarat în acest sens următoarele:  „La numirea mea ca ambasador în Federaţia Rusă în 2004, reprezentanţi  ai Parlamentului României au insistat pe o misiune permanentă a noastră  legată de Federaţia Rusă, şi anume urmărirea problemei Tezaurului  României, confiscat de bolşevici în 1918. Total surprinzător şi  de neînţeles pentru mine nici acum, în aprilie 2005 am primit ordin  scris de la MAE, trimis de dl. Leuştean în numele lui Mihai Răzvan  Ungureanu, să nu mai abordez în niciun fel şi sub nicio formă problema  Tezaurului”. Ungureanu i-a dezamăgit pe românii din Basarabia şi  când a declarat, în mai 2006, că cetăţenii din Republica Moldova  vorbesc „o variantă a limbii române”, un fel de „light Romania”,  dând astfel apă la moară celor care susţin că acolo nu trăiesc  români ci moldoveni. Ungureanu i-a supărat şi pe românii din Ucraina  (din Bucovina de Nord, din Ţinutul Herţa, precum şi din regiunile  Odessa şi Transcarpatia) pentru că nu s-a preocupat nici măcar de  implementarea puţinelor şi firavelor prevederi privind prezervarea  limbii şi identităţii naţionale din ruşinosul tratat încheiat  cu Ucraina în 1997, prin care România a renunţat la orice discuţii  şi pretenţii teritoriale.  Actualul său mentor politic, preşedintele  Traian Băsescu, a acuzat într-o emisiune la TVR, în 31 martie 2008,  politicienii care au negociat şi au semnat tratatul cu Ucraina în  1997 că ar fi lăsat interesul naţional după uşă, adăugând că  din cauza proastei negocieri de atunci, România se judecă acum la  Haga cu ţara vecină. Traian Băsescu a precizat că politicienii respectivi  nu au ştiut să negocieze cu Ucraina şi au semnat în grabă şi după  dictare un tratat dezavantajos, deşi cu alte ţări nu au fost semnate  documente similare.

Şi românii din Ungaria şi din Transilvania  sunt supăraţi pe Mihai Răzvan Ungureanu pentru modul mişelesc şi  păgubos în care a negociat recuperarea bunurilor Fundaţiei Gojdu  din Budapesta, cu destinaţie testamentară pentru bursele românilor  ortodocşi din Transilvania şi din Ungaria. În primul său an de ministeriat,  Ungureanu a negociat pe furiş şi a semnat pe sub masă „Acordul  referitor la înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare Gojdu”,  prin care a fost exclus moştenitorul testamentar, Biserica Ortodoxă  Română. Acordul a fost semnat la Bucureşti, în data de 20 octombrie  2005, cu ocazia unei reuniuni comune a guvernelor României şi Ungariei,  de către ministrul român de externe Mihai Răzvan Ungureanu şi de  către omologul său ungar Ferenc Somogy, fiind ratificat de partea  română prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 183/2005. Acest  acord a fost negociat, semnat şi ratificat după ce, în decembrie  2004, Curţile Gojdu din Budapesta au trecut în proprietatea companiei  israeliene Autoker Holding Rt, fiindu-i vândute de Primăria sectorului  7 din Budapesta.

Avocatul Aurelian Pavelescu, pe atunci  deputat al principalului partid de guvernământ (PDL), a declarat într-o  emisiune la Radio România Actualităţi că Mihai Răzvan Ungureanu  a prejudiciat statul român şi Biserica Ortodoxă Română de miliarde  de dolari, susţinând că întreg acordul este de inspiraţie maghiară  şi că poate fi calificat drept un act de hoţie şi de trădare naţională.  Inspiraţia maghiară şi trădarea românească sunt confirmate de  o declaraţie făcută în şedinţa Parlamentului Ungariei din 21 noiembrie  2005 de către deputatul FIDESZ, Nemeth Zsolt (secretar de stat la Ministerul  Afacerilor Externe în primul guvern Viktor Orban şi ministru de externe  în actualul guvern de la Budapesta): „Acordul dintre Ungaria şi  România asupra problemelor averii Gojdu pune punct discuţiei prelungite  de mulţi ani. Exemplul acestei probleme este că România renunţă  la revendicarea bunurilor materiale, pe care a formulat-o în 1998,  ba chiar şi anterior, în legătură cu averea lui Gojdu. Acest lucru  înseamnă în acelaşi timp că partea română a acceptat punctul  de vedere al Ungariei, conform căruia, în 1953, Tratatul de drept  material a rezolvat chestiunea averii lui Gojdu”. Mihai Răzvan Ungureanu  a fost lăudat şi pentru că ar fi semnat Acordul privind acordarea  unor facilităţi militare Statelor Unite ale Americii în România,  primul acord în baza căruia au fost aduse trupe americane în ţara  noastră (la baza aeriană Mihail Kogălniceanu din judeţul Constanţa),  dar acest acord a fost negociat de doi miniştri din Guvernul Adrian  Năstase, respectiv de ministrul de externe, Mircea Geoană, şi de  ministrul Apărării Naţionale, Ioan Mircea Paşcu.

Fostul purtător de cuvânt al Serviciului  Român de Informaţii, scriitorul Nicolae Ulieru (care a avut cel mai  lung mandat în acest sens după revoluţie, ocupând acest post sub  directorul Virgil Măgureanu) a declarat public, în toamna anului 2009,  că directorul SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, este agent străin –  practic, o acuzaţie de trădare naţională – precizând că e gata  să ofere probe în acest sens dacă va fi audiat de comisiile parlamentare  de control ale SRI şi SIE. Ulieru a declarat că şeful SIE „a avut  o ascensiune fulminantă pentru condiţia lui de tânăr istoric anonim  de la Iaşi. A fost adus de Pleşu secretar de stat în Ministerul de  Externe, a rămas secretar de stat şi în Guvernul Năstase, apoi a  fost numit ministru de externe de către liberalul Călin Popescu Tăriceanu,  recuzat de acesta pentru că nu i-a dat nişte documente, şi după  ce a fost recuzat de premier, preşedintele l-a numit şeful SIE. Eu,  când am auzit numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la SIE, am avut o  tresărire. Am spus: oare preşedintele chiar nu ştie cine-i omul acesta,  sau SRI nu l-a informat?”. Suspect a fost şi faptul că, în calitate  de şef al SIE, Ungureanu a făcut intervenţii ca un avocat, cunoscut  ca exponent al unui grup israelian de lobby şi ca şi colaborator al  Mossad, să aibă acces de trei ori la teroristul Omar Hayssam în celulă  fără ca procurorul de caz să-i dea aprobare, lucru care, în opinia  lui Ulieru, nu face decât să confirme apartenenţa lui Ungureanu la  un serviciu străin. Probabil aşa se explică că, printr-o hotărâre  de guvern pe care a iniţiat-o şi a contrasemnat-o în calitate de  director la SIE (HG nr. 665 din 3.06.2009, pentru modificarea valorii  de inventar a unor imobile înscrise în domeniul public al statului  şi aflate în administrarea SIE, publicată în Monitorul Oficial nr.  406/06/2009), Mihai Răzvan Ungureanu a desconspirat prosteşte (sau,  poate, cu rea credinţă) 41 de locaţii secrete ale SIE din capitală  şi din ţară.

În concluzie, preşedintele Traian  Băsescu a schimbat tusea cu junghiul prin desemnarea  diplomatului  istoric Mihai Răzvan Ungureanu în funcţia de prim ministru al Guvernului  României în locul juristului filosof  Emil Boc. A schimbat un  democrat liberal actual cu un fost liberal. A schimbat un ardelean (din  Cluj)  cu un moldovean (din Iaşi). A schimbat un doctor în filosofie  cu un doctor în istorie. A schimbat un utecist fruntaş, care a fost  cooptat în anii studenţiei în Comitetul Central al UASCR, cu un utecist  şi mai fruntaş, care a fost racolat în Comitetul Central al UTC din  anii de liceu (amândoi servind sub comanda Prinţişorului Nicu Ceauşescu).  A fost schimbat un profitor mai mic (care şi-a plimbat o fiică şi  o nepoată cu un elicopter guvernamental) cu un profitor mai mare, având  în vedere că soţia lui Ungureanu (stabilită ani buni la Viena) a  primit o pleaşcă de 85 000 euro pe an de la OMV AG Austria (cumpărătoarea  pachetului majoritar la Petrom) pentru servicii închipuite de consultanţă  medicală. A fost schimbat şeful scorpionilor (portocalii) cu şeful  spionilor (rozalii).

Cu ce altceva s-a remarcat până  acum Mihai Răzvan Ungureanu? Ca secretar de stat la Ministerul Afacerilor  Externe şi apoi ca ministru de externe a ieşit în evidenţă doar  prin limbajul său preţios, îmbibat cu neologisme şi sofisme, încât  mulţi interlocutori români sau străini n-au prea înţeles ce vroia  să spună. Singura lui cucerire pe plan extern este Bodo Hom(o)bach,  înaltul comisar pentru Pactul de Stabilitate în Europa de Sud-Est,  pe care l-a fermecat profund (la Viena, probabil pe valsurile Dunării).  Ca politician (de dreapta, cu origini în PNL) s-a remarcat prin trădarea  primului său binefăcător politic, premierul liberal Călin Popescu-Tăriceanu,  în favoarea noului său binefăcător politic, preşedintele (de la  stânga la dreapta) Traian Băsescu. Ca director al SIE, respectiv ca  şef al spionilor români, s-a remarcat doar prin deconspirarea prostească  a locaţiilor din ţară ale serviciului secret pe care-l conducea şi  prin tăiatul frunzelor la câini. Îndeosebi la câinii generalului  Predoiu, primul său adjunct şi şeful de facto al serviciului secret  în fruntea căruia a fost plasat formal şi subliminal de binefăcătorul  său de la Cotroceni.

Preşedintele Băsescu ar trebui să  ia aminte că, cu un an în urmă, omologul său autocrat din Egipt,  Hosni Mubarak, a încercat să se salveze numindu-l vicepreşedinte  al statului şi, totodată, şef al guvernului pe şeful suprem al serviciilor  sale secrete, generalul Omar Suleiman (cel mai vechi şi mai apropiat  colaborator al său şi omul CIA la Cairo), dar nu i-a fost de niciun  folos.

Senator

Valer Marian

PS:  Pentru iluminarea mea şi a românilor pe care-i guvernează,  îi adresez proaspătului premier Mihai Răzvan Ungureanu  şi câteva întrebări: 1. De ce nu  şi-a trecut în CV-ul său stufos, la limbi străine cunoscute,  şi limba ebraică (pe care o cunoaşte mai bine decât limba maghiară,  pe care a trecut-o)? 2. Dacă a fost sau este membru al vreunei organizaţii  masonice şi ce grad sau funcţie deţine  în aceasta? 3. Dacă a fost şantajat de SRI, de SIE sau de tutorele  său politic de la Palatul Cotroceni  cu nişte episoade de o anumită orientare sexuală  petrecute la Iaşi (în anii ’90), la Cernăuţi  (în 2000, la Hotelul Ceremuş) şi la Viena (după  2000, la sediul Pactului de Stabilitate).