Trafic şi contrabandă cu armament la S.C. IAR Braşov S.A.

“Tunurile” financiare ale directorului N. Banea s–au dat prin încălcarea embargourilor internaţionale

În primul volum al seriei “Puterea din Umbră”, am descris cu lux de amănunte, afacerea (derulată în 1995) “Puma Socat 330” – elicoptere IAR pentru Emiratele Arabe Unite. Dezvăluiam atunci mecanismul şpăgilor militare din programului Puma SOCAT 330, încălcarea embargoului internaţional impus anumitor ţări, dar mai ales implicarea unor ofiţeri sub acoperire ai serviciilor secrete româneşti în afaceri cu armament (ce presupuneau şpăgi importante). Noutatea consta în faptul că destinatarii banilor, persoane şi instituţii sub acoperire româneşti au ieşit la iveală numai datorită implicării israeliene în anchetă. Şi poate că, nimic nu ar fi ieşit la iveală dacă directorul general al IAR S.A. Neculai Banea nu ar fi bătut palma cu ţările arabe şi Indonesia pentru livrarea elicopterelor româneşti second hand echipate cu înaltă tehnologie israeliană (sistemul SOCAT şi rachetele de ultimă generaţie). Ţapul ispăşitor, un diplomat SIE Benone Ghinea, diplomat în Africa de Sud, a fost arestat, judecat şi condamnat pentru un mizilic de 840000 $. Comisioanele de milioane de dolari s-au pierdut în neant, fiind încasate de firme off-shore, tot sub acoperire. Dosarul a fost muşamalizat cu ajutorul lui Ioan Talpeş şef SIE la acea dată, firma IAR S.A. este tot falimentară, iar director general – acelaşi Neculai Banea. Acesta din urmă, apare în mai multe documente ca fiind principalul iniţiator şi profitor al afacerilor necurate derulate prin SC IAR SA în ultimii 20 de ani. Revin totuşi cu o întrebare sâcâitoare pentru unii : ce au păzit ofiţerii de protecţie masaţi în jurul lui Banea, procurorii militari care au primit sesizări, consilierii prezdenţiali pe probleme de siguranţă naţională şi serviciile secrete ?

Memorii şi sesizări fără răspuns

Recent am intrat în posesia unor documente adresate instituţiilor forţă ale ţării (Ministerul Apărării, Preşedinţie, Minister de Interne, Parchet Militar etc) care dovedesc faptul că traficul ilegal cu armament şi încălcarea embargourilor impuse de comunitatea internaţională unor ţări suspectate că ar sprijinii terorismul, au fost politică de stat în România. Memoriile depuse de un fost salariat al SC IAR S.A. căpitanul (R) Maniu Dorin – Eugen descriu în detaliu afacerile murdare şi traficul de armament derulate de conducerea firmei după 1990, la adăpostul unor contracte şi proiecte de “colaborare” cu ţări supuse embargoului impus de ONU asupra unor categorii de armament. Căpitanul Maniu, fost şef de birou Producţie Economic al U.A.P. Speciale din cadrul IAR S.A., a depus în 03.04.1997 instituţiilor sus menţionate un adevărat rechizitoriu la adresa directorului general Neculai Banea, acuzându-l că ar fi “prejudiciat interesele naţionale pe linia dotării logistice a MApN şi M.I.” şi de falimentarea societăţii comerciale pe care o conducea. Maniu nu a primit niciun răspuns la sesizările sale, acestea rămânând de mai mult de 10 ani în sertarele Parchetului Militar.

Tranzacţia “PUMA-SOCAT” cu Indonezia, o ţară sub embargou ONU

Iniţial, afacerea “PUMA SOCAT” a fost derulată pe filieră iraniană, ( prin firma HAGI-DAI cu sediul în Braşov ) având drept scop achiziţionarea la second-hand a 12 aparate de tip 330-Puma de la firma sud-africană Armscor. În 1995, 12 aparate PUMA second hand urmau a fi disponibilizate, revitalizate cu capabilităţi de armare create la IAR şi livrate într-un cadru de strictă confidenţialitate unui client intermediar care urma a le transfera Indoneziei. Acolo urma armarea propriu-zisă într-o acţiune concertată cu cei de la Armscor, societatea IAR urmând a pregăti o echipă de service în cazul reuşitei derulări fără “transpiraţie” a potenţialei afaceri. Tranzacţia a încercat să ia forma legalului prin cunoscuta intermediere a diplomatului SIE Benone Ghinea la data aceea, reprezentantul comercial al României la Pretoria. Căpitanul Maniu spune că scandalul PUMA-SOCAT-Ghinea prezentat de presă într-o anumită formă, era o intoxicare. Cursul evenimentelor ar fi fost cu totul altul. Totul ar fi pornit de la firma Hagi-Dai reprezentată de inginerul Pavel Liska (fost director tehnic în Consiliul de Administraţie în 1991al IAR) care nu a putut livra statului iranian vechiturile firmei Armscorului. Bun prieten cu directorul N. Banea, Liska a fost cel care a semnalat potenţiala “afacere” bănoasă pentru firma braşoveană. Şi de aici tot haiul. Interesant este faptul că serviciile secrete, mai ales Serviciul de Informaţii Externe a verificat la acea dată firma Hagi-Dai. Achiziţia elicopterelor s-a derulat prin intermediul securistului Ghinea la preţuri umflate, plătindu-se aiurea milioane de dolari comision, elicopterele dotate cu noile sisteme israeliene urmând a ajunge în Indonezia, ţară aflată sub embargou ONU. Embargoul a fost impus în 1992, după ce armata indoneziană a ucis mai mult de 200 de protestatari din Timorul de Est şi înăsprit ulterior. Maniu susţine că beneficiile rezultate din urma potenţialei afaceri ce urma a fi derulată, intrau în “conturile personale ale capilor afacerii”. În cele din urmă, tranzacţia cu Indonezia a căzut, dar s-a în cheiat cu Emiratele Arabe Unite, fapt care i-a înfuriat pe partenerii israelieni. Benone Ghinea a fost găsit ţap ispăşitor şi a plătit cu libertatea pentru toată tărăşenia. Banea a rămas neatins.

Trafic ilegal cu lovituri de tun

Căpitanul Maniu povesteşte că în 1994, cu ocazia vizitei la salonul aeronautic organizat în Dubai, fără acordul MApN, managerul societăţii IAR S.A. Banea a ajuns la o înţelegere cu emirul EAU. Astfel, firma braşoveană se angaja să livreze circa 685 lovituri de tun de calibrul 20 mm precum şi să instruiască o subunitate de piloţi militari în cunoaşterea, exploatarea şi întreţinerea tunului tip NR-23. Muniţia vândută figurase de fapt în poligonul Cincu (în depozitul acesteia unde se afla în custodie) fiind scăzută din evidenţe cu ocazia unor trageri de instrucţie. Şcolarizarea piloţilor arabi a fost efectuată de locotenentul Andrei Rechiteanu şi de căpitanul ing. Dan Bunescu pe parcursul a 2 săptămâni în vara anului 1994. Maniu spune că “ printr-o asemenea afacere, MApN a fost frustrat de încasările ce-i reveneau, avându-se în vedere că trenzacţii de acest gen sunt derulate numai de către cei abilitaţi ai MApN, evidenţiindu-se cu prisosinţă caracterul fraudulos al afacerii concepute de ing. Banea”. Livrarea muniţiei de tun s-a făcut “în condiţiile eludării legilor statului şi al regimului vamal privind regimul arme şi muniţii, ele fiind ascunse în lăzile de ambalaj al loturilor de PSA-uri livrate cu ultima structură de aparat, încărcarea fiind făcută într-un Cargo-Jet cu destinaţia EAU de tip IL-76 cu similitudini ca şi în cazul Ţigareta II”. Fără comentarii.

Proiecte păguboase pentru statul român

Lista afacerilor păguboase pentru statul român derulate de Neculai Banea continuă :

– programele SOCAT şi RATAL – pentru elicoptere ;

– programul A-94 – pentru elicoptere;

– programul LAMEL – CMDE-1;

– programul de colaborare DALB-E

– programul de colaborare privind armarea turelei TAB-ului fabricat la UM – Moreni;

– programul Hidrolocatorului MM-93

– programul asimilării mitralierei 12,5 md. China.