Generalul Marcel Opriş, slugoiul prezidenţial din fruntea STS
Biroul Senatorului Valer Marian
Grupul parlamentar: PSD
Circumscripţia electorală: Satu Mare
Satu Mare Piaţa 25 Octombrie nr. 1 et. 8 cam. 9
Telefon /fax: 0261 710088
Declaraţie de presă
Generalul Marcel Opriş,
slugoiul prezidenţial din fruntea STS
Directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS), generalul Marcel Opriş, a fost numit în această funcţie cu rang de secretar de stat, de preşedintele Traian Băsescu în data de 7 decembrie 2005. Originar din localitatea Chieşd, judeţul Sălaj, Marcel Opriş a absolvit Facultatea de Electronică şi Informatică din cadrul Academiei Tehnice Militare din Bucureşti. După numirea în fruntea STS, generalul Marcel Opriş a fost fidelizat de preşedintele Traian Băsescu prin trei avansări în grad: general-maior (cu două stele), printr-un decret prezidenţial din 23 decembrie 2006, general-locotenent (cu trei stele), printr-un decret prezidenţial din 1 decembrie 2008 şi general cu patru stele, printr-un decret prezidenţial din 30 noiembrie 2011. Trei avansări, trei stele de general în doar şase ani! După alegerile prezidenţiale din 2009, generalul Opriş a fost acuzat că şi-ar fi pus oamenii să ajute PDL să numere voturile, precum şi că, în ziua votului, STS ar fi transmis sms-uri prin intermediul reţelei de telefonie mobilă, prin care Traian Băsescu era dat câştigător. Printr-un decret din 18 decembrie 2010, preşedintele Băsescu l-a decorat pe generalul Opriş cu Ordinul Naţional „Steaua României”, în grad de ofiţer, pentru „rezultatele remarcabile obţinute în organizarea şi coordonarea STS”. Pe de altă parte, prin legea bugetului de stat pe anul 2010, STS a beneficiat de cea mai mare majorare de buget, cu circa 40% faţă de anul precedent, alocându-i-se suma de 466,5 milioane de lei (113,8 milioane euro). STS a avut astfel în 2010 cea mai spectaculoasă creştere a bugetului în rândul serviciilor secrete, depăşind de două ori bugetul Ministerului Comunicaţiilor. Probabil că aceasta a fost răsplata pentru faptul că STS a manipulat rezultatul alegerilor prezidenţiale în noaptea de 6/7 decembrie 2009.
În data de 22 martie 2010 i-am adresat directorului STS, Marcel Opriş, următoarea interpelare pe tema implicării serviciului pe care-l conduce în alegerile prezidenţiale din decembrie 2009:
“În cotidianul Gazeta de Nord – Vest din Satu Mare a fost publicat, în data de 12 decembrie 2009, un articol intitulat «Frauda electorală via STS a avut numele de cod “Taurul” », având următorul conţinut: „Conform unor angajaţi ai Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS) Satu Mare reiese că în data de 6.12.2009, începând cu ora 13.40, moment în care Mircea Geoană îl depăşea cu mai mult de 5 procente pe Traian Băsescu, a fost pus în aplicare un plan de rezervă (planul B), la ordinul generalului Marcel Opriş, şeful STS, şi sub coordonarea vicepreşedintelui PDL Adriean Videanu.
Concret, STS Satu Mare a avut o derivaţie secretă din schema STS conectată la un server din sediul central al PDL din Aleea Modrogan, având numele de cod „Taurul”. Toate judeţele au avut derivaţie din reţeaua principală, mai puţin municipiul Bucureşti.
Potrivit surselor din STS, în noaptea de 6 spre 7 decembrie, la ora 3,15, toate derivaţiile au fost dezafectate sub directa supraveghere a generalului Marcel Opriş, fiecare judeţ decuplându-se pe rând după ce s-au închis şi cheile pe datele finale. Despre acest fapt ştiu doar şefii judeţeni ai STS şi cadrele tehnice, respectiv doi subofiţeri care au realizat conexiunile. Toate conexiunile au fost operaţionale cu data de 6.12.2009, ora 1,30.
Afirmaţia că toate datele au fost transmise prin intermediul telefoanelor mobile şi a telefonului guvernamental (T.O.) este falsă, deoarece toate datele au fost transmise electronic simultan cu cele oficiale. STS a avut inclusiv „spioni” de alarmă care semnalau acustic şi vizual depăşirea în procente a unuia sau altuia dintre candidaţi.”
Având în vedere că au trecut peste trei luni de la publicarea acestui articol şi nu aţi exprimat nicio poziţie oficială, vă solicit să exprimaţi un punct de vedere în sensul confirmării sau infirmării aspectelor semnalate în articol. Totodată, vă solicit să-mi comunicaţi numele şi prenumele angajaţilor Serviciului de Telecomunicaţii Speciale din Satu Mare care au fost de serviciu în zilele de 6 şi 7 decembrie 2009. Vă solicit să-mi comunicaţi şi numărul total al angajaţilor Serviciului de Telecomunicaţii Speciale din Satu Mare, cuantumul lunar al salariilor brute ale acestora, precum şi dacă unii dintre ei sunt şi angajaţi ori colaboratori ai Secţiei Judeţene Satu Mare a Serviciului Român de Informaţii, la sediul căreia sunt văzuţi aproape zilnic”.
Deşi termenul regulamentar de răspuns la o interpelare este de două săptămâni, putând fi prelungit până la patru săptămâni, generalul Marcel Opriş nu mi-a răspuns până în prezent, trecând un an şi zece luni de la înregistrarea interpelării.
Generalul Marcel Opriş are şi probleme de integritate pentru care trebuie să se sesizeze ANI şi DNA. În mod dubios, de când este director la STS, o firmă aparţinând unor prieteni de familie (soţii Dumitru Octavian şi Iuliana Nicolau), denumită Quality Business Solutions SRL, la care soţia generalului Opriş, Camelia, este angajată şef administrativ şi contabil, a câştigat nu mai puţin de 51 de contracte publice scoase la licitaţie de STS. Valoarea totală a celor 51 de contracte este de 28.748.709 lei, fără TVA (peste 7 milioane euro). În mod dubios a crescut şi averea generalului Opriş după numirea sa în fruntea STS. Astfel, dacă la numirea în funcţia de director al STS, singura proprietate a familiei Opriş era un apartament în Bucureşti, după un an (în 2007), generalul Opriş a cumpărat un teren de 3,4 hectare în Podu Dâmboviţei judeţul Argeş, într-o zonă de mare interes imobiliar datorat dezvoltării turismului rural, iar după încă un an (în 2008), a mai cumpărat 25 de hectare la Podu Dâmboviţei, precum şi 450 de metri pătraţi intravilan în Bragadiru, lângă Bucureşti. În 2009, generalul Opriş şi-a cumpărat un apartament de vacanţă la mare, la Eforie. Pe lângă aceste achiziţii imobiliare, în perioada 2006-2009, generalul Opriş a pus deoparte 135.000 de euro (în trei conturi), de pe urma cărora câştigă anual peste 10.000 de euro din dobânzi. Este de reţinut că, în calitate de bugetar, generalul Opriş câştigă 133.337 de lei (31.000 de euro) pe an din salariu, la care se adaugă indemnizaţia de membru în Consiliul de administraţie al Institutului de Cercetări pentru Energie Electrică, de 20.000 lei pe an. Soţia sa realizează 20.000 de lei pe an din salariu, rezultând că soţii Opriş au obţinut un venit total de 173.337 lei (circa 41.000 de euro) pe an.
Solicit Agenţiei Naţionale de Integritate şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie să efectueze cercetări asupra contractelor încheiate între STS şi firma SC Quality Business Solutions SRL, aparţinând unor prieteni de familie ai directorului STS, precum şi asupra averii dobândite de familia generalului Marcel Opriş după numirea sa în funcţia de director al STS. Solicit Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să declanşeze urmărirea penală împotriva directorului STS, generalul Marcel Opriş, pentru activităţi de poliţie politică.
Satu Mare, Senator
25.01.2012 Valer Marian
Vicepreşedintele Comisiei pentru cercetarea abuzurilor,
combaterea corupţiei şi petiţii din Senatul României
P.S. La Satu Mare sălăşluieşte un frate mai mic al generalului Opriş. Acesta a fost ofiţer de armată, dar a fost dat afară pentru că, după un exerciţiu de tragere în poligon, beat fiind, şi-a pierdut pistolul din dotare. Cu ajutorul fratelui de la STS, a fost angajat ulterior în serviciul secret al Ministerului Administraţiei şi Internelor, la SIPI Satu Mare, dar a fost dat afară pe motive de beţie şi pălăvrăgeală. Şi-a încheiat cariera ca şi ofiţer de poliţie judiciară la Biroul DNA Satu Mare, de unde a fost pensionat pentru că habar n-avea să instrumenteze un dosar. Acum îşi consumă cu tărie pensia de 4 000 de lei pe lună povestind cu mândrie despre faptele de arme şi de alcov ale frăţânelui din fruntea STS.
Istoria se repetă cu Miki și Năstase
S-a făcut lumină-n sat și dreptate în justiție. După lupte seculare cu perversa corupție, regimul Băsescu a obținut primele rezultate notabile. Spre exemplu, în timp ce fostul premier Adrian Năstase este achitat pe bandă rulantă în mai toate dosarele de șpagă și corupție, inclusiv în cel referitor la containerele cu termopane și chinezării, Șerban Mihăilescu, alias Miki Șpagă, și-a primit pedeapsa. Un an de pușcărie cu suspendare a luat senatorul UNPR pentru câteva arme, mită de la consilierul său Fănel Păvălache, pedeapsă de care Miki Șpagă se credea absolvit odată cu intrarea în partidul generalilor condus de specialistul în izmene Gabriel Oprea.
Cine mai credea că după atâția ani de tergiversare a dosarului „Șpagă în arme de vânătoare”, Miki, parlamentar și lucrător cu state vechi de plată în aparatul guvernamental pre și post-revoluționar, va mai fi condamnat ? Absolut nimeni. Cu atât mai puțin fostul său șef Adrian Năstase. În istoria recentă a României, aproape că nu există vreun caz de ales al neamului sau înalt demnitar, condamnat definitiv pentru corupție.
În definitiv, Miki Șpagă și Năsatase, demni urmași ai nomenclaturii comuniste, făcuseră ce au văzut “în casă” la predecesorii lor. Au copiat la indigo faptele de arme (de vânătoare și de pescuit) ale foștilor tovarăși din Securitate și PCR, alături de care activaseră și ei cu acte în regulă înainte de a fi așezați direct în băncile Parlamentului. Mihăilescu, fost șef de cabinet al premierului Constantin Dăscălescu, a fost promovat după ’89, secretar general sub guvernarea Năstase. Sistemul comunist își schimbase doar numele, nu și obiceiurile.
Puțini sunt cei care știu că în urmă cu vreo trei decenii, o afacere de mare corupție (asemănătoare cu cele de mai sus), cu arme de vânătoare, unelte de pescuit, sticle de whisky și țigări străine, a zguduit serios Departamentul de Informații Externe (DIE), dezvăluind adevărata față a nomenclaturii PCR. Șpăgăreala generalizată de care suferea sistemul (din care au răsărit Adrian și Miki ) ieșea la iveală în vara anului 1978, imediat după fuga generalului Ion Mihai Pacepa. Actorii principali : Emil Bobu, Vasile Patilineț, Ștefan Andrei, Ion Stănescu și alți membrii marcanți ai nomenclaturii comuniste de la acea dată. Obiectul șpăgii – 5 puști de vânătoare drilling cu lunetă, 5 puști speciale cu plăcuțe de aur și muniția aferentă, puști Remington, lansete și mulinete, pălării din fetru și păr de iepure, valize Samsonite cu cifru, combine muzicale, țigări, șampanie, whisky etc.
Iată doar un fragment din raportul strict secret al generalului maior Marcu Gheorghe, fost șef al Diviziei a II-a America și alte regiuni din cadrul DIE, din data de 16 august 1978 :
“Tovarășii mi-au spus să încerc obținerea fără bani a 5 puști similare [pușcă de vânătoare drilling cu lunetă] cu rezerva de cartușe necesară. Am executat dispoziția și am procurat armele în cauză. Pe raportul întocmit la data respectivă, care se găsește în posesia subsemnatului, s-a pus rezoluția : o armă se dă la cabinetul nr. 1, una la tov I. Stănescu, una la tov. V. Patilineț și una rămâne subsemnatului. S-a executat.”
Nici atunci și nici acum, din rațiuni superioare de stat, demnitarii șpăgari nu au pățit mare lucru, dovadă că istoria se repetă. Odată la câteva zeci de ani.
Prin hotărârea pronunțată ieri, Tribunalul Bucuresti confirmă faptul că fundamentul pe care este clădit Fondul Proprietatea are la bază o hotărâre nulă, fapt ce nu poate fi ignorat de nici un for de decizie din România
COMUNICAT DE PRESĂ
Prin decizia adoptată ieri, 21 decembrie 2011, Tribunalul București a admis cererea de constatare a nulității absolute a hotărârilor 1, 2 si 8 și 9 din 6 Septembrie 2010 ale Adunărilor Generale Extraordinare ale Acționarilor Fondului Proprietatea, hotărâri în baza cărora au fost modificate actele constitutive ale Fondului și a fost aleasă noua conducere a Fondului în persoana administratorului unic Franklin Templeton Investment Management Limited Londra Sucursala din România. Hotărârea Tribunalul București este rezultatul litigiului demarat de doamna avocat Ioana Sfîrăială, la data de 1 Octombrie 2010, în calitate de reclamant, Fondul Proprietatea având calitatea de pârât.
“Demersul meu a fost și este bazat pe un singur considerent: respectarea deplină a legii, în litera și spiritual ei. Tot ceea ce am făcut a fost să îmi exercit drepturile și obligațiile conferite de calitatea de acționar al Fondului Proprietatea (FP), invocând legea atunci când am constatat că am investit într-o societate a cărei conducere nu a fost numită cu respectarea legii și ale cărei acte pot fi oricând invalidate” afirmă doamna avocat Ioana Sfîrăială, inițiatorul acțiunii în justiție amintite mai sus.
În opinia sa, “întreg eșafodajul pe care este clădit Fondul Proprietatea trebuie să fie în perfectă concordanță cu legea” cu atât mai mult cu cât acest Fond a fost creat cu scopul de a repara anumite nedreptăți istorice, respectiv de a despăgubi acele persoane ale căror bunuri au fost confiscate abuziv de regimul comunist.
“Prin hotărârea pronunțată ieri, Tribunalul Bucuresti confirmă faptul că fundamentul pe care este clădit Fondul Proprietatea are la bază o hotărâre nulă, fapt ce nu poate fi ignorat de nici un for de decizie din România,” a spus doamna Sfîrăială. Mai mult, “același argument legal pe care s-a bazat demersul meu – respectiv adoptarea unor decizii prin convocarea AGA fără respectarea termenelor legale – a fost invocat chiar de către FP în cadrul altor procese în care a contestat în calitate de reclamant hotărârile adoptate în cadrul unor companii la care are FP este acționar,” precizează doamna Sfîrăială.
“Un principiu de drept spune că un act valid nu poate avea la bază un act nul, păstrându-și în acelașI timp validitatea,” a mai spus doamna avocat Ioana Sfîrăială. Ca urmare, toate deciziile ulterioare ale FP (respectiv hotărârile adunărilor generale ale acţionarilor din Noiembrie 2010 și din Noiembrie 2011, prin care s-a încercat o confirmare a actului constitutiv adoptat în Septembrie 2010 și a poziției administratorului unic) sunt NULE din următoarele motive: în primul rând pentru că, juridic, o nulitate absolută nu poate fi confirmată printr-un act ulterior, iar în al doilea rând pentru că, prin efectul nulității absolute recunoscute acum prin hotărâre judecatorească definitivă și executorie, la acea vreme Franklin Templeton nu avea calitatea legală de a convoca AGA, însăși numirea administratorului Fondului fiind lovită de nulitate absolută.
“Pentru aceasta am acționat în instanță FP și am solicitat anularea și a hotărârilor AGA adoptate ulterior. Procesul are primul termen de judecată în Mai 2012.”
Doamna avocat Ioana Sfîrăială a mai spus că, în calitate de acționar, anterior declanșării litigiului, a notificat Fondul, dar nu a primit nici un răspuns, aceeași poziție având-o ulterior CNVM și BVB, care, de asemenea, au fost notificați în legatură cu viciile hotărârii din 6 septembrie 2010.
Biroul de presă
Data: 22 decembrie 2011
Avocat Ioana Sfîrăială
Așteptăm cu interes un răspuns de la Ministrul Justiției
GRUPUL PARLAMENTAR PSD
ÎNTREBARE
Adresată: DOMNULUI MINISTRU AL JUSTIŢIEI, CĂTĂLIN MARIAN PREDOIU
Senator: VALER MARIAN
Circumscripţia electorală: SATU MARE
Colegiul Electoral: 1
Grupul parlamentar: PSD
Şedinţa Senatului din: 19.12.2011
Obiectul interpelării: Nominalizarea şi recompensarea procurorilor DIICOT care au lucrat în dosarul traficantului de armament Viktor Bout
În temeiul art.112 alin. 1 din Constituţia României şi art.158 din Regulamentul Senatului României, vă adresez prezenta
ÎNTREBARE:
Printr-o declaraţie din 4 noiembrie 2011, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, Mark Gitenstein, a adresat mulţumiri Guvernului României şi poporului român pentru cooperarea excelentă a procurorilor români din cadrul DIICOT cu instituţii abilitate din SUA în cazul unuia din cei mai mari traficanţi de armament din lume, cetăţeanul rus Viktor Bout, găsit vinovat de un juriu federal american de conspiraţie în vederea vinderii de armament unei organizaţii teroriste (FARC din Columbia).
Având în vedere aprecierile elogioase ale ambasadorului american, vă solicit să-mi comunicaţi cine sunt procurorii români care au lucrat în acest dosar, dacă şi în ce fel au fost recompensaţi pentru meritele recunoscute de SUA, precum şi dacă mai activează în cadrul Parchetului, întrucât după ştiinţa mea au fost demişi ori obligaţi să demisioneze (cel puţin domnul Ciprian Nastasiu şi doamna Angela Ciurea, foşti procurori şefi adjuncţi la DIICOT, care au instrumentat sau coordonat acest dosar). Totodată, vă solicit să-mi comunicaţi în câte dosare a fost cercetat Viktor Bout în România şi care este stadiul soluţionării acestora.
Solicit răspuns scris.
Senator
Valer Marian
Un amic al lumii interlope (şi al ministrului de interne) în fruntea serviciului secret al MAI
GRUPUL PARLAMENTAR PSD
DECLARAŢIE POLITICĂ
Senator: VALER MARIAN
Circumscripţia electorală: SATU MARE
Colegiul electoral: 1
Grupul parlamentar: PSD
Şedinţa Senatului din: 21.12.2011
Titlul declaraţiei: Un amic al lumii interlope (şi al ministrului de interne) în fruntea serviciului secret al MAI
În 22 decembrie a.c. se împlineşte un an de când am făcut prima declaraţie politică cu dezvăluiri din trecutul şcolar şi bişniţar al ministrului de interne Constantin Traian Igaş. După un an, vreau să-mi cer scuze pentru anumite afirmaţii neconforme cu realitatea pe care le-am făcut la adresa sa. Concret, în declaraţia respectivă am afirmat că domnul ministru a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii de Vest Vasile Goldiş din Arad, în forma de învăţământ „la fără frecvenţă”, cu media generală 6,30. M-am luat după vorbele unor cadre didactice de la această facultate. Ulterior, în urma unei cereri de informaţii publice, am primit un răspuns scris de la conducerea Universităţii de Vest Vasile Goldiş prin care mi s-a comunicat că domnul Constantin Traian Igaş a absolvit Facultatea de Drept a acestei universităţi în anul 2003 (la vârsta de 35 de ani), în forma de învăţământ „la fără frecvenţă”, cu media generală 6,25. În consecinţă, mă văd obligat să-mi cer iertare în faţa naţiunii pentru că i-am acordat Excelenţei Sale domnului ministru de interne 5 sutimi în plus.
După un an şi un trimestru de la investirea sa în funcţie, domnul ministru de interne nu a obţinut însă note de trecere la examenele privind reforma în Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI) şi accederea în spaţiul Schengen. Sub ministrul Constantin Traian Igaş s-a ajuns însă la o politizare fără precedent (pentru care i se poate acorda nota 10) a posturilor de conducere la toate nivelurile şi în toate structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin promovarea sau menţinerea în funcţie a unor slugi fidele ale principalului partid de guvernământ (PDL), la care domnia sa deţine funcţia de vicepreşedinte naţional. Dorind să-şi eclipseze predecesorii, actualul ministru de interne a promovat în funcţii cheie apropiaţi de-ai săi şi ai tutorilor săi politici, majoritatea provenind din judeţul său de baştină, Arad, devenit un fief al PDL, putându-se vorbi de o arădenizare la vârf a MAI.
Astfel, l-a promovat prim-adjunct al ministrului şi şef al Departamentului de Ordine Publică, cu rang de secretar de stat, pe chestorul Ioan Dascălu, de profesie inginer hidrotehnic, fost şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Arad. Un alt fost şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Arad, chestorul Alexandru Tanco, a fost promovat adjunct al şefului Inspectoratului General al Poliţiei Române pe linie de ordine publică. La propunerea ministrului Igaş, prin decretul prezidenţial nr. 1 170 din 29 noiembrie 2010, comisarul şef Ioan Ioan Handra, şeful Inspectoratului Judeţean Arad al Poliţiei de Frontieră, a fost avansat chestor de poliţie, urmărindu-se să fie promovat ulterior şef al Inspectoratului Naţional al Poliţiei de Frontieră, dar această promovare a fost stopată de dezvăluirile publice pe care le-am făcut cu privire la activitatea sa. În funcţia de şef al serviciului secret al MAI, respectiv director general al Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI), mai cunoscută sub denumirea „Doi şi un sfert”, a fost numit, în 22 decembrie 2010, un prieten din copilărie al ministrului Igaş, comisarul Cristian Gheorghe Laţcău, până atunci şef al Serviciului de Combatere a Crimei Organizate Sălaj. În aceeaşi zi a fost numit director general adjunct al DGIPI, comisarul Adrian Jurcă, până atunci şef de birou în cadrul Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă (SIPI) Arad. În toamna acestui an, în alte două funcţii cheie din DGIPI au fost promovaţi poliţişti din judeţul de baştină al ministrului de interne: comisarul şef Ştefan Moldovan, fost şef al Serviciului criminalistic al Poliţiei Arad, a fost numit şef al Serviciului Tehnic (de interceptări), iar comisarul şef Pavel Hălmăgean, fost şef al Secţiei 2 Poliţie Micălaca din Arad, a fost numit şef al Serviciului de filaj.
Şi mai grav este că majoritatea acestor şefi promovaţi de actualul ministru de interne au probleme serioase în ce priveşte pregătirea, competenţa şi probitatea profesională. Astfel, potrivit unor foşti subalterni apropiaţi, chestorul Ioan Dascălu, primul adjunct al ministrului, a fost schimbat anterior din funcţiile de şef al inspectoratelor de poliţie din judeţele Arad şi Timiş pe motive de autism profesional şi nu numai. Chestorul Alexandru Tanco este acuzat de abuzuri şi acte de corupţie săvârşite în perioada în care a exercitat funcţia de şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Arad. Chestorul Ioan Ioan Handra a fost destituit, în anul 2002, din funcţia de şef al Sectorului Poliţiei de Frontieră Nădlac după ce autorităţile maghiare de resort au comunicat autorităţilor române că acesta a căzut pe tehnică ca fiind implicat în contrabanda de ţigări. Mărturie în acest sens poate depune cel care i-a semnat ordinul de destituire, chestorul în rezervă Vasile Ciocan (domiciliat în Satu Mare), pe atunci şeful Direcţiei Poliţiei de Frontieră Oradea, care includea şi judeţul Arad. Directorului general adjunct al DGIPI, Adrian Jurcă, i se reproşează, în mod deosebit, că nu are o pregătire profesională adecvată, fiind absolvent al Institutului de Educaţie Fizică şi Sport.
Exemplul cel mai elocvent de promovare a incompetenţei şi necinstei în MAI este directorul general al DGIPI, Cristian Gheorghe Laţcău, avansat şef al serviciului secret al MAI din funcţia de şef al Serviciului de Combatere a Crimei Organizate Sălaj, unde avea 7-8 subalterni şi nu s-a remarcat prin rezultate notabile. Laţcău a fost numit şef interimar la DGIPI cu un an în urmă (în data de 22 decembrie 2010), când avea gradul de comisar. În primăvara acestui an a fost avansat comisar şef, iar în noiembrie a.c. a fost numit definitiv în funcţia de director general al DGIPI. Conform unor apropiaţi, Laţcău se laudă că ministrul Igaş urmează să-l avanseze la gradul de chestor cu ocazia Zilei DGIPI, în luna februarie 2012. Numirea acestuia este cel puţin dubioasă şi neavenită din mai multe puncte de vedere. În primul rând, comisarul Laţcău nu are pregătirea, experienţa şi competenţa necesare pentru o asemenea funcţie. Fiu de subofiţer de miliţie, ca şi ministrul de interne, Laţcău a absolvit şi el liceul cu dificultate, iar în 1992 s-a angajat sergent la o unitate aparţinând Ministerului Apărării Naţionale. A intrat în poliţie, la Inspectoratul Judeţean Sălaj, ca subofiţer (şofer), apoi a fost avansat ofiţer, deşi nu avea studiile superioare terminate, absolvind ulterior, cu o medie mediocră, Facultatea de Drept a Filialei Zalău a Universităţii de Vest Vasile Goldiş din Arad, în forma de învăţământ la distanţă
(cam în aceeași perioadă în care a absolvit-o şi ministrul Igaş).
În al doilea rând, comisarul Laţcău are mari probleme de integritate, fiind catalogat de poliţişti şi de cetăţeni din judeţul Sălaj drept „un incompetent şi un corupt mai mare decât fostul inspector şef Şoric de la Neamţ”, eliberat din funcţie de ministrul Igaş în cursul lunii decembrie 2010. Astfel, comisarul Laţcău este acuzat că ar fi traficat maşini din străinătate şi că ar fi făcut cămătărie, precum şi că ar fi încasat taxe de protecţie de la valutiştii şi cămătarii din municipiul Zalău, îndeosebi de la cei care activau în zona hotelului Porolissum. Pe site-ul ztv.ro şi în săptămânalul „Jurnalul de Vineri” (difuzat în judeţele Satu Mare, Maramureş şi Sălaj), a fost publicat un autodenunţ al unui fost subaltern al comisarului Laţcău din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Sălaj, cu următorul conţinut: „Subsemnatul Onuţe Adrian, poliţist în cadrul IPJ Sălaj, declar următoarele: Şeful Serviciului de Combaterea Crimei Organizate Sălaj, Cristian Gheorghe Laţcău, primeşte constant mită prin intermediul meu fiind în repetate rânduri ameninţat cu moartea. Şeful Serviciului de Combatere a Crimei Organizate Sălaj primeşte mită de la Astalâş David Augustin, acesta fiind liderul unui grup infracţional ce are ca scop clonarea cardurilor bancare şi ulterior extragerea sumelor de bani din conturile cetăţenilor păgubiţi, cât şi traficul de persoane. Cristian Gheorghe Laţcău primeşte mită în schimbul tăcerii şi complicităţii sale la acţiunile infracţionale ale acestuia. Acest Astalâş David Augustin este susţinut financiar de către industria filmelor pentru adulţi în acţiunile sale, în schimbul unor tinere racolate şi obligate apoi să se prostitueze. Ţin să menţionez că şeful Serviciului de Combatere a Crimei Organizate Sălaj este şi unul dintre cei mai mari cămătari ai judeţului. Am divulgat acest act de corupţie din pricina puternicelor presiuni făcute asupra mea. Vă mulţumesc. Onuţe Adrian, poliţist în cadrul IPJ Sălaj”. Între timp poliţistul Onuţe Adrian a trebuit să părăsească Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sălaj şi nu se mai ştie nimic de soarta lui. Omul de casă a lui Laţcău la Zalău este un cămătar numit Mirel Varga, care desfăşoară afaceri mari cu haine second-hand la Zalău şi Satu Mare şi, mai nou, cu sprijinul şefului DGIPI, în Republica Moldova şi Ucraina.
Laţcău este acuzat şi că ar deţine în Zalău o pensiune (hotel cu restaurant), denumită „Monaco”, şi o cafenea-pizzerie, denumită Pizza Caffe, dobândite din câştigurile ilicite obţinute, care sunt administrate de soţia sa Anca Mirela Laţcău şi pe care nu le-a consemnat în declaraţia sa de avere. Pensiunea, în care familia Laţcău şi locuieşte, este situată pe strada Corneliu Coposu nr. 107 (în apropierea staţiei de carburanţi Lukoil), are o capacitate de 200 locuri şi este evaluată la circa 1 milion de euro. Pensiunea a fost achiziţionată cu suma de 780 000 de euro, din care o mare parte a fost împrumutată de la cinci valutişti şi cămătari din Zalău. Potrivit unor cunoscuţi, Laţcău ar avea actualmente datorii de peste un milion de euro, din care jumătate la bănci şi jumătate la cămătari locali. Pensiunea este administrată de SC ANDREI AS SRL Zalău, firmă a cărei denumire vine de la prenumele fiului său Andrei, care are un capital social de 511 200 lei şi la care este asociat unic şi administrator soţia sa Anca Mirela Laţcău. Vecinii au reclamat că pensiunea a fost racordată ilegal la reţeaua de gaz metan şi că la aceasta au loc petreceri dubioase ale interlopilor din zonă, îndeosebi când Laţcău vine acasă de la Bucureşti. În luna iunie a.c., de ziua lui, la împlinirea vârstei de 40 de ani, Laţcău a avut peste 70 de invitaţi la restaurantul Monaco, majoritatea provenind din lumea interlopă (valutişti, cămătari, traficanţi de ţigări şi de maşini), cărora le-a solicitat să nu-i aducă cadouri, ci plicuri. Cafeneaua-pizzerie este situată pe bulevardul Mihai Viteazu (bloc C2 parter) şi este administrată de SC ANCADAS-AD SRL Zalău, firmă a cărei denumire vine de la prenumele soţiei sale Anca, care este asociat (cu 50% din capitalul social) şi administrator la aceasta.
În perioada mai-iunie 2010, când ministru de interne era Vasile Blaga, Cristian Laţcău a înaintat un raport prin care a solicitat funcţia de şef al SIPI Sălaj, dar, în urma unei verificări efectuate de DGIPI, a fost respinsă numirea acestuia, întrucât s-a constatat implicarea poliţistului în activităţi de cămătărie şi de percepere de taxe de protecţie. Şeful de atunci al DGIPI, chestorul Ştefan Pop, a comunicat la Zalău că „domnul ministru Blaga a avizat negativ cererea lui Laţcău şi mi-a spus că infractorii şi escrocii n-au ce căuta în această unitate”. Potrivit unor surse judiciare, Laţcău a fost cercetat în perioada 2005 -2007 de DNA pentru perceperea de taxe de protecţie şi cămătărie. Într-o dimineaţă, Laţcău a fost ridicat de la domiciliu de doi ofiţeri judiciari de la Serviciul teritorial Oradea al DNA, care l-au dus la Oradea unde a fost audiat timp de două zile în cazul unui valutist şi cămătar din Zalău, care a fost găsit legat într-un sac la frontiera cu Ungaria. Valutistul respectiv avea afaceri strânse cu valutiştii şi cămătarii din Arad, apropiaţi ai lui Traian Igaş, pe atunci deputat PDL. Poate ştie ceva în acest sens chestorul Liviu Popa, şeful Inspectoratului General al Poliţiei Române, care activa în perioada respectivă ca ofiţer judiciar la Serviciul teritorial Oradea al DNA. În perioada 2005-2007, SIPI Sălaj a documentat un amplu dosar pentru cămătărie, în care erau vizaţi poliţistul Cristian Laţcău şi cămătarii din Zalău pe care-i proteja. Dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, unde s-a invocat însă că activitatea de cămătărie nu este încriminată, necunoscându-se soluţia emisă. Partea informativă a acestui dosar trebuie să se afle însă arhiva electronică a SIPI Sălaj. Totodată, Cristian Laţcău a fost semnalat de SRI Sălaj ca şi ofiţer de poliţie aflat în relaţii prea apropiate cu lumea interlopă din Zalău, dar acesta a motivat în faţa şefilor săi ierarhici că interlopii erau sursele lui de informare.
Cert este că pentru ministrul Igaş nu au contat antecedentele cu iz infracţional ale comisarului Laţcău. Pentru Igaş a fost important să-şi pună în fruntea serviciului secret al MAI un om apropiat şi devotat. Igaş şi Laţcău sunt prieteni vechi, din copilărie. Taţii lor au fost colegi în miliţia ceauşistă, la postul din comuna Jina judeţul Sibiu, unde tatăl lui Igaş a fost şef de post, iar tatăl lui Laţcău a fost ajutor de şef de post. Traian Igaş şi Cristian Laţcău s-au născut amândoi în localitatea Cristian din judeţul Sibiu şi au copilărit împreună la Jina. După ce Traian Igaş a ajuns ministru de interne, la solicitarea fiului său, tatăl lui Laţcău l-a căutat pe tatăl lui Igaş pentru a-l ruga să-l numească pe fiul său şef la SIPI Sălaj. În acest scop, în data de 17 decembrie 2010 (zi de vineri), tatăl lui Laţcău l-a vizitat pe tatăl lui Igaş, la domiciliul acestuia din oraşul Pecica judeţul Arad. Tatăl lui Igaş i-a cerut să rămână până a doua zi, sâmbătă, când urma să vină acasă şi „Trăienel”, pentru a discuta cu el. În urma discuţiilor, Traian Igaş i-a spus să-i transmită fiului său să se prezinte în săptămâna viitoare, în ziua de marţi, la cabinetul său de la minister, urmând ca luni să se edifice asupra problemei. Marţi, 21 decembrie a.c., ministrul Igaş l-a primit pe comisarul Laţcău la cabinetul său şi i-a spus că nu-l poate numi şef la SIPI, Sălaj întrucât există o rezoluţie de respingere a fostului ministru Blaga, dar îl va numi şef la DGIPI (adică şef naţional). Cert este că în data de 22 decembrie 2010, ministrul Traian Igaş a semnat ordinul de numire interimară a comisarului Cristian Laţcău ca director general la DGIPI. Poliţiştii şi cetăţenii din Zalău, care cunoşteau antecedentele cu iz penal ale comisarului Laţcău, au rămas stupefiaţi de această promovare. După ce nu a fost bun de şef la SIPI în judeţul său, a devenit bun de şef al DGIPI la nivel naţional. Realitatea este că Laţcău a fost numit şef al serviciului secret al MAI de pe o zi pe alta, fără să se dispună şi să se efectueze verificări privind competenţa şi mai ales integritatea acestuia, procedându-se ca şi în cazul fostului secretar general al MAI, Laurenţiu Mironescu, la care unicul criteriu a fost prietenia cu ministrul Igaş din vremea deputăţiei comune. Laţcău a fost şi este susţinut şi de deputatul PDL Lucian Bode, preşedintele organizaţiei judeţene Sălaj a principalului partid de guvernământ, de fostul prefect PDL al judeţului Sălaj, Andrei Todea, actualmente şeful Departamentul de Control din Ministerul Economiei, şi de consilierul primului-ministru, Andreea Paul –Vass, originară din Sălaj, unde deţine funcţia de preşedinte a Organizaţiei judeţene de femei a PDL, cu toţi aceştia aflându-se în relaţii de amiciţie.
Interesant şi suspect este că nici directorul Cristian Gheorghe Laţcău şi nici adjuncţii săi Adrian Jurcă şi Mihai Sava nu şi-au afişat CV-urile pe site-ul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, deşi a trecut un an de la numirea lor în funcţie. La capitolul „conducerea DGIPI” este făcută menţiunea „Pagină în construcţie” de la promovarea lor în fruntea DGIPI. Să nu fie în stare un serviciu de informaţii să construiască o pagină cu CV-urile şefilor săi? Sau, vă este ruşine de CV-urile acestora, domnule ministru de interne?
Domnule ministru al Administraţiei şi Internelor, în şedinţele de plen ale Senatului din 1 februarie respectiv 4 aprilie a.c. v-am adresat două interpelări prin care am solicitat să-mi comunicaţi criteriile în baza cărora i-aţi promovat pe chestorii Ioan Dascălu, Alexandru Tanco şi Ioan Ioan Handra, precum şi pe comisarii Cristian Gheorghe Laţcău şi Adrian Jurcă, dar nu aţi binevoit să-mi răspundeţi până în prezent. Aştept, totuşi un răspuns urgent şi clar la acuzaţiile şi criticile formulate, care să fie însoţite de demiterea directorului general al DGIPI şi de demisia dumneavoastră.
Solicit DIICOT şi DNA să efectueze cercetări cu privire la implicarea poliţistului Cristian Gheorghe Laţcău în traficul cu autoturisme aduse din străinătate, în activităţi de cămătărie şi în perceperea de taxe de protecţie de la interlopi. Totodată, solicit Agenţiei Naţionale de Integritate să efectueze verificări cu privire la cuantumul datoriilor familiei directorului DGIPI şi referitor la participaţiile soţiei sale Anca Mirela Laţcău la firmele SC ANDREI AS SRL şi SC ANCADAS-AD SRL şi la proprietatea asupra pensiunii Monaco şi a cafenelei-pizzerie Pizza Caffe din municipiul Zalău.
Senator
Valer Marian
PS1: La Zalău sunt de notorietate aproape toate faptele de glorie ale şefului DGIPI Apropiaţi ai comisarului şef Laţcău afirmă că acesta are obiceiul să se laude cu masa sa corporală, care însumează în jur de 160 kg. Conjudeţeni de-ai săi spun, mai în glumă mai în serios, că şi acesta ar fi un motiv pentru care Laţcău ar trebui sacrificat de Crăciun. Prezent vineri, 16 decembrie a.c., la Zalău, ministrul Traian Igaş a declarat însă că până în momentul de faţă este mulţumit de prestaţia lui Cristian Laţcău la şefia DGIPI şi că nu intenţionează să-l schimbe, întrucât lucrurile se îndreaptă într-o direcţie bună în această instituţie.
PS2: Din păcate, lucruri la fel de grave sau chiar mai grave se pot spune şi despre anumiţi şefi din alte servicii secrete (SRI, SPP, STS)
PS3: Dedic această declaraţie politică eroilor şi luptătorilor Revoluţiei din decembrie 1989, care au avut printre idealuri şi promovarea competenţei şi probităţii profesionale.
De-al nostru sau al lor ?
De când a fost numit Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Cehe în Republica Moldova (29 ianuarie 2010), Jaromir Kvapil nu contenește să
-i uimească pe oficialii de peste Prut. Chiar și literații sau artiștii prezenți alături de diplomat la diverse evenimente culturale îi laudă abilitățile de comunicare. Jaro, cum îi spun prietenii apropiați, vorbește o “frumoasă, perfectă” limbă română. Până aici nimic deosebit. Am putea spune că Jaro a avut tot timpul din lume să învețe limba noastră, deoarece, o perioadă îndelungată, cehul a fost diplomat în România și în Republica Moldova. Puțini sunt cei care știu povestea adevărată de la dosarul de cadre al lui Jaromir Kvapil . Epopeea românească a viitorului ambasador începe în vara anului 1968, când trupele Spețnaz și tancurile trimise de sovietici să implementeze democrația socialistă la Praga, îl găsesc pe acesta student la facultatea de comerț (un fel de ASE cehoslovac). La vremea aceea, Kvapil senior, tatăl lui Jaromir îndeplinea funcția de atașat al agenției economice cehoslovace la București, așa că nu i-a fost prea greu să-și aducă odrasla în capitala României. Ferit de democrația forțată de la răsărit, Jaromir și-a terminat studiile la noi, la Facultatea de Comerț Exterior din cadrul ASE, locul de unde Direcția de Informații Externe (DIE) făcea de zor recrutări pentru schimbarea garniturii bolșevice de la conducerea instituțiilor țării. Așa că, viitorul diplomat Jaromir Kvapil a beneficiat de instruire de specialitate și de colegi celebri, care au terminat comerțul exterior odată cu el, apoi au fost recrutați de generalul Gheorghe Marcu, “cercetători” la Institutul de Economie Mondială, o instituție de acoperire a DIE. Timpul a trecut, vremurile s-au schimbat, iar Jaromir Kvapil a revenit după 1989 în România în calitate de diplomat, unde îl așteptau alte evenimente mărețe. Printre altele, Jaro a prins destrămarea Cehoslovaciei la post. În 1993 a fost numit ambasador al Republicii Cehia la București, iar în perioada 1994-1997, prin cumul este acreditat și pentru Republica Moldova. Tot aici a prins și conflictul care a dus la destrămarea Iugoslaviei. Cum în acea perioadă, traficul de armament, combustibili și alimente peste Dunăre era în toi, organele contrainformative ale statului român stăteau cu urechile ciulite în mediul diplomatic. Uite așa, Jaromir a ajuns subiectul unei note informative, în care îi erau consemnate obiceiurile dar și discuțiile. Astfel, aflăm că, diplomatul obișnuia să stea la o bere cu prietenii în ambasadă, tolănit cu picioarele pe birou și să vorbească în cea mai curată limbă românească despre noul sistem cehesc de radar capabil să detecteze avioane invizibile. Întâmplător sau nu, prin martie 1999, sârbii, reușeau să doboare (cu rachete SA trecute pe la Turnu Severin) un F117 Night Hawk și să avarieze grav altul. Aeronave invizibile pentru echipamente convenționale. Privind fragmentele avionului F117 doborât, expuse astăzi la la muzeul aviației din Belgrad, nu poți să nu te-ntrebi : de unde or fi avut sârbii sistemul special de detecție ?
Lansare carte: Eduard Ovidiu Ohanesian – Puterea din umbra** Raport din spatele uşilor închise
-
Autori
eohanes
