Ce ascunde nepăsarea reprezentanţelor diplomatice de la Bucureşti ?

Răspuns halucinant din partea Ambasadei Regatului Belgiei la Bucureşti, la întrebările jurnaliştilor despre moartea violentă a  belgianului Danny Huwé. Jurnalistul a fost împuşcat pe data de 25 decembrie 1989 la Bucuresti, în zona « Răzoare », din interiorul fostului Comandament al Trupelor de Grăniceri  (comandament militar subordonat succesiv Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne ale României).

Iată răspunsul nesemnat, trimis de ambasadă pe e-mail, în data de 02 februarie 2010:

” Pe data de 1 februarie 2010, Asociaţia “21 Decembrie 1989″  a transmis Ambasadei Belgiei documente referitoare la evenimentele din decembrie 1989, când jurnalistul belgian Danny Huwé a fost ucis. La cererea Asociaţiei “21 Decembrie 1989″, aceste documente vor fi transmise familiei lui Danny Huwé. Rolul Ambasadei Belgiei se limitează strict la facilitarea acestei transmiteri. Orice chestiune legată de conţinutul documentelor trebuie adresată direct Asociaţiei “21 Decembrie 1989″. “

Ambasadorul Regatului Belgiei în România, Phillippe Roland, a primit la începutul acestei săptămâni, de la  Asociaţia 21 Decembrie 1989, câteva file din rapoartele declasificate ale MApN (din dosarele Revoluţiei), privind circumstantele morţii jurnalistului belgian Danny Huwe, ucis oficial de “teroristi”. Din motive care ne scapă,  Asociaţia 21 Decembrie 1989, nu a dat  încă publicităţii documentele prezentate ambasadorului Regatului Belgiei la Bucureşti  Phelippe Roland. Se pare că rapoartele militare  şi medicale “clasificate” ilegal şi ascunse timp de 20 de ani în sertarele Parchetului General, descriu cu lux de amănunte modul în care jurnalistul belgian Danny Huwe a fost asasinat. Îngrijorătoare este şi nepăsarea oficialilor belgieni, care timp de mai bine de două decenii nu au catadicsit să se intereseze de cetăţeanul lor. Sau poate că pe lângă calitatea de jurnalist, belgianul mai avea alte însărcinări trecute la capitolul “operaţiuni speciale”. Oricum ar fi – Dumnezeu să-l odihnească !  

Vă reamintim că în focul Revoluţiei din ’89, au pierit sau au fost răniţi de “terorişti” în circumstanţe neclare şi alţi jurnalişti străini, despre care reprezentanţele străine la Bucureşti nu au scos nicio vorbă :

-         John Joseph Daniszews- cetăţean american, jurnalist Associated Press, împuşcat în noaptea de 23 decembrie 1989 la Timişoara;

-         John Victor Tagliabue- jurnalist american, împuşcat în 23 decembrie 1989 la Timişoara;

-         Jaques Langevin- cetăţean francez, reporter France Press, rănit la Timişoara în data de 23 decembrie 1989;

-         Jean Louis Calderon- cetăţean francez, fotoreporter al postului TV5, ucis pe 23 decembrie 1989, în Bucureşti;

-         Pasquale Modica, cetăţean italian, fotoreporter, împuşcat pe 23 decembrie 1989 la Timişoara ;

-         Jan Parry- cetăţean britanic, fotoreporter, ucis pe 28 decembrie 1989, accident de avion în judeţul Dâmboviţa ;

-         Sajn Zeljko- viceconsul la Consulatul ex-iugoslav din Timişoara, împuscat în data de 23 decembrie 1989 la Timişoara.

Flacăra Viloletă a Securităţii

Cu ochii împăienjeniţi de flama crizei economice, aproape că am trecut cu vederea lipsa preşedintelui-jucător de pe scena politică. Unde este Traian Băsescu ? Ce se  mai aude despre reformarea statului ? Mai nimic. Intrat într-un con de umbră, din motiv de disponibilizări masive, şeful statului pare că  şi-a cedat locul pe prima scenă a ţării, lui Mircea Geoană, ursuleţul pesedist cu blăniţa pârlită de penibilul ”Flacării Violete”.   Ridicat de Viorel Hrebenciuc din cărbunii încinşi ai campaniei electroale, scandalul parapsihologic trebuia să ofere o explicaţie faptului că Geoană pierduse prezidenţialele. Astfel, s-a acreditat ideea că “prostănacul” nu fusese doborât de trădările generalilor din jurul său, nici de gafele sale impardonabile, ci de atacurile energetice coordonate de supermenii portocalii Aliodor Manolea sau Ignatenko. Şi cum orice legendă are un sâmbure de adevăr, să vedem de unde s-au inspirat Geoană şi ai lui, când au vorbit de influenţe ezoterice în politica românească.

Despre controlul minţii şi atacuri energetice la distanţă s-au făcut studii importante în timpul războiului rece în Statele Unite şi URSS. Serviciile secrete ale marilor puteri s-au întrecut în experimente. “Savanţii” şi-au desfăşurat activitatea în departamente specializate, finanţate din fondurile  armatei. Noi am împrumutat modelul sovietic. Studiul acestor fenomene a luat amploare înainte de 1989, odată cu scandalul Meditaţiei Transcedentale, când Securitatea a primit verde pentru operaţiunea specială cu nume de cod Oracolul. Armata, dar mai ales Securitatea ceauşistă au avut compartimente specializate în studiul fenomenelor extrasenzoriale. Un pasionat al domeniului, fiind generalul-mason Francisc Radici, fost (până-n 2008) director al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării. Compartimentul de studii paranormale al Securităţii a funcţionat în cadrul celebrei Brigăzi Speciale U, numită şi “Fantome”. Generalul în rezervă Cornel Biriş, nume de cod Gruber, astăzi profesor universitar la o cunoscută facultate particulară, a condus brigada până la desfiinţare, la începutul anului 2000. După dezmembrarea Brigăzii U, în H256 (componenta internă) şi Formaţiunea R (componenta externă), compartimentul “violet” s-a împărţit şi el în două. O parte din paranormali au fost trecuţi la  Direcţia H256 în subordinea generalului Nicolaie Iana (nume de cod Prahoveanul), restul compartimentului fiind transferat la Direcţia Operaţiuni Speciale, condusă de generalul Isac Adrian, eliberatorul-şef al ostaticilor români din Irak. Cele mai bune rezultate în domeniul “Flăcării Violete” le-a înregistrat ofiţerul SIE Iurie L., coleg de “Securitate” cu faimosul colonel Dan Dumitru, mai cunoscut în presă ca directorul sub acoperire al Oficiului pentru Gestionarea Relaţiilor cu Republica Moldova din subordinea Cancelariei Primului Ministru. Mason de frunte şi prieten la cataramă cu mulţi din greii serviciilor secrete ruseşti şi moldoveneşti, Dumitru a copilărit cu Mircea Geoană. A spionat în SUA până în 2000 şi a colaborat intens la dosarul “Patriarhul” cu ofiţereasa securităţii Doina Moinescu. Este implicat alături de Moinescu şi alţi ofiţeri SIE în firme pe spaţiul Republicii Moldova. Jurnalista Adriana Duţulescu l-a identificat pe Dan Dumitru în staful de campanie al pesedistului Geoană, chiar în noaptea în care s-au anunţat rezultatele turului II al alegerilor prezidenţiale din 2009. Se pare că era cel puţin consilier pe probleme de securitate al celui de-al doilea om în stat. Împreună cu alţi haidamaci ai Securităţii, Dumitru făcea demonstraţii de forţă (folosind arme de foc) în faţa jurnaliştilor prezenţi la eveniment. Cât despre „Flacăra Violetă”, se pare că Mircea Geoană nu a fost consiliat doar de securiştii săi de taină în care are încredere oarbă, ci şi de doctorii americani care i-au inoculat ideea că ar fi fost atacat energetic.

Cazuri şi necazuri SIE la Chişinău

Preluarea unor fragmente din cartea Puterea din Umbră şi a unor articole scrise de subsemnatul ( de-a lungul timpului în presa dâmboviţeană)  în ziarul Moldova Suverană, mi-a adus potop de înjurături şi reproşuri, mai ales din partea unor patrioţi alimentaţi din fondurile Serviciului de Informaţii Externe. Mă amestecasem, fără să vreau, în războiul mediatic dintre comuniştii plătiţi de Voronin şi “democraţii” de pe statele Securităţii. Nu ştiu dacă a fost o decizie înţeleaptă, dar trebuia cu orice preţ să le demonstrez celor care îmi băgaseră pumnul în gură, că un jurnalist incomod va găsi întotdeauna platforme de exprimare. Mai mult, la data aceea, aveam şansa de a obţine informaţii suplimentare de la Mihai Conţiu, un fost colaborator al serviciilor secrete române, folosit, trădat şi abandonat chiar de colegii săi. Conţiu era dispus să vorbească, dar nu ştiam pentru câtă vreme. Dealtfel, comunicarea dintre noi a fost scurtată de evenimentele violente din Republica Moldova ( 7 aprilie 2009 ), moment în care am depus la Parchetul General o plângere împotriva fostului preşedinte Vladimir Vorornin şi a camarilei sale. Legăturile s-au întrerupt brusc, dar corespondenţa a rămas. Pentru a lămuri puţin modul în care serviciile secrete acţionează pe banii noştri, cu rezerva că nu am colaborat niciodată cu respectivul cotdian, public în continuare una dintre cele mai importante scrisori trimise de ziaristul Mihai Conţiu (fost cadru asociat SIE), la începutul anului 2009.  Mărturiile sale lămuresc pe deplin modul în care se cheltuiesc banii românilor în operaţiuni speciale derulate de SIE, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe. Cu referire directă la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Preizez că am cenzurat pe alocuri anumite nume, adrese sau deviaţii în exprimare, pentru a proteja persoanele implicate şi, bineînţeles, cititorii.    

 “ Servus, batrine!

 Sunt, recunosc, lenes, acesta fiind si motivul pentru care muncesc foarte mult, din care cauza n-am avut timp sa-ti mai comunic ceva date. Inainte de toate, vreau sa-ti spun ca, dind publicitatii colaborarea noastra, au dat in clocot nu numai securistii romani de la Ambasada si cei de la SIS-ul moldovenesc, dar si jurnalistii si scriitorii moldoveni, clientii lui Talpes si ai celor de la linie, asta pentru ca stiu cine esti si se tem ca le poti strica ploile, ca poti afla despre angajamentele lor. Voi incerca sa-ti dau citeva nume de care-mi amintesc, dar asta neinsemnind ca vor fi ultimele. Numele lui Marius Tudor Hotnog i l-am dat si lui Sarbu. Acesta, crede-ma, chiar e un tip simpatic si nu vreau sa-i fac nici un rau. E colonel in rezerva, a lucrat in Securitate (atasat militar prin lumea araba inca de pe la 26 de ani etc.), SRI (deloc agreat de fostii sai colegi din cauza ca era prea nepasator si libertin) si a iesit la pensie de la SPP, unde era un fel de adjunct pe la Cotroceni, el nevrind niciodata sa fie sef.  Prin el, pe vremea cind era la SRI, am ajuns in SIE, la recomandarea lui. Contacteaza-l, daca poti, si intreaba-l daca este dispus si vrea sa ma ajute, un fel de a spune, numai daca nu are probleme. Acum se ocupa de afaceri, pentru ca l-a cam durut in c… de seviciile secrete daca nu f… bine si traia pe masura. Telefoanele lui (are si firma ARCADA …) pe care le mai am sunt: … . Ultimul meu ofiter de legatura a fost colonelul Stelian Dragu, dar care, dupa tentativa de santajare a mea si autodeconspirarea, mi-a trimis un mesaj patriotic, spunindu-mi, printre altele, ca iesise din sistem de vreo noua luni, anulindu-si si cele doua numere de telefoane de legatura. Cu el aveam doua apartamente conspirative – unul la Dristor 2, blocul din apropierea Mc Donalds, scara de linga magazinul de telefoane si geamul cu o reclama REHAU si unul linga Gara de Nord, scara linga un magazin de imbracaminte de mina a doua, b-dul Garii. Nu vreau sa-l scot la inaintare pe Dragu, dar el este, totusi, cheia Moinescu. El m-a sfatuit sa incerc, daca vreau, sa ma apropii de ea spre a scrie despre activitatea ei, fara, iti jur, sa-mi spuna ca ar fi ofiter. Eu banuiam ca este doar o simpla informatoare, dar te asigur ca nu m-am intilnit cu ea decit de vreo 4-5 ori, cred. Interesante sunt personajele pe care, de vreo doua ori, le-am vazut prin ea, cu care am discutat si despre care am scris, de astea fiind sigur ca fac parte din sistem, asta cu prilejul venirii Bursei de Valori Bucuresti la Chisinau, ei fiind, vezi Doamne, angajatii acesteia. Ei, ele sunt:

1) Alin Barbu, head of IT Development Department, Bucharest Stock Exchange…;

2) Anca Dumitru, director general adjunct, Bursa de Valori Bucuresti, …;

3) Ileana Nita, counselor, Bucharest Stock Exchange … .

Am motive sa cred ca, cel putin cu statut de informator al SIE, este si reporterul Lucian Pirv*** de TVR, tel birou …, asta pentru ca colonelul Stelian Dragu m-a pus in legatura cu el cind am facut niste filmari la inaugurare, la Ploiesti, a companiei Petrotel Lukoil si la Ambasada rusa de la Bucuresti la receptia care a urmat. Dintre moldovenii care au dat cu subsemnatul la Talpes, ii notez pe urmatorii, aflati si in monitotorizarea celor de la linie:

1) Nicolae Dabija, poet, presedintele Forului Democrat al Romanilor din Moldova, membru de onoare al Academiei Romana (prin Eugen Simion), proprietar al saptamanalului Literatura si Arta, fost colaborator KGB, care si-a construit un palat si 5 apartamente pe bani proveniti de la DPRRP, SIE si din legaturile vechi cu clanul Iliescu-Nastase.

2) Constantin Tanase, directorul publicatiei Timpul, al carui fiu, Alexandru Tanase, adjunctul lui Vladimir Filat, este avocatul lui Valeriu Pasat, fostul director SIS, si asigura legatura si finantarea ruseasca a partidului.

3) Val Butnaru, proprietarul ziarului Jurnal de Chisinau (el si nevasta-sa, Valentina Butnaru, au primit in acelasi timp Steaua Romaniei, impreuna cu angajatul sau, Nicolae Negru (fost agent KGB acoperit, cu pregatire militara). Val Butnaru, citiva ani buni, a avut angajat un acoperit roman, Mihai Jumuga, care acum se afla in China, prin care derula afacerile cu cetatenia romana pentru moldoveni. Practic, prin ei se faceau programarile la Ambasada si erau unicii distribuitori ai Monitorului oficial al Romaniei, unde erau publicate si aprobarile.

4) Valeriu Saharneanu, presedintele Uniunii Jurnalistilor. Asta da escroc! A tras in teapa securitate romana de aproape un milion si jumatate de dolari, ca tot el sa fie cel care a incercat sa dea statul roman in judecata. Colonelul Negescu, in scurta si revoltatoarea noastra colaborare, chiar m-a rugat sa investighez cazul. E drept ca Negescu mi-a spus de 1,2 milioane, dar eu aflasem de mai mult, insa am inmormintat cazul ca nu mai aveam de-a face cu ei, chestie pe care i-am spus-o si banditului de Saharneanu, care, imbatindu-se la Uniunea Scriitorilor, mi-a pupat mina in strada.

Voi mai continua, batrine, ca voi avea cu ce, dar, pe linga Victor Nichitus, o chestie interesanta este si p… asta de beti… Lorena Bogza de la PRO TV Chisinau, care e trimisa aici tot de securitatea romana, initial, din cite aflasem eu, de catre SRI. Ea, potrivit birfelor, ar fi absolvit niste cursuri speciale la Minsk, platite, bineinteles, de statul roman. Misiunea ei vizeaza spatiul public. Un alt tip interesant, convertit la romanism peste noapte, este un tip pe nume Vasile Butnaru, care-i seful biroului Europa libera. Ei bine, tipul, din cite mi-au spus fosti colegi de-ai lui din presa, a facut scoala serioasa la KGB, fiind cultivat cu stiinta in spatiul public de orientare proromaneasca. Iti mai zic o chestie si gata, ca n-au intrat zilele in sac si merit si eu macar o bere! Nu stiu cit mi-or fi amortit instinctele specifice, dar mi se pare interesanta figura europarlamentarului Marian Jean Mar******. El a fost si este reprezentat aici, impreuna cu Maria Petre, de catre un fel de nou amic al meu, un oltean, profesor universitar la Craiova, care, asemenea lui Dungaciu, mi-a fost chirias. Il cheama Marius Eduard Alex***** (lasa-l in pace, sa-l asteptam sa se intoarca, chiar daca inca n-a plecat, de la institutul ala mare de politilogie de la Moskova, MGMO sau cum dracul i-o mai zice, ca habar nu am!), dar se cunoaşte bine cu fratii Roncea. El e cam nevinovat, dar Marian Jean Mar****** este interesant, prea enigmatic si amator de umbra. Eduard mi-a spus ca e, vezi Doamne, modest, el avind afaceri profitabile pe la Craiova. Iti spun de el pentru ca, la Chisinau, cind l-am intilnit, la biroul meu, nici macar nu mi-a intins mina, privindu-ma oarecum ofitereste, ca pe un tradator. Cel putin asa am simtit din instinct! Nu vreau sa fiu pripit, dar totusi este europarlamentar, iar daca e omul sistemului, atunci e belirea p****! ”

Prima dovada oficiala a existentei teroristilor din ‘89

In sfarsit, ies la iveala primele dovezi despre interventia straina in Revolutia din 1989. Serviciile secrete si alte institutii ale statului au fost convinse de protestele lui Doru Maries. Crima nu poate fi secretizate. Va prezentam un fragmet dintr-un raport  din  decembrie 1989 care vorbeste foarte clar despre prezenta teroristilor straini pe teritoriul Romaniei.

După faptă şi răsplată

Nu există satisfacţie mai mare pentru un jurnalist de investigaţii (mai ales pentru cel care se ocupă de serviciile secrete), decât momentul în care informaţiile cuprinse în articolele sale se confirmă. Cu atât mai mult, dacă recunoaşterea vine din gura unui oficial de rang înalt sau magistrat implicat în problemă. Ei bine, nu am găsit încă vorbe potrivite  pentru senzaţia trăită în momentul în care, un fost procuror-şef adjunct al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), a spus adevărul. În pragul prezidenţialelor din 2009, Ciprian Nastasiu a ieşit la tribună, acuzând înalte oficialităţi de “Prădarea României”. Răpirea din Irak, Armamentul sau Privatizările din Energie sunt numai câteva din dosarele secrete (instrumentate de Nastasiu) despre care jurnaliştii au scris cu patimă, având mai multe sau mai puţine dovezi. Majoritatea “curajoşilor” au fost hăituţi, daţi afară, marginalizaţi.  Aşa am aflat noi, oamenii simpli, de ce secretizase pentru 50 de ani, preşedintele tuturor românilor Traian Băsescu , adevărul din dosarul Răpirea din Irak. De ce îşi întărise şi fidelizase sistemul moştenit de la infama Securitate şi de la Adrian Năstase. Mărturiile procurorului mazilit confirmă că în spatele dosarelor Omar Hayssam se află “Sistemul”, din care, din păcate şi el a făcut parte. De la servicii secrete, la magistraţi şi oameni politici sau de afaceri, toţi implicaţi în crimă organizată, în acte de trădare şi înaltă trădare. Ce demonstreză mărturiile lui Nastasiu ? Că Traian Băsescu a minţit poporul cu televizorul. Că axa  Washington-Londra-Bucureşti era o mare minciună. Şi că preşedintele, ca dealtfel întregul sistem pe care-l patronează, protejează contrabanda cu armament către ţările arabe şi organizaţiile teroriste aflate pe lista neagră a aliaţilor euro-atlantici. Care a fost răsplata lui Nastasiu ? A fost scos pe uşa din spate a magistraturii tocmai de cel care îl folosise la eliberarea teroristului Hayssam. Nu cred că Traian Băsescu este singurul vinovat de perpetuarea Securităţii în România. Am spus-o de nenumărate ori. Sunt numeroase dovezi că toţi preşedinţii după ’89 au tolerat această stare de fapt. S-a făcut mare caz de afacerile Ţigareta, nimic altceva decât tutun în barter pentru armament de contrabandă, rachete pentru Iran (din 1994) sau vaporul cu arme abandonat de marinarii români în portul Pireu în 1996. Trebuie să recunoaştem faptul că Adrian Năstase este cel care a “securizat” Radioul Public, introducând Serviciul de Telecomunicaţii Speciale în microfoanele şi în telefoanele jurnaliştilor. Răsplata ? Deposedat de putere, Năstase a fost târât prin noroiul tribunalelor, iar de cariera sa politică s-a ales praful.Însă, în cazul democratului Băsescu, aşteptările erau mult mai mari. Marile speranţe veneau odată cu intrarea noastră în organismele euro-atlantice. Nu s-a întâmplat aşa. Dimpotrivă. După 2005, “Sistemul” a fost preluat şi întărit ajungând să fie de trei ori mai mare decât înainte de 1989 şi mult mai puternic. S-a văzut la sfârşitul anul 2009, când Băsescu s-a reînscăunat comandant suprem tot prin operaţiunile speciale derulate de ofiţerii “SĂI” din ţară şi străinătate. Nici pentru aceştia, răsplata nu a întârziat. În plină criză, când guvernul este silit să dea afară sute de mii de bugetari, iar pensionarii  nu ştiu dacă vor mai avea cu ce să plătească întreţinerea, bugetele serviciilor secrete cresc văzând cu ochii.Cum era de aşteptat, cel mai mult au primit urechiştii sistemului, bugetul STS  umflându-se peste noapte cu peste 40%. Intraţi în categoria slugoilor de palat , şefii responsabili cu operaţiunea electorală Taurul, au fost trecuţi pe lista promovărilor în grade şi funcţii. Operaţiunea a transpirat în presă, iar Băsescu a fost nevoit să amîne ceremonia. Nu trebuie să se grăbească. E timp pentru toate.

Contrabanda româno-moldoveană din dosarele DIICOT

Dezvăluirile de excepţie din cartea fostului procuror DIICOT Ciprian Nastasiu “Prădarea României” se referă, printre altele şi la contrabanda cu armament. “Acţiunea” din dosarul Strict Secret de Importanţă Deosebită (SSID) 628/D/P/2005 se petrece în Europa de Est, ţările ex-sovietice ( mai ales din Republica Moldova şi Transnistria), America de Sud, Africa şi Orientul Mijlociu. Ani la rând, presa centrală şi cea internaţională au prezentat pe larg încălcări ale embargoului internaţional, impus ţărilor cu potenţial terorist, cu care firmele de comerţ exterior ale Securităţii aveau relaţii de afaceri. Este vorba despre statele de pe coasta nord-africană şi din Orientul Mijlociu, cu care Nicolae Ceauşescu dezvoltase relaţii economice importante, bazate pe vânzare ilegală de armament. Totul era mascat sub aşa-zise transporturi de materiale şi utilaje către obiectivele industriale (baraje, fabrici de ciment, combinate), ridicate de firmele controlate de Securitate în ţări din lumea a treia. Un exemplu concludent este livrarea de armament de la fabricile de profil din Braşov către Irak şi Iran în anii ’80, într-un moment în care cele două ţări erau implicate într-un conflict lung şi sângeros. La noi şi în Republica Moldova, tradiţia, reţelele şi end-userii falşi (moştenite de la fostul imperiu sovietic şi de la israelieni) s-au păstrat după ’90. Traficul ilegal cu armament s-a “privatizat”. 

Traficanţii vechi şi noi

Numele contrabandiştilor Viktor Bout, Shimon Naor, Omar Hayssam şi firme ca Armitech sau Rosoboron Export au fost deseori asociate serviciilor secrete române. Aşa au ajuns aeronavele BAC 1-11 Jetline (aparţinând Romaero) pe lista neagră a ONU. Făceau transporturi cu armament în Liberia, Sierra Leone şi Afganistan în solda faimosului Viktor Bout. Toată lumea a auzit de scandalurile legate de traficul ilegal de armament din şi prin România. “Ţigaretele 1,2,3” sunt numai un exemplu în acest sens. Ce să mai spunem de scandalul livrărilor de rachete româneşti către Iran din 1994 ! Deşi România semnase numeroase protocoale cu ţările occidentale, închizând în mod accelerat institute de cercetare speciale sau unităţi miltare (în perspectiva accederii la organismele euroatlantice), serviciile secrete burduşite cu ofiţerii Securităţii ceauşiste desfăşurau afaceri veroase în toate zonele de conflict de pe mapamond. Nu o făceau de capul lor, ci cu participarea ofiţerilor serviciilor secrete (foste sovietice) sau cu arabii, formaţi la facultăţile Securităţii. Recent, ex-premierul Petre Roman povestea că Mihai Caraman, unul din primii şefi SIE (prezent pe două ştate de plată, unde figura ca general şi colonel în acelaşi timp) i-a atras atenţia că pe teritoriul ţării rămăseseră după Revoluţie peste 27000 de ofiţeri Spetsnaz şi GRU. Despre aceştia vorbeşte Ciprian Nastasiu. Unul dintre personajele sale preferate fiind  Ivan Gheorghievici Busuioc, fost colonel GRU (serviciul secret al armatei sovietice).

Spijin la nivel înalt

Ivan Gheorghievici Busuioc, nume de cod Ivanov, nu apare întâmplător în cartea fostului procuror DIICOT. Acesta, ca mulţi alţi ofiţeri acoperiţi, lucra intens pe teritoriul României sub nasul serviciilor secrete şi cu voia lor, împreună cu traficanţi şi terorişti ca Omar Hayssam, Mohammad Munaf, beneficiind de sprijin la cel mai înalt nivel în Republica Moldova sau Rusia. Datorită relaţiilor sale sus-puse, armamentul de contrabandă (pistoale-mitralieră, rachete Stinger, muniţie şi piese de schimb pentru aeronave militare) tranzitau fără nici o problemă teritoriul României dinspre Republica Moldova sau Transnistria. “Răpirea din Irak” a prilejuit deschiderea dosarelor numite mai târziu ca “Armamentul”. În dosarul 628/D/P/2005, în care sunt implicaţi cei de mai sus, sunt trecute nume importante de politicieni români, dar şi demnitari ai Republicii Moldova. În cele din urmă, sub presiunea aliaţilor, românii au cedat şi au început arestarea traficanţilor. Busuioc a fost arestat la Bucureşti în 2007, sub acuzaţia de trafic şi contrabandă cu armament. Viktor Bout este umflat un an mai târziu în Tailanda, în urma interceptărilor aprobate de Curtea de Apel Bucureşti. După cum se obişnuieşte, cei mai importanţi dintre partenerii politici ai contrabandiştilor sunt liberi, deşi figurează în aceste dosare. Ciprian Nastasiu a dat publicităţii doar o parte din reţeaua de sprijin de care au beneficiat infractorii în Republica Moldova : fostul ministru al apărării Valeriu Pasat, fostul prim-ministru Ion Sturza, dar şi actualul prim-ministru Vladimir Filat. Întâmplător sau nu, de-a lungul timpului, unii dintre ei au fost nominalizaţi de jurnalistul Mihai Conţiu (Moldova Suverană), fost cadru asociat în solda SIE pe teritoriul Republicii Moldova. Cel puţin în cazul actualului premier moldovean, Conţiu a afirmat în numeroase articole (aducând dovezi în acest sens) că  Filat este în slujba Serviciului Român de Informaţii cu numele de cod Kant. Pe aceiaşi filieră cu Iulian Dascălu, patronul lanţului de magazine Iulius Mall şi cu generalul Gheorghe Atudoroaie (ofiţer greu de Securitate implicat în evenimentele Revoluţiei), persoane care lipsesc din diagrama de mai jos.

Cuvânt înainte pentru scriitorul Ciprian Nastasiu

Zilele acestea am avut timpul şi răbdarea necesare pentru a răsfoi “Prădarea României”, cartea care a făcut valuri în prag de alegeri prezidenţiale, prin expunerea crimei organizate la nivel de stat în România. Trebuie să recunosc faptul că, prin această mărturie, fostul procuror  Ciprian Nastasiu şi-a spălat multe din păcatele la care s-a dedat pe vremea când activa în DIICOT.  Nu există voce mai autorizată ( decât a procurorului care a instrumentat dosarele Strict Secret de Importanţă Deosebită la care se referă cartea) pentru a confirma tot ceea ce un simplu jurnalist pe nume Ohanesian Eduard făcea public  timp de 4 ani, pe toate posturile de televiziune şi în mai toate ziarele mogulilor sau ale puterii. Şi anume că “Afacerea Răpirea din Irak”, nu a fost tocmai o simplă răpire şi că în spatele operaţiunii se ascund crima organizată la nivel stat, contrabanda cu armament şi afacerile Securităţii sau ale urmaşilor săi din serviciile secrete actuale aflaţi la conducerea ţării. Nu vreau să atrag atentia asupra lipsei dovezilor din volumul “Prădarea României”. Este de înţeles de ce fostul magistrat şi colaboratorul său american Victor Gaetan au pus în carte doar vorbe. Fost posesor de certificat ORNISS, Nastasiu este obligat să păstreze tăcerea asupra dosarelor SSID instrumentate, o lungă perioadă după ce a ieşit din magistratură. Gaetan, la rândul său, nu poate explica de ce SUA protejează un terorist  cetăţean american, pe Mohammad Munaf. Personal, de 4 ani nu am făcut altceva decât să dezgrop şi să aduc în faţa opiniei publice dovezi, documente, filme şi mărturii, pe care Nastasiu, colegii din parchete, servicii secrete sau politică se străduiau să le ascundă. Nu pot totuşi să trec peste unele afirmaţii puerile făcute de ex-procuror în cartea sa şi să încerc în continuare să aduc toate completările de rigoare. Şi dacă tot vorbeam despre Răpirea din Irak, iată ce afirmă Nastasiu în cartea sa la pagina 53, în deschiderea capitolului 10 – Din nou în Bagdad cu Munaf :

“Cei trei jurnalişti eliberaţi s-au întors la Bucureşti plini de glorie – lăsându-l pe Munaf la Bagdad, sechestrat într-o celulă de la Camp Crooper, sub supravegherea americanilor”.

Păi cum vine asta măi domnule ? Ce să înţeleagă cititorul sau judecătorul din fraza de mai sus ? Aşa gafă nu aţi făcut nici măcar în faimosul rechizitoriu al răpirii, acolo unde slugile băsesciene Marie Jean şi Sorin figurează ca victime, iar “nebunul” Ohanesian drept martor. Carevaszică, jurnaliştii răpiţi, sechestraţi şi ameninţaţi  cu pistoale mitralieră tip Kalaşnikov de oamenii teroriştilor Mohammad Munaf şi Omar Hayssam în mijlocul Bagdadului, l-au lăsat pe Munaf americanilor ?  Nu l-a predat personalul ambasadei, toţi ofiţeri SIE, mult lăudaţi pentru profesionalismul lor în paginile aceleaiaşi cărţi ? Să fim serioşi domnule Nastasiu ! Meritul dezvăluirilor vă aparţine, dar tocmai “profesioniştii” pe care îi lăudaţi ( Mihai Ştefan Stuparu, Octavian Hârşeu sau Cristian Voicu, ofiţeri SIE proveniţi din fosta Securitate ceauşistă) sunt aceia care l-au predat americanilor pe teroristul Mohammad Munaf de pe teritoriu românesc. Mult mai grav este faptul că au făcut-o la ordinul comandantului suprem Traian Băsescu. Şi că autorităţile SUA, inclusiv Departamentul de Stat îl protejează la Camp Crooper de circa 4 ani pe teroristul internaţional Munaf, cetăţean american, arestat, judecat şi condamnat în două state. Asta după 9-11 septembrie 2001, eveniment care a declanşat războiul antiterorist mondial. Dar pentru a mai descreţi frunţile cititorilor (şi pentru informarea procurorilor), vă mai dau o informaţie picantă. Prietenii arabi din studenţie ai lui Munaf spun că teroristul american şi-a luat-o de nevastă pe româncuţa Georgette, (dansatoare  înainte de 1989 ) direct din clubul de noapte Melody Bar. Un cuibuşor de nebunii al Securităţii şi nu numai… .