AntiMafia

Un blog pentru neliniştea dumneavoastră

Povești de adormit copiii din cătănie

În urmă cu două decenii cei din generația mea (sau mai vârstnici), nu erau considerați bărbați dacă nu discutau la un pahar de bere despre fotbal sau aventuri soldățești. Așadar, ca orice ostaș în rezervă al patriei mele care se respectă, am să vă spun mai departe câteva povești cu talc de la UM 01278, denumită “Căsuța noastră”. În perioada 1986-1987, parcă prevestind sfârșitul Epocii de Aur, activul de partid înăsprise măsurile de supraveghere din jurul unităților militare. Indicativul “Vigilența” se aplica tot mai des, dispozitivul de pază al Regimentului de Protocol UM 01278 Cluj, unde cu onor serveam patria la acea dată, fiind suplimentat cu încă doi soldați de pază. O potecă tăiată printre buruieni, la 50 de metri de gardul unității, asigurată cu pază neînarmată. Era vară și, cum nimeni nu părea a pune în pericol secretele militare ale țării, cel puțin de la nivelul solului, soldații de la Vigilența stăteau tolăniți cât îi ziulica de lungă în compania unor parașute locale, bine cunoscute unităților militare clujene, fie ele ale Ministerului de Interne sau ale MApN. Nu se știe de ce, dar Adela și Cristina hotărâseră să probeze bărbăția militarilor la datorie, făcând deseori turul orașului. Cum generalul Iulian Topliceanu, șeful Armatei a IV-a își făcuse un obicei din a vizita UM 01278 Someșeni, într-o bună zi, mai precis într-o noapte de pomină, fetele au fost surprinse de un control de la garnizoana Cluj satisfăcându-i complet pe cei 33 de membri ai gărzii. Erau atât de obosite încât, am aflat din relatările băieților de la fața locului, una dintre ele “ adormise domne’ tocmai când dădeam cartușe în ea”, după cum povestea unul dintre șoșoii surprinși în plină activitate sexuală. A doua zi dimineață, tărăboi mare pe platoul unității. Miliția și conducerea unității în frunte cu căpitanul Viorel Comănici și maiorul Vădeanu, țineau ședință de partid în aer liber. După vreo oră de discuții între gradele superioare și milițieni, căpitanul Dumitrescu, șeful Divizionului, s-a întors către trupeții aliniați pe platou, cu fața congestionată de râs. Printre sughițurile șefului, cu greu am reușit să înțelegem ce rostește. Ce se întâmplase ? Obosită după o noapte de nesomn, de declarații la Miliție și de morală socialistă, Adela i-a amenințat pe politrucii MApN cum știa ea mai bine. Cu subiect și predicat : “ Dacă nu mă lăsați în pace, o aduc și pe vară-mea și vă fut tot regimentul !”

Demontarea mitului urban la români

Perioada de sclavie militarizată petrecută la Someșeni, a avut și o serie de avantaje. Militarii UM 01278 au participat în 1987 la una dintre ultimile aplicațiile cu arme întrunite din poligonul Cincu (Brașov), unde am aflat pentru prima dată despre sprijinul acordat de statul român celebrului terorist Carlos Șacalul. Chiar din gura ofițerilor de armată care răbdau cu eroism, alături de noi ploaia măruntă, imagearuncată de norii negri. Acolo, la Cincu, în colbul răscolit de obuze și gloanțe, șefii noștri nemijlociți îl asistaseră pe Șacalul pentru testarea armamentul furnizat de Securitate, înainte ca acesta să comită o parte din atentatele sale sângeroase. Și tot acolo, s-a stins definitiv (în ceea ce mă privește) mitul urban a laserului militar românesc, folosit de ai noștri pentru a opri tancurile sovietice în 1968. Pe scurt, legenda spune că în acelaşi timp cu invazia sovietică din Cehoslovacia, Armata Roșie ar fi încercat forţarea Prutului cu niscai blindate. De unde știm că intenția sovieticilor de a ne vizita cu niște tancuri după declarațiile lui Nicolae Ceaușescu din vara lui ’68 ? Din interviul acordat de Victor Atanasie Stănculescu, ridicat la gradul de general maior în timpul invaziei sovietice din Cehoslovacia, care povestea (din penitenciarul Rahova) cum lucra la planurile de intervenție din interiorul Ministerului Apărării Naționale, unde a stat închis mai bine de o lună. Tentativa de invazie  ar fi luat sfârşit după ce mai multe blindate sovietice ar fi fost distruse de o armă cu LASER – o tehnologie secretă românească. Unii spun că inventatorul armei era Henry Coandă, alții vorbesc despre tatăl sonicităţii, George (Gogu) Constantinescu. Legenda născută în plin efort al propagandei ceaușiste de a recupera personalităţile și valorile culturale şi ştiinţifice autohtone după o lungă perioadă  de îndoctrinare sovietică, a intrat cu ușurință în folclorul urban, fiind dezbătută în vremurile noastre în cercuri foarte înalte, la nivel de procurori șefi. Ei bine, dacă nu strângeam cu mâinile mele cei doi kilometri de fire de ghidaj al rachetei Fagot (9M111M), utilizată în aplicații, in poligonul de la Cincu, poate că nu aș fi înțeles niciodată pe ce anume se bazează legenda laserului românesc. Fagotul, o rachetă simplă de producție sovietică (tehnologie de prin anii ’50), putea străpunge cu încărcătura sa cumulativă ( un jet puternic de cupru încins la câteva mii de grade și peste 2000 de atmosfere presiune), blindaje în grosime de 50 de centimetri de oțel, topind și incinerând instantaneu totul în interiorul unui tanc. Practic, tancul face implozie, râmânând la suprafața intact, daca nu cumva îi explodează încărcătura sau rezervoarele cu combustibil. Dacă ochitorul reușea să poziționeze pe șasiul tancului cerculețul de jos și pe turelă celălalt cerculeț, restul manevrei de tragere cu racheta era floare la ureche. Orificiul de intrare al jetului încins în metal este rotund și relativ mic în diametru, semănând practic cu cel provocat de o rază laser de mare putere. Racheta este ghidată prin fir și infraroșu, avea o autonomie de 2000 de metri, după care, dacă nu-și atingea ținta se autodistrugea. Astăzi,

De ce tac românii și bulgarii

Fagotul este doar o amintire pentru Direcția de Înzestrare a Armatei, iar aplicațiile de anvergură lipsesc cu desăvârșire. Mâna armată reorganizată, mai bine zis decimată desăvârșindu-și pregătirea în viitorul Centru de Luptă al Forțelor Terestre de la Cincu,  proiect sponsorizat cu un milion de dolari de Biroul pentru Cooperare în Domeniul Apărării din cadrul Ambasadei SUA. De abia când am ajuns jurnalist, am aflat că România deținea și echipament militar de înaltă tehnologie și performanță, folosit tot cu voie de la marele frate de peste Prut. Este vorba despre dispozitivul de bruiaj tip SPS – 141 MW, și de drona TU 143 Reis (care era modificată în centrele de cercetare militare pentru a putea fi folosită la nevoie ca rachetă de croazieră) folosite de Forțele Aeriene Române în aplicația Tratatului de la Varșovia Granitul 1988 și mai târziu în plină revoluție. Absolvenții cursului de cercetare şi luptă radio-electronică de la Craiova, autorizați să opereze containerul SPS – 141 MW, acroșat sub aripa aeronavei MIG 21, își aduc aminte că, în decembrie 1989, un astfel de dispozitiv ajuns deasupra aeroportului Burgas a băgat în ceață apărarea antieriană bulgară, aruncându-le pe radare zeci de ținte false cu direcții diferite. La vremea aceea, bulgarii neștiind ce i-a lovit, ar fi ridicat de la sol toată flota aeriană. Statul roman a ținut manevra la secret, ordinele primate de pilotul de pe aeronava MIG 21, fiind date verbal. Și ar mai fi un motiv pentru care românii și bulgarii, la nivel înalt, păstrează tăcerea asupra evenimentelor din decembrie ’89. Piloții români reperaseră în aeroportul Sumen, în plină revoluție, avioane americane  de tip EC-130, utilizate în dezinformare și bruiere electronică a comunicațiilor de pe teritoriul României.

23/10/2013 Posted by | Armata, Ciocoii de serviciu, Revolutie, Securistii vechi si noi | Lasă un comentariu

PSD nu înseamnă doar Ponta-Sârbu-Daciana !

L-am întâlnit “face to face” pe Victor Ponta în toamna anului 2006, când nu era încă “dottore”, ci un simplu deputat în Parlamentul României. Mic la sfat, mare la stat, Ponta m-a invitat la o bodegă din centrul capitalei, cerându-mi imperativ ( de parcă eu aveam nevoie de ceva de la el, nu invers) să-i dau un document aflat la dosarul “Răpirea din Irak”. Nu m-au mirat nici obrăznicia, nici aroganța interlocutorului meu, acesta fiind educat, instruit și îmboldit (pe la spate) în cariera sa politică de alt celebru arogant, Bombonel. Și apoi, gândeam eu, misiunea lui Ponta nu era ușoară. Dorea cu orice preț să o execute pe ministresa Justiției Monica Macovei, care, prin Ordinul 1833/C/ 05 decembrie 2005 (document de uz intern) împiedica extrădarea teroristului american Mohamad Munaf în România. Era doar începutul unui război de uzură dintre PSD și președintele Traian Băsescu (cu toate ingredientele șantajului ), care avea să culmineze trei ani mai târziu, în plină campanie electorală pentru prezidențiale, cu dosarul traficului internațional cu armament (628/D/P/2005). Trebuie să recunosc că, privit de la altitudinea “procuraturii sale” (Micul Titulescu având peste 1,90 metri), m-am simțit puțintel intimidat. În cele din urmă, Ponta a primit documentul dorit, dar, la ieșire, i-am atras atenția că dosarul respectiv are multe alte conotații politice și informative. Arogant din fire, Ponta m-a repezit, spunând că nu este interesat de amănunte. Ordinul Monicăi era pohta ce-a pohtit ! Ca urmare, întâlnirea noastră trebuia să se termine cu o strângere de mână. Numai inspirația divină mi-a dat ghes să schimb nota, și l-am pomenit în discuția noastră pe generalul Cornel Biriș, unul dintre comandanții formațiunii H-ilegali (fostă UM 0920/U), ofițerii deplin conspirați ai SIE. La auzul acestui nume, am simțit cum vlăjganul din fața mea se topește ca untul la soare. Proptit de zidul bodegii din care tocmai ieșeam, Micul Titulescu bolborosi : “ Dar eu nu știu… E la pensie. Am lucrat cu dânsul când eram procuror”. Dintr-o dată, jurnalistul și politicianul discutau de la același nivel. Superioritatea demnitarului și înălțimea sa dispăruseră ca prin minune. I-am spus colocvial procurorului că Biriș e pensionar și locuiește undeva pe Calea Moșilor, blocul cu magazinul Tata & Fiul”.  Și am plecat. Câteva zile mai târziu, Victor Ponta îi dădea în cap ministrului Monica Macovei cu documentul obținut, acuzând-o de imixtiune politică în dosarul răpirii. La scurt timp după acest episod, pe site-ul, halucination.ro, a apărut o știre despre Micul Titulescu care ar fi de fapt fantomă pe la SIE. Nu știu ce s-a întâmplat mai departe, dar…

Timpul a trecut, iar în primăvara anului 2013, după un uriaș scandal cu plagiate în care au căzut victime mai mulți miniștri USL, ca din senin, măruntaiele putrede ale serviciilor secrete au început să se reverse, scoțând la iveală amănunte picante cu iz de șantaj sexual și informativ din trecutul premierului Victor Ponta. Călit în lupte îndelungate cu mafia sătmăreană, fostul jurnalist de gherilă, senatorul Valer Marian, le cerea public, atât premierului Victor Ponta, cât și socrului acestuia Ilie Sârbu, câteva lămuriri despre trecutul nebulos din care au răsărit în politica dâmbovițeană. Mai precis, cerea duetului Ilie Sârbu-Victor Ponta să-și decline apartenența la niște servicii secrete. Nu de alta, dar Ponta, acest Poponeț din capul guvernării USL, care promitea cu un an înainte, în plină campanie electorală, dreptate până la capăt și stârpirea clanului Băsescu, își dezamăgea colegii de partid, intrând în pat cu dușmanul. Astfel, Valer Marian, aducea o explicație coabitării dintre Victor Ponta și președintele jucător – șantajul și dosarele de la SIE. Printre altele, senatorul îi cerea public premierului, să răspundă dacă este dirijat de președintele țării cu un anumit episod sexual petrecut la Paris (1990) în compania ofițerului SIE acoperit Marin Bobeică, după ce “Micul Titulescu” fugise de acasă și hălăduia ca un boschetar și dacă, șapte ani mai târziu,  activase ca “ilegal” la Tribunalul Internațional de la Haga. Deși a fost imediat atacat, demonizat și marginalizat în partid, senatorul Valer Marian transmitea un semnal clar opiniei publice și pesediștilor de rând. PSD nu înseamnă doar Ponta-Sârbu-Daciana.

06/07/2013 Posted by | Deontologii, presa si serviciile secrete, Diverse, Justitie si injustitie, Ministerul de Interne, Rapirea din Irak, Raportul Ohanesian, Revolutie, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | Un comentariu

Scrisoare deschisă

 

Domnule Președinte Victor Ponta,

Cu respectul și loialitatea pe care vi le port încă, având în vedere că de o vreme nu-mi mai răspundeți la telefon și mă evitați la întrunirile de partid, vă transmit prin această scrisoare deschisă câteva constatări împărtășite de mai mulți camarazi de partid, pe care vă rog să le receptați și interpretați constructiv, acum când vă aflați pe culmile puterii și gloriei politice :

Constituția României și Codul Electoral au ajuns pe mâna unor repetenți și a unor juriști fabricați la fără frecvență sau de la distanță în facultăți obscure de drept.

Reforma administrativ-teritorială a țării a ajuns pe mâna unui căpitan de județ.scrisoare

Partidul este pe cale să ajungă pe mâna junilor turciți de la Rin Grand Hotel.

Fostul președinte Ion Iliescu este marginalizat, ignorat și chiar persiflat, fostul președinte Adrian Năstase a fost abandonat, iar fostul președinte Mircea Geoană este ostracizat.

Au fost lăsați deoparte și alți oameni de valoare care au servit partidul, precum Ecaterina Andronescu, Ioan Mircea Pașcu, Alexandru Athanasiu, Vasile Pușcaș, Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, ș.a.

Au fost uitați și neglijați oameni simbol ai rezistenței antibăsiste, precum jurnalistul Ovidiu Ohanesian, locotenentul MApN Gheorghe Alexandru, colonelul SIE Ionel  Dragomir, angajatul TVR Adrian Sobaru, ș.a.

Au fost însă repuse în drepturi slugi ale regimului Băsescu ca generalii Gabriel Oprea (vicepremier), Anghel Andreescu – Ologu (prim-adjunct al ministrului de interne) și Ilie Botoș (la Cancelaria Primului Ministru).

Liderii UDMR au mai nou mai mare crezare la București decât reprezentanții românilor din Transilvania.  În guvernul USL și în agențiile guvernamentale există mai mulți reprezentanți ai UDMR decât ai românilor din Transilvania, care nu sunt reprezentați corespunzător nici în principalele comisii parlamentare, inclusiv în Comisia pentru revizuirea Constituției și în Comisia pentru Codul Electoral.

Am fost alături de dumneavoastră în bătăliile cu principalii lachei ai inamicului și pericolului social și național Traian Băsescu : fostul șef al Fiscului, Sorin Blejnar, fostul ministru al Administrației și Internelor, Traian Igaș, fostul ministru al Dezvoltării Regionale și al Turismului, Elena Udrea, ș.a.

Personal și singular am continuat lupta împotriva pretorienilor lui Băsescu : șeful SPP, generalul Alexandru Burian, șeful STS, generalul Marcel Opriș, președinții ANI, Cătălin Macovei și Horia Georgescu, președintele Curții Constituționale, Augustin Zegrean, procurorul general al României, Laura Codruța Koveși, procurorul șef al DNA, Daniel Morar și primul adjunct al directorului SRI, generalul Florian Coldea ( șeful de facto al principalului serviciu secret al țării, în fruntea căruia este numit nașul dumneavoastră George Maior).

Regret că v-am supărat pentru devoalarea generalului Coldea (câinele cel mai rău și mai credincios al lui Băsescu), pentru care nașul Maior v-a cerut capul meu politic. ( Pretendentul și apoi pretendenta pe care i-ați preferat și i-ați încurajat la Satu Mare au mărturisit totul).

Am decis  să vă scriu pentru că nu mai am nimic de câștigat sau de pierdut în această lume, din care vreau să plec precum am intrat : cu capul sus !

Cu mult respect și cu puțină amărăciune, încă al dumneavoastră loial

Senator Valer Marian

Președintele Organizației Județene Satu Mare a PSD

Membru al Comitetului Executiv Național al PSD

P.S. Ca fost procuror care am participat după Revoluție la anchetarea unor lachei sau pretorieni ai lui Ceaușescu, inclusiv la anchetarea fiului său Nicu (alintat Prințișorul), vă recomand din suflet să nu vă lăsați amăgit de vrăjile și mrejele puterii și gloriei efemere. Fără înțelepciune și bună credință, puterea nu valorează nimic. Aștept un răspuns urgent și înțelept din partea Dvs. În rest, sunt pregătit pentru orice luptă.

21/02/2013 Posted by | Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Justitie si injustitie, Revolutie | 3 comentarii

Securistul își schimbă numele dar năravul ba !

Într-o discuție purtată anul trecut cu fostul magistrat Dan Voinea pe tema metehnelor vechiului regim, acesta spunea : “  Securitatea nu trebuie crezută pe cuvânt niciodată”. Mi-au venit în minte aceste vorbe după ce am parcurs câteva pagini din  revista Periscop, o publicație a ofițerilor în rezervă și retragere din cadrul Serviciului de Informații Externe. Mai precis, este vorba despre însemnările securiștilor care l-au trădat pe Comandantul Suprem, tovarășul Nicolae Ceaușescu, în decembrie 1989. Poate n-aș fi scris despre acest episod, dar, la o anumită pagină, mi-am regăsit numele anagramatizat – Petinu Tregheu Ahonesian, alături  de câteva comentarii la adresa celor de etnie armeană. Ahonesian, nimic altceva decât o semnătură în subsolul unui articol ridicol și denigrator, scris de șeful Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul de Informații Externe, fost cadrist ceaușist la DIE/CIE/SIE. Așa a găsit de cuviință generalul Petru Neghiu să semneze un material în care îi înjură pe ofițerii care au avut tupeul să dezvăluie mizeria post-decembristă din “externe”. Unul dintre cei zugrăviți negativ de cronicarul Neghiu, purta numele conspirat “Cuza” și a lucrat sub acoperire pentru SIE vreme îndelungată, ca secretar de redacție la Jurnalul Național ediția de Chișinău. Probabil că ordinele primite de șeful rezerviștilor de la Biroul Director al noii securități (format din generalii Predoiu și Sarcă, ambii vechi ofițeri comuniști) nu se discută. Se execută. Altfel, Neghiu nu și-ar mai putea exercita talentul scriitoricesc pe banii poporului. Celălalt subiect al articolului, purta în anii’70 numele de cod “Anton Traian” și spiona la ONU sub acoperirea de cercetător la Institutul pentru Studiere a Conjuncturii Economice Internaționale (instituție de acoperire a DIE). “Anton”, fost ofițer operativ, a avut tupeul inimaginabil să sesizeze niște fapte grave de corupție ale conducerii ACMRR-SIE la una din întâlnirile rezerviștilor de școala DIE din Brănești, adunare condusă chiar de Neghiu.

Personal, l-am întâlnit pe securistul-cronicar Petru Neghiu anul trecut, într-o discuție, alături de un alt cadru de nădejde al externelor din deceniul opt de la Geneva, Teodor Ilieș, afacerist de succes după Revoluție. Am avut impresia că discut cu două ființe umane. Voinea avea dreptate. În cazul “LOR”, aparențele înșeală. Pe vremuri, când organul de partid a hotârât să epureze “Sistemul” de bolșevicii aduși pe tancuri din URSS, mulți evrei și sovietici și-au românizat numele pentru a se menține în funcții de conducere din cadrul PCR, MAE, Justiție sau Ministerul de Interne. Foste cadre ale Direcței a III-a Contrainformații a DSS spun că maghiarii racolați în anii ’80 au procedat într-un mod asemănător. Astfel, Hirsch a devenit Haiducu, Ileș-Ilieș, Goldstein-Aurescu, Asztalos-Măgureanu, Haynal-Hăineală, Naghi-Neghiu ș.a.m.d.

Revenind la cronicarul secu Petru Neghiu, aflăm de pe siteul ACMRR-SIE, că a fost asistent universitar la facultatea de filologie a Universității Babeș Bolyai, unde urmase cursurile facultății de filologie-secția de limbă franceză. Neghiu vorbește patru limbi străine : franceză, italiană, engleză și maghiară. Oameni răi și cârcotași din jurul generalului spun că de fapt maghiara este limba sa maternă. Dar asta este altă poveste.

Așteptăm cu interes ca generalul de brigadă (r) Neghiu să scrie în următorul număr al revistei Periscop despre mizerabilul turnător ungur Peter Naghi, marșrutizat de Securitate la Universitatea Babeș Bolyai, la facultatea de filologie – secția de limbă franceză pentru a fila o dizidentă celebră (la vremea aceea), profesoara Doina Cornea. Dacă este așa de specializat în anagrame, ne poate spune cronicarul Petru Neghiu ce nume și-a luat turnătorul Peter Naghi, după ce a intrat în sistem și de ce și-a trădat Comandantul Suprem în ‘89.

09/02/2013 Posted by | Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Diplomatie, Justitie si injustitie, Ministerul de Interne, Revolutie, Securistii vechi si noi, Servicul de Informatii Externe | Lasă un comentariu

Eckstein–Kovacs Peter, odrasla de bolsevic si turnator la Securitate ?

 Biroul Senatorului Valer Marian

Grupul parlamentar: PSD

Circumscripţia electorală: Satu Mare

  Satu Mare Piaţa 25 Octombrie nr. 1 et. 8 cam. 9

  Telefon /fax: 0261 710088

 

Domnului ex-senator UDMR şi ex-consilier al preşedintelui Băsescu, Eckstein –Kovacs Peter

 

Având în vedere că prin râsul manifest din emisiunea în care ne-am intersectat marţi, 24.01.2012, pe calea undelor, la postul de televiziune Transilvania Live din Cluj Napoca, pe tema declaraţiei mele de presă intitulate „Stârpirea generalului Bur(u)ian, şeful Poliţiei politice a preşedintelui Traian Băsescu”, aţi dovedit că sunteţi nu numai fudul, vă adresez următoarele întrebări, prin consilierul meu de presă, jurnalistul Eduard Ovidiu Ohanesian:

1. Dacă vă consideraţi o odraslă bolşevică având în vedere că părinţii dumneavoastră şi-au făcut studiile universitare în Uniunea Sovietică şi au îndoctrinat zeci de promoţii de studenţi ai Universităţii Babeş – Bolyai din Cluj-Napoca, tatăl (dl. Eckstein) în calitate de profesor de marxism-leninism, iar mama (dna. Kovacs) în calitate de profesoară de economie socialistă?

2. Dacă în anii tinereţii eraţi vizitat la domiciliul părintesc de un tânăr ofiţer de Securitate, Fekete Petru (care şi-a schimbat ulterior numele în Negreanu şi a devenit înainte de 1989 şeful Serviciului de contraspionaj în cadrul Securităţii Satu Mare, specializat pe iredentismul maghiar, iar după 1989 a fost mai mulţi ani şeful SRI Satu Mare)? Dacă acest ofiţer, care a fost în relaţii de prietenie cu sora dvs. şi vi se adresa cu diminutivul „Pety”, v-a racolat ca informator şi ce informaţii i-aţi furnizat?

3. Cine râde la urmă, Pety-úr?

4. Vă mai credeţi un Einstein, dle. Eckstein?

 

Satu Mare,                                               Senator

25.01.2012                                           Valer Marian

30/01/2012 Posted by | Diplomatie, Justitie si injustitie, Revolutie, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | Lasă un comentariu

Un amic al lumii interlope (şi al ministrului de interne) în fruntea serviciului secret al MAI

GRUPUL PARLAMENTAR PSD

DECLARAŢIE POLITICĂ

Senator: VALER MARIAN

Circumscripţia electorală: SATU MARE

Colegiul electoral: 1

Grupul parlamentar: PSD

 

Şedinţa Senatului din: 21.12.2011

 

Titlul declaraţiei: Un amic al  lumii interlope (şi al ministrului de interne) în fruntea    serviciului secret al MAI

 

În 22 decembrie a.c. se împlineşte un an de când am făcut prima declaraţie politică cu dezvăluiri din trecutul şcolar şi bişniţar al ministrului de interne Constantin Traian Igaş. După un an, vreau să-mi cer scuze pentru anumite afirmaţii neconforme cu realitatea pe care le-am făcut la adresa sa. Concret, în declaraţia respectivă am afirmat că domnul ministru a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii de Vest Vasile Goldiş din Arad, în forma de învăţământ „la fără frecvenţă”, cu media generală 6,30. M-am luat după vorbele unor cadre didactice de la această facultate. Ulterior, în urma unei cereri de informaţii publice, am primit un răspuns scris de la conducerea Universităţii de Vest Vasile Goldiş prin care mi s-a comunicat că domnul Constantin Traian Igaş a absolvit Facultatea de Drept a acestei universităţi în anul 2003 (la vârsta de 35 de ani), în forma de învăţământ „la fără frecvenţă”, cu media generală 6,25. În consecinţă, mă văd obligat să-mi cer iertare în faţa naţiunii pentru că i-am acordat Excelenţei Sale domnului ministru de interne 5 sutimi în plus.

După un an şi un trimestru de la investirea sa în funcţie, domnul ministru de interne nu a obţinut însă note de trecere la examenele privind reforma în Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI) şi accederea în spaţiul Schengen. Sub ministrul Constantin Traian Igaş s-a ajuns însă la o politizare fără precedent (pentru care i se poate acorda nota 10) a posturilor de conducere la toate nivelurile şi în toate structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin promovarea sau menţinerea în funcţie a unor slugi fidele ale principalului partid de guvernământ (PDL), la care domnia sa deţine funcţia de vicepreşedinte naţional. Dorind să-şi eclipseze  predecesorii, actualul ministru de interne a promovat în funcţii cheie apropiaţi de-ai săi şi ai tutorilor săi politici, majoritatea provenind din judeţul său de baştină, Arad, devenit un fief al PDL, putându-se vorbi de o arădenizare la vârf a MAI.

Astfel, l-a promovat prim-adjunct al ministrului şi şef al Departamentului de Ordine Publică, cu rang de secretar de stat, pe chestorul Ioan Dascălu, de profesie inginer hidrotehnic, fost şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Arad. Un alt fost şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Arad, chestorul Alexandru Tanco, a fost promovat adjunct al şefului Inspectoratului General al Poliţiei Române pe linie de ordine publică. La propunerea ministrului Igaş, prin decretul prezidenţial nr. 1 170 din 29 noiembrie 2010, comisarul şef Ioan Ioan Handra, şeful Inspectoratului Judeţean Arad al Poliţiei de Frontieră, a fost avansat chestor de poliţie, urmărindu-se să fie promovat ulterior şef al Inspectoratului Naţional al Poliţiei de Frontieră, dar această promovare a fost stopată de dezvăluirile publice pe care le-am făcut cu privire la activitatea sa. În funcţia de şef al serviciului secret al MAI, respectiv director general al Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI), mai cunoscută sub denumirea „Doi şi un sfert”, a fost numit, în 22 decembrie 2010, un prieten din copilărie al ministrului Igaş, comisarul Cristian Gheorghe Laţcău, până atunci şef al Serviciului de Combatere a Crimei Organizate Sălaj. În aceeaşi zi a fost numit director general adjunct al DGIPI, comisarul Adrian Jurcă, până atunci şef de birou în cadrul Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă (SIPI) Arad. În toamna acestui an, în alte două funcţii cheie din DGIPI au fost promovaţi poliţişti din judeţul de baştină al ministrului de interne: comisarul şef Ştefan Moldovan, fost şef al Serviciului criminalistic al Poliţiei Arad, a fost numit şef al Serviciului Tehnic (de interceptări), iar comisarul şef Pavel Hălmăgean, fost şef al Secţiei 2 Poliţie Micălaca din Arad, a fost numit şef al Serviciului de filaj.

Şi mai grav este că majoritatea acestor şefi promovaţi de actualul ministru de interne au probleme serioase în ce priveşte pregătirea, competenţa şi probitatea profesională. Astfel, potrivit unor foşti subalterni apropiaţi, chestorul Ioan Dascălu, primul adjunct al ministrului, a fost schimbat anterior din funcţiile de şef al inspectoratelor de poliţie din judeţele Arad şi Timiş pe motive de autism profesional şi nu numai. Chestorul Alexandru Tanco este acuzat de abuzuri şi acte de corupţie săvârşite în perioada în care a exercitat funcţia de şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Arad. Chestorul Ioan Ioan Handra a fost destituit, în anul 2002, din funcţia de şef al Sectorului Poliţiei de Frontieră Nădlac după ce autorităţile maghiare de resort au comunicat autorităţilor române că acesta a căzut pe tehnică ca fiind implicat în contrabanda de ţigări. Mărturie în acest sens poate depune cel care i-a semnat ordinul de destituire, chestorul în rezervă Vasile Ciocan (domiciliat în Satu Mare), pe atunci şeful Direcţiei Poliţiei de Frontieră Oradea, care includea şi judeţul Arad. Directorului general adjunct al DGIPI, Adrian Jurcă, i se reproşează, în mod deosebit, că nu are o pregătire profesională adecvată, fiind absolvent al Institutului de Educaţie Fizică şi Sport.

Exemplul cel mai elocvent de promovare a incompetenţei şi necinstei în MAI este directorul general al DGIPI, Cristian Gheorghe Laţcău, avansat şef al serviciului secret al MAI din funcţia de  şef al Serviciului de Combatere a Crimei Organizate Sălaj, unde avea 7-8 subalterni şi nu s-a remarcat prin rezultate notabile. Laţcău a fost numit şef interimar la DGIPI cu un an în urmă (în data de 22 decembrie 2010), când avea gradul de comisar. În primăvara acestui an a fost avansat comisar şef, iar în noiembrie a.c. a fost numit definitiv în funcţia de director general al DGIPI. Conform unor apropiaţi, Laţcău se laudă că ministrul Igaş urmează să-l avanseze la gradul de chestor cu ocazia Zilei DGIPI, în luna februarie 2012. Numirea acestuia este cel puţin dubioasă şi neavenită din mai multe puncte de vedere. În primul rând, comisarul Laţcău nu are pregătirea, experienţa şi competenţa necesare pentru o asemenea funcţie. Fiu de subofiţer de miliţie, ca şi ministrul de interne, Laţcău a absolvit şi el liceul cu dificultate, iar în 1992 s-a angajat sergent la o unitate aparţinând Ministerului Apărării Naţionale. A intrat în poliţie, la Inspectoratul Judeţean Sălaj, ca subofiţer (şofer), apoi a fost avansat ofiţer, deşi nu avea studiile superioare terminate, absolvind ulterior, cu o medie mediocră, Facultatea de Drept a Filialei Zalău a Universităţii de Vest Vasile Goldiş din Arad, în forma de învăţământ la distanţă

(cam în aceeași perioadă în care a absolvit-o şi ministrul Igaş).

În al doilea rând, comisarul Laţcău are mari probleme de integritate, fiind catalogat de poliţişti şi de cetăţeni din judeţul Sălaj drept „un incompetent şi un corupt mai mare decât fostul inspector şef Şoric de la Neamţ”, eliberat din funcţie de ministrul Igaş în cursul lunii decembrie 2010. Astfel, comisarul Laţcău este acuzat că ar fi traficat maşini din străinătate şi că ar fi făcut cămătărie, precum şi că ar fi încasat taxe de protecţie de la valutiştii şi cămătarii din municipiul Zalău, îndeosebi de la cei care activau în zona hotelului Porolissum. Pe site-ul ztv.ro şi în săptămânalul „Jurnalul de Vineri” (difuzat în judeţele Satu Mare, Maramureş şi Sălaj), a fost publicat un autodenunţ al unui fost subaltern al comisarului Laţcău din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Sălaj, cu următorul conţinut: „Subsemnatul Onuţe Adrian, poliţist în cadrul IPJ Sălaj, declar următoarele: Şeful Serviciului de Combaterea Crimei Organizate Sălaj, Cristian Gheorghe Laţcău, primeşte constant mită prin intermediul meu fiind în repetate rânduri ameninţat cu moartea. Şeful Serviciului de Combatere a Crimei Organizate Sălaj primeşte mită de la Astalâş David Augustin, acesta fiind liderul unui grup infracţional ce are ca scop clonarea cardurilor bancare şi ulterior extragerea sumelor de bani din conturile cetăţenilor păgubiţi, cât şi traficul de persoane. Cristian Gheorghe Laţcău primeşte mită în schimbul tăcerii şi complicităţii sale la acţiunile infracţionale ale acestuia. Acest Astalâş David Augustin este susţinut financiar de către industria filmelor pentru adulţi în acţiunile sale, în schimbul unor tinere racolate şi obligate apoi să se prostitueze. Ţin să menţionez că şeful Serviciului de Combatere a Crimei Organizate Sălaj este şi unul dintre cei mai mari cămătari ai  judeţului. Am divulgat acest act de corupţie din pricina puternicelor presiuni făcute asupra mea. Vă mulţumesc. Onuţe Adrian, poliţist în cadrul IPJ Sălaj”. Între timp poliţistul Onuţe Adrian a trebuit să părăsească Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sălaj şi nu se mai ştie nimic de soarta lui. Omul de casă a lui Laţcău la Zalău este un cămătar numit Mirel Varga, care desfăşoară afaceri mari cu haine second-hand la Zalău şi Satu Mare şi, mai nou, cu sprijinul şefului DGIPI, în Republica Moldova şi Ucraina.

Laţcău este acuzat şi că ar deţine în Zalău o pensiune (hotel cu restaurant), denumită „Monaco”, şi o cafenea-pizzerie, denumită Pizza Caffe, dobândite din câştigurile ilicite obţinute, care sunt administrate de soţia sa Anca Mirela Laţcău şi pe care nu le-a consemnat în declaraţia sa de avere. Pensiunea, în care familia Laţcău şi locuieşte, este situată pe strada Corneliu Coposu nr. 107 (în apropierea staţiei de carburanţi Lukoil), are o capacitate de 200 locuri şi este evaluată la circa 1 milion de euro. Pensiunea a fost achiziţionată cu suma de 780 000 de euro, din care o mare parte a fost împrumutată de la cinci valutişti şi cămătari din Zalău. Potrivit unor cunoscuţi, Laţcău ar avea actualmente datorii de peste un milion de euro, din care jumătate la bănci şi jumătate la cămătari locali. Pensiunea este administrată de SC ANDREI AS SRL Zalău, firmă a cărei denumire vine de la prenumele fiului său Andrei, care are un capital social de 511 200 lei şi la care este asociat unic şi administrator soţia sa Anca Mirela Laţcău. Vecinii au reclamat că pensiunea a fost racordată ilegal la reţeaua de gaz metan şi că la aceasta au loc petreceri dubioase ale interlopilor din zonă, îndeosebi când Laţcău vine acasă de la Bucureşti. În luna iunie a.c., de ziua lui, la împlinirea vârstei de 40 de ani, Laţcău a avut peste 70 de invitaţi la restaurantul Monaco, majoritatea provenind din lumea interlopă (valutişti, cămătari, traficanţi de ţigări şi de maşini), cărora le-a solicitat să nu-i aducă cadouri, ci plicuri. Cafeneaua-pizzerie este situată pe bulevardul Mihai Viteazu (bloc C2 parter) şi este administrată de SC ANCADAS-AD SRL Zalău, firmă a cărei denumire vine de la prenumele soţiei sale Anca, care este asociat (cu 50% din capitalul social) şi administrator la aceasta.

În perioada mai-iunie 2010, când ministru de interne era Vasile Blaga, Cristian Laţcău a înaintat un raport prin care a solicitat funcţia de şef al SIPI Sălaj, dar, în urma unei verificări efectuate de DGIPI, a fost respinsă numirea acestuia, întrucât s-a constatat implicarea poliţistului în activităţi de cămătărie şi de percepere de taxe de protecţie. Şeful de atunci al DGIPI, chestorul Ştefan Pop, a comunicat la Zalău că „domnul ministru Blaga a avizat negativ cererea lui Laţcău şi mi-a spus că infractorii şi escrocii n-au ce căuta în această unitate”. Potrivit unor surse judiciare, Laţcău a fost cercetat în perioada 2005 -2007 de DNA pentru perceperea de taxe de protecţie şi cămătărie. Într-o dimineaţă, Laţcău a fost ridicat de la domiciliu de doi ofiţeri judiciari de la Serviciul teritorial Oradea al DNA, care l-au dus la Oradea unde a fost audiat timp de două zile în cazul unui valutist şi cămătar din Zalău, care a fost găsit legat într-un sac la frontiera cu Ungaria. Valutistul respectiv avea afaceri strânse cu valutiştii şi cămătarii din Arad, apropiaţi ai lui Traian Igaş, pe atunci deputat PDL. Poate ştie ceva în acest sens chestorul Liviu Popa, şeful Inspectoratului General al Poliţiei Române, care activa în perioada respectivă ca ofiţer judiciar la Serviciul teritorial Oradea al DNA. În perioada 2005-2007, SIPI Sălaj a documentat un amplu dosar pentru cămătărie, în care erau vizaţi poliţistul Cristian Laţcău şi cămătarii din Zalău pe care-i proteja. Dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, unde s-a invocat însă că activitatea de cămătărie nu este încriminată, necunoscându-se soluţia emisă. Partea informativă a acestui dosar trebuie să se afle însă arhiva electronică a SIPI Sălaj. Totodată, Cristian Laţcău a fost semnalat de SRI Sălaj ca şi ofiţer de poliţie aflat în relaţii prea apropiate cu lumea interlopă din Zalău, dar acesta a motivat în faţa şefilor săi ierarhici că interlopii erau sursele lui de informare.

Cert este că pentru ministrul Igaş nu au contat antecedentele cu iz infracţional ale comisarului Laţcău. Pentru Igaş a fost important să-şi pună în fruntea serviciului secret al MAI un om apropiat şi devotat. Igaş şi Laţcău sunt prieteni vechi, din copilărie. Taţii lor au fost colegi în miliţia ceauşistă, la postul din comuna Jina judeţul Sibiu, unde tatăl lui Igaş a fost şef de post, iar tatăl lui Laţcău a fost ajutor de şef de post. Traian Igaş şi Cristian Laţcău s-au născut amândoi în localitatea Cristian din judeţul Sibiu şi au copilărit împreună la Jina. După ce Traian Igaş a ajuns ministru de interne, la solicitarea fiului său, tatăl lui Laţcău l-a căutat pe tatăl lui Igaş pentru a-l ruga să-l numească pe fiul său şef la SIPI Sălaj. În acest scop, în data de 17 decembrie 2010 (zi de vineri), tatăl lui Laţcău l-a vizitat pe tatăl lui Igaş, la domiciliul acestuia din oraşul Pecica judeţul Arad. Tatăl lui Igaş i-a cerut să rămână până a doua zi, sâmbătă, când urma să vină acasă şi „Trăienel”, pentru a discuta cu el. În urma discuţiilor, Traian Igaş i-a spus să-i transmită fiului său să se prezinte în săptămâna viitoare, în ziua de marţi, la cabinetul său de la minister, urmând ca luni să se edifice asupra problemei. Marţi, 21 decembrie a.c., ministrul Igaş l-a primit pe comisarul Laţcău la cabinetul său şi i-a spus că nu-l poate numi şef la SIPI, Sălaj întrucât există o rezoluţie de respingere a fostului ministru Blaga, dar îl va numi şef la DGIPI (adică şef naţional). Cert este că în data de 22 decembrie 2010, ministrul Traian Igaş a semnat ordinul de numire interimară a comisarului Cristian Laţcău ca director general la DGIPI. Poliţiştii şi cetăţenii din Zalău, care cunoşteau antecedentele cu iz penal ale comisarului Laţcău, au rămas stupefiaţi de această promovare. După ce nu a fost bun de şef la SIPI în judeţul său, a devenit bun de şef al DGIPI la nivel naţional. Realitatea este că Laţcău a fost numit şef al serviciului secret al MAI de pe o zi pe alta, fără să se dispună şi să se efectueze verificări privind competenţa şi mai ales integritatea acestuia, procedându-se ca şi în cazul fostului secretar general al  MAI, Laurenţiu Mironescu, la care unicul criteriu a fost prietenia cu ministrul Igaş din vremea deputăţiei comune. Laţcău a fost şi este susţinut şi de deputatul PDL Lucian Bode, preşedintele organizaţiei judeţene Sălaj a principalului partid de guvernământ, de fostul prefect PDL al judeţului Sălaj, Andrei Todea, actualmente şeful Departamentul de Control din   Ministerul Economiei, şi de consilierul primului-ministru, Andreea Paul –Vass, originară din Sălaj, unde deţine funcţia de preşedinte a Organizaţiei judeţene de femei a PDL, cu toţi aceştia aflându-se în relaţii de amiciţie.

Interesant şi suspect este că nici directorul Cristian Gheorghe Laţcău şi nici adjuncţii săi Adrian Jurcă şi Mihai Sava nu şi-au afişat CV-urile pe site-ul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, deşi a trecut un an de la numirea lor în funcţie. La capitolul „conducerea DGIPI” este făcută menţiunea „Pagină în construcţie” de la promovarea lor în fruntea DGIPI. Să nu fie în stare un serviciu de informaţii să construiască o pagină cu CV-urile şefilor săi? Sau, vă este ruşine de CV-urile acestora, domnule ministru de interne?

Domnule ministru al Administraţiei şi Internelor, în şedinţele de plen ale Senatului din 1 februarie respectiv 4 aprilie a.c. v-am adresat două interpelări prin care am solicitat să-mi comunicaţi criteriile în baza cărora i-aţi promovat pe chestorii Ioan Dascălu, Alexandru Tanco şi Ioan Ioan Handra, precum şi pe comisarii Cristian Gheorghe Laţcău şi Adrian Jurcă, dar nu aţi binevoit să-mi răspundeţi până în prezent. Aştept, totuşi un răspuns urgent şi clar la acuzaţiile şi criticile formulate, care să fie însoţite de demiterea directorului general al DGIPI şi de demisia dumneavoastră.

Solicit DIICOT şi DNA să efectueze cercetări cu privire la implicarea poliţistului Cristian Gheorghe Laţcău în traficul cu autoturisme aduse din străinătate, în activităţi de cămătărie şi în perceperea de taxe de protecţie de la interlopi. Totodată, solicit Agenţiei Naţionale de Integritate să efectueze verificări cu privire la cuantumul datoriilor familiei directorului DGIPI şi referitor la participaţiile soţiei sale Anca Mirela Laţcău la firmele SC ANDREI AS SRL şi SC ANCADAS-AD SRL şi la proprietatea asupra pensiunii Monaco şi a cafenelei-pizzerie Pizza Caffe din municipiul Zalău.

 

Senator

Valer Marian

  

PS1: La Zalău sunt de notorietate aproape toate faptele de glorie ale şefului DGIPI Apropiaţi ai comisarului şef Laţcău afirmă că acesta are obiceiul să se laude cu masa sa corporală, care însumează în jur de 160 kg. Conjudeţeni de-ai săi spun, mai în glumă mai în serios,  că şi acesta ar fi un motiv pentru care Laţcău ar trebui sacrificat de Crăciun. Prezent vineri, 16 decembrie a.c., la Zalău, ministrul Traian Igaş a declarat însă că până în momentul de faţă este mulţumit de prestaţia lui Cristian Laţcău la şefia DGIPI şi că nu intenţionează să-l schimbe, întrucât lucrurile se îndreaptă într-o direcţie bună în această instituţie.

 

PS2: Din păcate, lucruri la fel de grave sau chiar mai grave se pot spune şi despre anumiţi şefi din alte servicii secrete (SRI, SPP, STS)

 

PS3: Dedic această declaraţie politică eroilor şi luptătorilor Revoluţiei din decembrie 1989, care au avut printre idealuri şi promovarea competenţei şi probităţii profesionale.

20/12/2011 Posted by | Diverse, Revolutie, Securistii vechi si noi | Un comentariu

Lansare carte: Eduard Ovidiu Ohanesian – Puterea din umbra** Raport din spatele uşilor închise

Joi 24 Noiembrie 2011, orele 1630 – 1700 
Lansare carte: Eduard Ovidiu Ohanesian – Puterea din umbra** Raport din spatele uşilor închise
Targul International de carte Gaudeamus – Spatiu Evenimente – nivel 7.70
Prezintă: Doru Braia

23/11/2011 Posted by | Armata, Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Diplomatie, Diverse, Justitie si injustitie, KGB, Ministerul de Interne, Rapirea din Irak, Raportul Ohanesian, Revolutie, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | Un comentariu