AntiMafia

Un blog pentru neliniştea dumneavoastră

Mic tratat de dezinformare sau…

Cum mi-am ratat cariera de agent al Armatei

După cum am afirmat în numeroase emisiuni TV, viața unui jurnalist de investigație, care nu trăiește din șpagă sau la umbra vreunui trust media creat de fosta Securitate, este un lung șir de aventuri, unele dintre acestea chiar bizare. S-a dovedit în cele din urmă că, în ceea ce mă privește, răpirea orchestrată de serviciile secrete dâmbovițene a fost cel mai mic rău care mi se putea întâmpla. Și, în timp ce mă perpeleam la foc mic prin beciurile irakiene, băieții de la direcțiile de dezinformare lucrau de zor la profilul meu de agent acoperit al armatei. Acest zvon aruncat pe piață de Tudorică, un confrate din presa scrisă, copil de suflet al generalului SIE Marcel Alexandru, trebuia în mod normal să mă trimită în lumea celor drepți, adevărații mujahedini nefiind prea toleranți cu spionii sau agenții serviciilor secrete aflați în custodia lor. Am avut noroc că am scăpat doar cu ceva scatoalce după ceafă și vreo două săptămâni de regim sever în cătușe sau cel puțin așa credeam după  întoarcerea din aventura irakiană, când aveam să dau nas în nas cu realitatea “LOR”. Efectele dezinformării s-au făcut simțite nu numai în presă, ci și în viața  de zi cu zi. M-am trezit asaltat nu numai de scrisori, care mai de care mai trăznite, dar și de personaje care aveau misiunea să transmită un singur mesaj : Ohanesian ești agentul Armatei !

„Inginerul” Dian

Uite așa, pe o filieră informativă, a apărut în viața mea omul de afaceri Dian Popescu, actual senator PNL în Parlamentul României, arestat și judecat laolaltă cu unul dintre frații săi, într-un dosar urât cu învârteli din bani publici la Gorj. La vremea aceea, nici prin cap nu-mi trecea că fusesem colegi, ba chiar în aceași generație la Liceul Industrial Unirea și că, îl cunoscusem în biroul Piticului, la România liberă, când furniza informații pe bandă rulantă despre baronul Nicolae Mischie. Ca o scurtă paranteză, partenerii de afaceri ai liberalului spun că tatăl lui Dian că a fost un bun chimist, pasionat de rachete, care ar fi lucrat pe vremuri la un laborator irakian din Basra. Unul dintre frații liberalului, Longin ar fi fost ofițer de Securitate, de unde, tupeul și relațiile în lumea serviciilor secrete pe care ulterior, Dian Popescu le afișa. În 2004, Dian a absolvit Colegiul Național de Apărare. În biznis, după ce a dat chix cu o sală de Internet Cafe, deschisă în centrul orașului Târgu Jiu, la concurență cu alt afacerist local Ionuț Răitaru (vezi RTV), Dian s-ar fi concentrat pe firma sa Maserati (sic !), fiind un abonat la contracte cu OMV-Petrom. Pentru cei interesați, în zona Căpreni-Hurezani, sub pământ, austriecii de la OMV au construit un complex uriaș de prelucrare și pompare a gazelor naturale, format, printre altele, din 4 turbine uriașe de 124 de milioane de euro bucata. Per total, investiția gorjeană a OMV (una dintre cele mai mari din Europa de Est), este cifrată la circa un miliard de euro.Tot din acestă relație extrem de bănoasă s-a născut și complexul turistic Sara din localitatea Țicleni, unde sunt cazați și omeniți toți prietenii liberalului de Gorj. Așadar, la scurt timp după epopeea irakiană, mă trezesc invitat de afaceristul Dian Popescu la o masă chinezească în cartierul Tineretului, alături de câteva personaje culese de prin serviciile secrete. Mai în glumă, mai în serios, băieții cu ochi albaștri m-au încurajat să vin la “EI”, acum că tot le publicasem o parte din sediile conspirate. Am replicat tăios, iar Dian, pentru a mai destinde puțin atmosfera, a intervenit în glumă : “ Lăsați-l băi, că e omul Armatei. N-ați observat că Ovidiu nu dă niciodată în căprari”. Ce puteam să fac ? Să pierd timpul și să-i relatez vizita din 2004 în Afganistan, la baza militară din Kandahar,unde nu puteam să scap de un colonel Muntean (de la protecție internă) și de miștourile acestuia ? “Mai e România … liberă ?”, ne tachina urechistul cu bătaie lungă la situația disperată în care se afla ziarul cu același nume. I-am răspuns la întoarcere în țară, când l-am dat la gazetă cu poză și cu o poveste nu tocmai măgulitoare la adresa șefilor săi. Colonei de tancuri cu funcții de generali, plecați în delegație la Kandahar pentru chefuri și indemnizații grase în valută. Cât despre Dian, pe loc am promis că îi voi dedica următorul articol despre spionii MApN, moment în care penelistului i-a cam pierit zâmbetul de pe buze. Și m-am ținut de cuvânt.

Cd-ul buclucaș, primul PRISM românesc

Astfel, am găsit de cuviinţă să-l contactez direct pe telefonul mobil, pe comandorul Adrian Popa, consilierul fostului director al Direcției de Contrainformații și Siguranță Militară (fostă DSM), unul dintre cei mai pricepuţi spioni militari, după cum afirmă foștii săi colegi de la Direcția a IV-a Contrainformații Militare a Securității. Comandorul, neplăcut surprins de îndrăzneala mea, a bâiguit câteva cuvinte, scuzându-se că nu poate vorbi fără voie de la stăpânire. În cele din urmă, nu am reuşit să aflu vreun secret de stat, nici stau de vorbă cu şefii săi. Aveam deja destule amănunte interesante despre biografia spionului DCiSM, fără să dispun de supercalculatoare şi genii informatice de milioane de euroi. Dacă nu știați, la noi, fenomenul “PRISM” a explodat în 2006, în urma scandalurilor “CD cu informații clasificate din baza americană din Kandahar”, și “AGAT” (un serviciu secret al armatei paralel despre care știu amănunte foștii șefi ai Biroului de Relații Publice al MApN Luminița Kohalmi și colonelul Gelaledin Nezir) , armata cheltuind peste 3,5 milioane de euro pentru dotări IT speciale. Spionii militari au fost dotaţi cu cele mai performante scule și softuri de tras cu urechea. Serviciile de informaţii din cadrul Direcţiei Generale a Apărării (DGIA) şi-au pus la punct un departament specializat în contracararea incidentelor de securitate IT în sistemele informatice şi de comunicaţii. Presa centrală a relatat pe larg despre personalul și dotările noii structuri, (formată din cei mai buni specialişti în combaterea infracţiunilor cibernetice) specializată în  implantare de viruşi în calculatoarele jurnaliștilor suspecți. Mai pe românește, aceasta structură, împreună cu un alt departament care functiona deja în cadrul DCiSM, implantează non stop viruși în calculatoarele persoanelor suspecte și le scanează fișierele, fotografiile, înregistrările audio și alte documente personale, cu scopul de a preveni eventuale atentate teroriste sau scurgeri de informații.

Biografii de apeviști

Pentru neliniștea lor, dar și a prietenilor senatorului Popescu, am prezentat la vremea aceea într-un ziar local o scurtă biografie a comandorului Popa, fără a intra în adâncimile activităţii sale operative. Adrian Popa este originar din comuna Roşu (Chiajna) şi a fost înainte de 1989, ofiţer de cercetare – diversiune. Şi-a început cariera militară ca “şoşoi” la şcoala de infanterie promoţia 1977, apoi a urmat şcoala de ofiţeri de infanterie Nicolae Bălcescu – specializarea Cercetare în Adâncime. A fost coleg de şcoală şi prieten cu fostul şef DCiSM (infanterist şi el) Ion Ungureanu, expulzat în 2002 din Republica Moldova pe fondul demonstratiilor anti-comuniste sustinute de elevi, studenti si membri ai Frontului Popular Creștin Democrat, pe când îndeplinea funcția de atașat militar. Popa a lucrat mai întâi la Compania de Cercetare a Armatei I , avându-l ca şef pe colonelul Olaru (zis Rici). Se pare că, Rici activează încă în cadrul Serviciului de Informaţii Externe, unde a vrut să organizeze un compartiment de luptă antitero, dar a fost marginalizat de șeful său politic Gheorghe Fulga. Cu puţin înainte de Revoluţie, în 1987, Adrian Popa a trecut la Direcţia a IV-a Contrainformaţii Militare, adică a lucrat pentru Securitate. După ‘89 s-a mutat la Direcţia de Siguranţă Militară – Contraspionaj, apoi a fost şef de birou la Direcţia de Înzestrare a Armatei, Secţia Management şi Contracte, activând tot pe zona contrainformativă împreună cu Ovidiu Bara, șef birou Protecție. Popa răspundea de întreprinderile care aveau și secții de producție specială. De exemplu, la IAR Ghimbav îl avea în subordine pe ofiţeraşul David, un ceist numai ochi şi urechi în stânga șI în dreapta. Comandorul are doi copii şi a moştenit un teren de 20.000 metri pătraţi, undeva în zona Militari, pe care, după 1990, l-a vândut convenabil, cu banii încasați, cumpărându-și casă în Popeşti Leordeni. Soţia sa lucrează la Direcţia Cercetare din cadrul Direcţiei de Înzestrare a Armatei. Popa deţinea în 2006 o maşină Ford Fiesta. Pentru a satisface orgoliile securiștilor care mă suspectau că aș fi agentul armatei, am să vă prezint în continuare, pe scurt, încă un caz tipic de incompetență și parvenitism din MApN. Este vorba despre profilul apevistului (de la APV – armată pe viață) Marian Cocioartă. Promovat nu se știe pe ce criterii până la funcția de şef de stat major la Brigada I Rachete din cadrul Statului Major General, colonelul Cocioartă a fost trecut în rezervă și scos din armată în urma acțiunii de la Ciorogârla (dispariția armelor din depozit) în aprilie 2009. Colegii de școală militară ( a terminat școala militară la Brașov în 1979), îl porecliseră Meteul, prescurtare de la militar în termen, spunând despre el că era “un monument de prostie”, calitate care l-a ajutat în carieră, candidând la Academia Militară pe locurile rezervate celor cu origine sănătoasă. A dat examen singur pe trei locuri vacante și a picat. Cu un aer de strungar-activist, se pare că Meteul era atât de îndoctrinat (pronunțând la fie care trei cuvinte expresia : așa cum spune tovarășul Ceaușescu…) încât își crease o limbă proprie pe care numai el o înțelegea. În condițiile în care nu cunoștea bine limba română, Cocioartă a urmat un curs de limbă franceză, achiziționând cu puțin timp înainte de trecerea în rezervă și o diplomă de licență în logică.

17/10/2013 Posted by | Armata, Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Justitie si injustitie, Rapirea din Irak, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | Lasă un comentariu

Lecția de democrație la purtător

ROMÂNIA PENALĂ,romania penala
văzută de un senator fost procuror

Declaraţii politice şi de presă,
interpelări şi scrisori deschise

de Valer Marian

Tăcerea impusă din 1990, mizeria ascunsă, pervertirea şi subminarea au sfârşit prin a bloca societatea. Propaganda, care insultă poporul cum că ar fi nătâng, absent, ticălos, vorbeşte zilnic despre propriii ei stăpâni : neputincioşi, rupţi de realitate, corupţi, anume aleşi pentru a menţine starea de fapt. O boală grea. Care nu se mai poate trata cu o mână forte, ci doar cu una curată.

Vai, câte a mai descoperit media românească în ultimele luni ! Şi contracte veroase, şi maidanezi ucigaşi, şi unguri zăltaţi, şi torţionari din ’50, şi mizerii politice cimentate din 1989 încoace – tot felul de lucruri despre care, zice ea, nu ştia nimeni, deşi toate sunt cunoscute, scanate, vorbite, publicate şi postate din plin. E un nou mod de a face, sub deviza « Lumea începe azi ! », cu oameni pretins noi şi curaţi dar fără CV, cărora ni se cere imperios să le dăm credit. Pe lângă cei vechi, gata discreditaţi dar reşapaţi cu relativizări, dizolvări şi optimisme de paradă.
Acest ultim circ propagandistic nu mai amuză însă prea multă lume. Cum nici scenele sau scenetele-pretext prin care se lipesc şi dezlipesc coaliţii, asocieri sau etichete graţie talentelor actoriceşti ale unor politruci şi birocraţi lamentabili. Valer Marian, fost procuror, nu doar îi urmăreşte de ani buni, dar îi şi interpelează în Parlament, cu ştiinţa a sute de aleşi, cerând, ca senator, anchete, sancţiuni, demisii, clarificări. Vai, ce uimită va fi media românească descoperind cum a înaintat cu forţa cancerul prezidenţial, executiv, legislativ, instituţional şi judiciar prin corpul ţării până la metastaza de azi !
România penală, văzută de un senator fost procuror e o carte de specie nouă : literatura procurorilor. Ca toate ţările odată aşezate, România are deja multă literatură avocăţească şi câteva moviliţe de literatură judecătoarească. E oare de mirare că în faţa munţilor de infracţiuni din vremea noastră încep să se încrunte procurorii şi să noteze în clar, în articole şi alineate coroborate, cum ar trebui să dea pe dinafară închisorile ?

Din cuprins : Prolog printr-o veche demisie…  …şi un interviu explicativ din 1990  Declaraţii politice şi de presă, interpelări şi scrisori deschise  Justiţia : oarbă, neputincioasă, obedientă  Serviciile : o lume mare (numai) pentru scopuri mici  Poliţia : nepotriviţi în locuri nepotrivite  Fiscul : printre brigăzi şi briganzi  Şefii ANI : probleme mari de integritate  Miniştrii şi alţi înalţi demnitari : cine nu ştie ? cine răspunde ? cine plăteşte ?  Despre maghiari : scene şi scenete  De când cu USL la putere : stupori, dezamăgiri, revolte  Epilog printr-o recentă plângere penală…  Plângere penală împotriva primului-ministru Victor Ponta  … şi un interviu explicativ din 2013

Valer Marian (născut în 1960 la Dăbâca, judeţul Cluj) a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca în 1984. Procuror la Satu Mare până în 1990, a fost numit vicepreşedinte al Consiliului FSN Satu Mare în decembrie 1989, iar între aprilie şi august 1990 a făcut parte din Comisia guvernamentală care a anchetat evenimentele din decembrie 1989 de la Sibiu – această experienţă s-a încheiat cu demisia sa din procuratură în semn de protest faţă de blocarea şi/sau temporizarea cercetărilor asupra dosarelor Revoluţiei.
Din toamna lui 1990 şi până în 2008 a activat în media sătmăreană (Gazeta de Nord-Vest, Avertisment din Nord-Vest) şi a colaborat cu articole la publicaţii naţionale (Expres, România liberă, Evenimentul zilei şi Adevărul). Unele dintre anchetele sale jurnalistice care expuneau abuzuri ale administraţiei publice, ale poliţiei şi justiţiei sătmărene s-au soldat cu demisii sau anchete penale. Prefect pentru câteva luni al judeţului Satu Mare (iulie 2004-ianuarie 2005), şi tot pentru câteva luni director de cabinet al preşedintelui Consiliului Judeţean Satu Mare (februarie-iunie 2008), devine membru al PSD în vara anului 2008 şi este apoi ales senator în două legislaturi succesive (2008 şi 2012). Mai întâi (2008) vicepreşedinte, apoi (2012) membru al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii, precum şi membru activ în alte organisme parlamentare, s-a distins de-a lungul anilor prin zeci de iniţiative legislative, declaraţii politice, interpelări, întrebări, moţiuni şi luări de cuvânt.
Atitudinea sa pugnace, curajul şi tenacitatea cu care a militat împotriva corupţiei, incompetenţei, nepotismului şi abuzurilor frecvente din instituţiile statului l-au adus în conflict şi cu propria sa formaţiune politică. Preşedinte al Organizaţiei judeţene a PSD din noiembrie 2010 până în martie 2013, a renunţat să candideze pentru reînnoirea mandatului, constatând apoi că este împiedicat să participe la Congresul PSD din aprilie 2013, iar in iunie, că este exclus din partid printr-o procedură expeditivă, fără explicaţii şi comunicări oficiale. A fost apoi de asemenea eliminat din grupul senatorial al PSD şi din comisiile permanente ale Senatului al căror membru era. Într-un interviu acordat site-ului cotidianul.ro în 19 iulie 2013 şi-a exprimat intenţia de a abandona politica pentru a reveni în magistratură. Considerându-se victimă a unei campanii de calomniere declanşată chiar de premier, care i-a pus public la îndoială integritatea facultăţilor fizice şi psihice, a depus o plângere penală împotriva primului-ministru Victor Ponta la 24 iulie 2013.

02/10/2013 Posted by | Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Justitie si injustitie, Ministerul de Interne, Rapirea din Irak, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | Lasă un comentariu

Comisiile parlamentare pentru controlul serviciilor secrete au pus batista pe țambal în cazul Omar Hayssam, acoperindu-i complicii

În cursul anului 2007, profitând de escaladarea scandalului iscat în jurul dispariției teroristului Omar Hayssam, m-am prezentat cu un raportImage8 detaliat la audierile din Comisia Parlamentară de Control a SRI și la cea care trebuia să controleze Serviciul de Informații Externe. Textul raportului era destinat ambelor comisii. Solicitam o audiere pe dosarul “Răpirea din Irak”. Doar Comisia Parlamentară de Control a SRI a dat curs cererii mele. La vremea aceea, comisia condusă de senatorul liberal Radu Stroe (la prima vedere, o victimă a poliţiei politice derulate de SRI), îl avea în componenţă printre mulţi alţii şi pe harnicul prieten al lui Omar Hayssam, fostul pesedist, generaloidul de 4 stele Gabriel Oprea. În timp ce tunam şi fulgeram cu voce tare în inima Parlamentului României, cerându-le să declasifice dosarul Răpirii din Irak, membri comisiei aveau, fiecare, alte preocupări, începând cu scărpinatul în nas, gât şi urechi și sfârșind cu desenatul figurilor geometrice în prful depus pe mobilierul Casei Poporului. Şi pentru că tot mă aflam în faţa unor demnitari aleşi să vegheze la liniştea cetățeanului plătitor de taxe, am atras atenţia că SRI se află într-o degringoladă totală la centru cât şi în teritoriu. Ca urmare, senatorul Radu Stroe, m-a rugat să vorbesc mai încet că “se aude de afară”. Cum de atunci nu am primit nici un răspuns la sesizările mele, iar efectele avertizărilor mele au fost nule, vă prezint numai câteva din faptele semnalate în faţa comisiei, izvorâte chiar din documentele Secţiei Judeţene de Informaţii Gorj. Am solicitat atunci Comisiei parlamentare de control a SRI să fie audiaţi de urgenţă generalii SRI Sorin Brăteanu, Ion Ştefănuţ și generalii SIE Adrian Isac şi Octavian Hârşeu. Mai mult, Ohanesian a cerut şi desecretizarea raportului generalului Ion Maranda, care vorbea despre implicarea lui Ştefănuţ în răpirea jurnaliştilor români. Cei din comisie m-au audiat, m-au înregistrat, şi gata. Nu au stabilit nimic. Oricum, comisiile legate de mâini şi de picioare, nu prea aveau ce să facă. Conform mărturiilor unor unor parlamentari din cadrul acestor comisii, nu ei verificau serviciile secrete, ci invers. AcelașI lucru l-am cerut şi în fața instanţei Curții de Apel București, condusă de faimoasa judecătoare Sofica Dumityrașcu, cea care l-a eliberat pe teroristul bolnav Omar Hayssam. Sofica a refuzat audierea generalilor. Excepție a făcut colonelul SIE Octavian Hârşeu, care, după audierea în fața altei instanțe CAB, a dispărut brusc. Și din MAE ( unde figura oficial) și din SIE. Hârșeu spusese lucrurilor pe nume, declarația sa constituind o probă grea la dosarul Răpirea din Irak. Comisia de control a Serviciului de Informații Externe m-a refuzat politicos. SIE este stat în stat și în Parlamentul României.

Image1Image2Image3Image4Image5Image6

12/08/2013 Posted by | Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Justitie si injustitie, Rapirea din Irak, Raportul Ohanesian, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | Un comentariu

Spălarea teroristului Omar Hayssam și înstrăinarea averii sale – episodul1

Teroristului Omar Hayssam, este lăsat să-și înstrăineze bunurile din pușcărie, sub supravegherea serviciilor secrete

Începând cu luna noiembrie 2004, după punerea lui Omar Hayssam (cu atâtea dosare și procese în spinare) sub acuzaţie pentru infracţiuni economice, sub nasul procurorilor, polițiștilor și sub protecția serviciilor secrete, începe ştergerea urmelor sirianului și asociaților săi. Mai mult, pentru a scăpa de urmărirea penală, sirianul a început din februarie 2005, să „tragă sfori“ pentru a obține documente medicale care să ateste că este „bolnav“. În perioada noiembrie 2004 – februarie 2005, echipe complexe formate din procurori, ofițeri de poliție, specialiști din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) și specialiști din cadrul ONPCSB au corelat documentele contabile și comerciale ridicate la percheziții cu fluxurile financiare suspecte prezentate de ONPCSB, în vederea probării întregii activități infracționale. Pe baza informațiilor obținute de ofițerii de poliție care lucrau în cauză, potrivit cărora Omar Hayssam intenționa să obțină documente medicale care să-l exonereze de raspunderea penală, la 28 februarie 2005 procurorul a solicitat din nou instanței autorizarea interceptării convorbirilor telefonice acestuia și altor cinci membri ai grupului infracțional, autorizație obținută și pusă în executare de DGIPI a MAI, prelungită ulterior, la sfârșitul lunii martie 2005. La începutul lunii aprilie s-a solicitat Tribunalului București emiterea mandatului de arestare preventivă pentru Omar Hayssam pentru infracțiuni legate de SC FORESTA NEHOIU SRL, în cauză efectuându-se acte de urmărire penala și pentru alte fapte în raport cu acesta și ceilalți membri ai grupului infracțional. Omar Hayssam a fost reținut în baza ordonanței din 6 aprilie 2005, ora 0.30, pentru infracțiuni economice, el fiind acuzat că a înșelat patru firme printre care și Volvo Truk Corporation, de la care a cumpărat în leasing 22 de capete de tractor Volvo pe care le-a exportat ulterior în Siria și Egipt, fără efectuarea plăților. Urmărirea penală în acest caz, prin care a fost cauzat un prejudiciu de 1,8 milioane de dolari, a început în 29 martie 2005.

Firma Rio Bucovina Distribution SRL. La data de 26 noiembrie 2004, Omar Hayssam şi soţia sa, Adela, îşi cedează părţile sociale către Georgeta Victoriţa Mohammad (nume de scenă Georget ), soţia partenerului său, Munaf Mohammad, ea rămânând asociat unic în societate. La 17 octombrie 2005, Georgeta Munaf iese din firmă, locul său fiind luat de sirianul, Alrifaai Ibrahim. Un an mai târziu, la Registrul Comerţului este înregistrată o reducere a capitalului firmei, de la 6.643.000 RON la doar 5.102 RON. Pe data de 14 iulie 2005 s-a cerut reducerea capitalului firmei. Presa centrală a remarcat o coincidenţă : în ziua în care Georgeta Munaf părăsea firma Rio Bucovina Distribution, procurorul Ciprian Nastasiu finaliza dosarul răpirii ziariştilor. a fost finalizat. Rechizitoriul fiind trimis de către procurorii DIICOT instanţei de judecată. La 30 noiembrie 2004, după punerea sa sub acuzare, Omar Hayssam ( care deţinea firma la acel moment împreună cu amanta sa Violeta Alexandra Pârvan, cei doi având un copil) se retrage din firma City Center SRL. Sirianul Mohamad Samer Hazam preia procentele deţinute de Omar și Violeta, celălalt asociat fiind unul dintre fraţii lui Hayssam, Mukhles Omar (30 de procente), care devine şi administrator al societăţii. Trei luni mai târziu, Mahmoud Omar, alt frate al teroristului, preia partea lui Mukhles, retras ulterior din funcţia de administrator. Părțile sociale deținute de Mukhles se plimbă pe la mai mulți arabi (la 8 iunie 2007 asociaţi în firmă sunt irakienii Saif A Mahdi şi Omar Kh Assey), apoi ajung la Horia Constantin Ionescu. În decembrie 2004, Bucovina Enterprises unde Omar Hayssam avea 98% acțiuni este transferată partenerului său Mohamad Munaf, iar Rio Bucovina Distribution, unde erau acționari soții Omar (Hayssam și Adela) este transferată Georgetei. Bucovina Enterprises SRL din Vatra Dornei a fost deţinută până în septembrie 2005 de către Adela Omar şi Mohammad Munaf, când soţia lui Hayssam i-a dat firma lui Qasem Abdul Ghani, care era asociat şi la Bucovina Mineral Water. În cursul anului 2005, Adela Omar mărește capitalul social al firmei Bucovina Enterprises de la 50 de milioane ROL la 571 milioane ROL, apoi firma este cesionată la 06.09.2005 sirianului Qasem Abdul Ghani, care dispare în mod misterios din România în 2006. Structura acționariatului Bucovina Enterprises devine : Mohamad Munaf – 8%, Qasem Abdul Ghani – 92%. Credeți că autoritățile române au făcut ceva pentru a împiedica folosirea în continuare a conturilor și bunurilor sirianului Omar Hayssam pentru noi acțiuni de terorism și crimă organizată ? Nici vorbă.

În anul 2006, în fimele lui Omar Hayssam apare Anghel Gheorghe, care împreună cu Mahmud Omar (unul din frații lui Omar) preiau conducerea firmelor. Qasem Abdul Ghani a plecat din România în iunie 2006 şi nu a mai fost de găsit. Societatea a fost administrată mult timp de către suceveanul Dumitru Şovea, dar în cursul lui 2007, pentru 3 luni (martie – iulie), acesta a fost înlocuit de sirianul Eyad Abdu Ghani, fratele lui Qasem, cel care preluase Bucovina Enterprises. Un amănunt interesant: Eyad Abdu Ghani şi-a declarat la numire domiciliul la adresa ocupată de birourile firmei. Mohamad Munaf deține încă 8% din Bucovina Enterprises. Adresa pe care el şi-a dat-o în acte, RIDGEWOOD NY 11385, este localizată în mijlocul cimitirului Mt. Carmel din New York.

Studiu de caz – spălarea firmei Bucovina Enterprises SRL în 06-09-2005, în timp ce Omar Hayssam era în pușcărie. Documente.

Image1 Image2

În martie 2006 se înființează firma Rio Bucovina SRL cu J4773/2006, asociat unic Mohamed Alshaar (nepotul lui Omar Hayssam, în vârstă de 22 de ani), care a stat până la sfârşitul anului 2008, când s-a retras şi a intrat Khatab Ahmad. La vremea aceea, firma Rio Bucovina Distribution se ocupa de distribuție, Bucovina Mineral Water de producția de sucuri, iar Bucovina Enterprises de producția de apă minerală. Nou creata firmă Rio Bucovina preia toate activele viabile și stocurile aparținând celor trei firme de mai sus, care sunt lăsate să moară pline de datorii. Bucovina Mineral Water are J4773/2000 și deținea contractul de concesionare cu Societatea Națională Ape Minerale pe 25 de ani. Obținerea aceluiași “J” de la Registrul Comerțului după 6 ani, a fost făcută deliberat pentru a induce în eroare organele de control financiar. Khatab Ahmad este născut şi el tot la Homs, în Siria, la fel ca Omar Hayssam şi fraţii săi, localitate unde este înregistrată şi Ogharit Trading. Aceasta este firma mamei lui Omar şi apare în mai multe anchete ale autorităţilor române, cum ar fi privatizarea IPRS Băneasa.

Firma Iapit Divertis SA, l-a avut administrator pe Ristea Priboi, fost ofițer de Securitate (Departamentul de Informații Externe, actual SIE), fost parlamentar. În 2005, Uno Internaţional Eximp SRL deţinea 78% din Iapit Divertis, iar Omar Hayssam şi familia sa, împreună cu AVAS-ul 22%. AVAS a încercat să iasă din asocierea cu Hayssam, dar nu a reuşit, pentru că acţionarul majoritar nu este de găsit. Omar Hayssa a ieșit din Uno International Eximp Nehoiu în 2004, lăsând-o amicului Mohamad Munaf. După aproape un an, acesta, i-a pasat-o sirianului Amer Sawaf. Hayssam a păstrat un mic control, prin fratele lui, Mahmoud Khaled Omar. Altă societate aflată rechizitoriile procurorilor, este Agrocity Center Bacău, la care Omar Hayssam deținea 90 % din părţile sociale. A fost falimentată. Conform presei locale, lichidatorul societăţii Agrocity a fost firma Sierra Quandrant SRL din Bacău, firmă legată de lichidarea RAFO şi de Corneliu Iacubov.

Firma SC Ssangyong Motors România SRL a fost lichidată. Ssangyong avea ca asociat unic Adela Omar, parteneră şi la afacerea World Hotel’s SA ( alături de soţul terorist Omar Hayssam), Rio Bucovina şi Best Wood Nehoiu. Firmele cu ajutorul cărora sirianul a falimentat Foresta SA Nehoiu vânzându-i activele – grupul Best Wood – au avut acelaşi destin: au fost înstrăinate, făcând aproape imposibilă stabilirea vreunei legături între actualii asociaţi şi Omar Hayssam. Prin aceste activități de crimă organizată, statul român a fost păgubit cu milioane de euro.

Alte firme deținute de teroristul Omar Hayssam prin diverși interpuși

Conform bilanţului pe 2006 (dată la care Omar Hayssam se afla în arest, judecat pentru răpire și terorism), Rio Bucovina Distribution SRL avea o cifră de afaceri de 5.520.777,3 RON, datorii de 4.136.024,7 RON. Profitul firmei depăşea şapte milioane de lei vechi. Rio Bucovina SRL, înființată la 22 martie 2006, avea o cifră de afaceri de 32.089.402 RON, datorii de 27.437.817 RON şi un profit de 694.183 RON. Bucovina Mineral Water SA, înregistrată la 9 octombrie 2002, avea, conform bilanțului pe 2006, o cifră de afaceri de 1.953.407 RON şi datorii de 16.497.617 RON. Mai mult, avea datorii şi la bugetul de stat pe anul 2007 în valoare de 2.407.577 RON, pentru care a fost demarată procedura de executare silită. Best City SRL, care se ocupa cu vânzarea de articole şi aparate electronice, avea o cifră de afaceri de 159.045 RON şi datorii de 1.778.140 RON. Iapit Divertis SA, care activa în domeniul construcţiilor metalice, avea la finalul anului 2006 o cifră de afaceri de 530.580 RON, datorii de 4.171.578 RON şi creanţe de 12.150.514 RON. World Hotel’s SA înregistra datorii de 15.584 lei şi creanţe de 176.798 lei. Ifigenia International SRL, activă pe piaţa intermedierilor cu material lemnos, avea o cifră de afaceri de 304.805 RON şi datorii de 9.708.281 RON în 2006, iar obligaţiile la bugetul de stat în 2007 depăşeau 350.000 lei noi. Manhattan Fashion SRL şi-a depus ultimul bilanţ în 2003, în acelaşi an în care a fost înfiinţată, şi avea datorii de 19.000 de lei vechi, iar creanţe de 99.206,3 RON. În faliment erau Rio Soft Drinks, Manhattan Group, Electronic Games, International Nova Construct, International Technical Engineering, Steel Trading Impex şi Florian Haus Prodcom, ultima ocupându-se cu produse de măcelărie. Rom Dental Industries, cu activităţi „referitoare la sănătatea umană”, a intrat şi ea în procedura de executare silită pentru neplata TVA şi a impozitului pe profit. City Center avea la finele anului 2006 datorii de 8.322.951 RON, la o cifră de afaceri de 9.463.026 RON şi obligaţii către bugetul de stat în valoare de 1.198.487. Manhattan Group, care era pe piaţa telecomunicaţiilor, avea la sfârşitul lui 2006 un profit de 21.516 lei, iar Electronic Games avea unul de 1059 de RON. M.T. Property, firma doctorului Yassin, înregistra în aceeaşi perioadă datorii de 1.808.796, iar măcelăria Florian Haus Prodcom, care şi-a depus ultima declaraţie fiscală la începutul anului 2001, a rămas datoare, conform bilanţului pe 2004, cu 29.374.570.000 lei vechi.

26.08.2005 Omar Hayssam arestat. Firmele sale încheie contracte de consultanță cu R.V.C. SRL, firma amantei sale Violeta Pârvan ( mama celui de-al optulea copil al teroristului născut la date de 22.03.2005)

contract Parvan Violeta

09/08/2013 Posted by | Deontologii, presa si serviciile secrete, Rapirea din Irak | Un comentariu

Serviciul Român de Informații era la curent încă din anul 2001 cu activitățile teroristului Omar Hayssam

Fişa INF: o moştenire a Securităţii dă în vileag SRI

Pe parcursul anului 2008, în perspectiva alegerilor, dosarul “Răpirea din Irak“ a fost scos de la naftalină filă cu filă şi folosit ca armă politică. Între timp, “teroristul numărul 1 al României”, Omar Hayssam a fost arestat în Siria, la data de 12 februarie 2008. Au ieşit la iveală, direct din arhiva clasificată a Serviciului Român de Informaţii, nu mai puţin de 100 de pagini de convorbiri duioase dintre terorist şi procurorul de caz Ciprian Nastasiu. Hayssam s-a conversat nestingherit cu vechea sa prietenă, fosta jurnalistă Marie Jeanne Ion, ore în şir la două dintre televiziunile cu rating din România, trimiţând bezele oficialilor.

Image1Astăzi, nimeni nu se mai miră că teroristul a ieşit din România de pe aeroportul Henry Coandă, ras, tuns şi frezat sau cu berbecuţii prin porturile noastre. Başca parfumat şi cu paşaport fals. Hayssam îi mulţumea magistratului că l-a scăpat de puşcărie şi îl invita la fetiţe şi huzur pe undeva prin Siria sau prin Liban. Nastasiu a fost dat afară de la DIICOT împreună cu anchetatorul revoluţionarilor de la Timişoara, procurorul şef Doru Ioan Cristescu. De ce a fost scos teroristul internaţional Omar Hayssam din România de serviciile secrete ? Un răspuns îl dă chiar documentul Strict Secret emis de Serviciul Român de Informaţii, care dovedeşte că Hayssam lucra pentru Hamas şi Hezbollah sub aripa autorităţilor. După consultarea unor specialişti în informaţii, vă prezint o analiză detaliată a documentului “Fişa INF“, nimic altceva decât varianta computerizată a Notei Informative, însoţită de informaţia de primă sesizare, folosite de fosta Securitate înainte de 1989. Am stat de vorbă cu ofiţeri de rang înalt din cadrul serviciilor de informaţii care au confirmat veridicitatea documentului, oferind amănunte despre procedurile folosite în cadrul SRI. Despre faptul că Serviciul Român de Informaţii ştia de afacerile ilegale şi interesele teroristului Omar Hayssam pe teritoriul ţării noastre s-au scris volume în presa centrală şi locală. Cu toate că afacerile cu arme ale sirianului pentru finanţarea unor grupări teroriste erau cunoscute serviciilor secrete, teroristul a prosperat sub ochii îngăduitori ai autorităţilor. Omar, care figura în 2004 în top 300 al celor mai bogaţi oameni din România, se afişase fără rezerve alături de cei mai puternici oameni politici sau de afaceri ai vremii. Ion Iliescu, Gabriel Oprea sau Vasile Ion sunt numai câţiva dintre aceştia. Documente importante din arhiva electronică a sirianului au ajuns în presă. Sub titlul “Lista domnului Omar“, unul dintre fişere făcea referire la un contract de 70 de milioane de dolari pentru echipamente militare fabricate în Comunitatea Statelor Independente. Lista cuprindea clasicele rachete Katiuşa, avioane Mig 29, lansatoare de rachete şi sisteme antiaeriene. Doi angajaţi ai sirianului fuseseră trimişi în Transnistria pentru negocieri. Comisia Parlamentară penru controlul SRI a confirmat existenţa unui dosar penal pentru trafic de arme deschis pe numele lui Omar Hayssam în anul 2005. Numai unul ? Sunt peste 30 de bucăţi la DIICOT ! Strâns cu uşa, procurorul-preş Ciprian Nastasiu a recunoscut că se ocupă de acest caz trecut la Secret de Serviciu de Importanţă Deosebită. Concediat după mazilirea sa de la Parchetul General, Ilie Botoş a confirmat şi el existenţa dosarului „Armamentul”. Alte fişiere din arhiva sirianului cuprindeau transferuri bancare dubioase, probabil operaţiuni de spălare de bani pentru diverse grupări teroriste.

Sprijin pentru terorism sub umbrela SRI

Însă dovada colaborării şi protecţiei pe care i-o ofereau serviciile secrete române teroristului sirian a apărut de abia la începutul anului 2006. Presa locală şi centrală au făcut referire în mai multe articole la “o nota SRI“ care arăta ce trecere are Omar Hayssam la serviciile secrete din Romania şi la şefii acestora. Documentul era de fapt o “fişă INF” însoţită de informaţia de primă sesizare (IPS) din august 2001, care avertiza încă de atunci despre legăturile lui Omar Hayssam cu teroriştii, dar şi despre relaţiile apropiate cu reprezentanţii Guvernului sau ai serviciilor secrete. În anul 2005, cu ocazia răpirii jurnaliştilor români la Bagdad, Omar Hayssam a fost arestat şi judecat pentru constituirea unei asociaţii, în scopul săvârşirii de acte de terorism şi finanţare a acesteia. Textul informaţiei de primă sesizare a fost scris pe baza relatărilor informatorului A009, infiltrat în cercul de prieteni şi parteneri de afaceri ai lui Omar Hayssam şi confirmate de sursa secretă “Sanda”. Povestea se referă la afacerile cu lemn pe care Hayssam şi apropiaţii săi le aveau în Valea Doftanei şi despre legăturile dintre grupul arabilor şi rudele fostului şef SRI Câmpina, Savu. Faptele relatate sunt deosebit de grave şi aduc atingere siguranţei naţionale. Ofiţerul coordonator de la Secţia Judeţeană de Informaţii Prahova face referire clară în „fişa INF” la un grup de arabi din care făcea parte şi Hayssam, ce avea legături cu mai multe organizaţii teroriste cunoscute, precum Hamas, Jihadul Islamic, Fraţii Musulmani. Pe baza pilelor de la SRI, Hayssam, Mahmud Akeel, împreună cu alţi arabi se ocupau cu activităţi economice ilegale. Cele mai importante erau afacerile cu lemn.

„Fondurile obţinute sunt folosite, în exclusivitate, pentru interesele propagandei islamice în România, sponsorizarea unor structuri islamice sau acoperirea unor reţele de crimă organizată, spionaj pentru ţările arabe şi terorism”, se arată în document.

Jurnaliştii spun că informarea a fost trimisă de la conducerea SJI Prahova, chiar la şeful SRI Câmpina. Acesta a dat o rezoluţie prin care susţinea că toate informaţiile ar trebui privite cu rezervă şi a muşamalizat cazul.

Taxă de protecţie pentru ilegalităţi

Colonelul Savu a fost anchetat de procurorii DNA şi în dosarul RAFO II, o afacere cu produse petroliere contrafacute, în care erau implicate peste 500 de firme. Conform documentului SRI, agentul infiltrat (marşrutizat) în cercul de afaceri frecventat de Omar Hayssam a aflat de relaţiile de prietenie şi de afaceri ale teroristului cu Mircea Bunea, vărul lui Savu, şeful secţiei de la Câmpina. Afacerile cu masă lemnoasă fără documente de provenienţă se derulau sub acoperirea şefului, numele acestuia fiind folosit ca parolă de liberă trecere. De altfel, chiar Savu i-ar fi avertizat de câteva ori pe contrabandiştii arabi în legătură cu controalele poliţiei şi ale Gărzii Financiare. Pentru ca totul să meargă bine şi să fie avertizaţi dacă autorităţile locale aflau de activităţile lor, Savu ar fi primit drept taxă de protecţie bani, prin intermediul vărului său.

Trafic de influenţă şi corupţie

Cele mai grave fapte descrise în documentul “Strict Secret” se referă la relaţiile sirianului Omar Hayssam în lumea politică şi la intenţiile sale de a recurge la acte de corupţie şi trafic de influenţă pentru a-şi atinge scopurile. După episodul “Răpirea din Irak”, presa centrală a fost inundată cu informaţii despre afacerile dubioase ale lui Hayssam cu ţările din fostul bloc sovietic şi Coreea de Nord. Acum se ştie că pentru a-şi primi şapte din cei opt copii, Hayssam a trădat Hezbollah, furnizând evreilor informaţii despre o centrală nucleară secretă din Siria.

„Arabul a afirmat că cercurile pe care le reprezintă plătesc oricât pentru a găsi oameni politici cu putere de decizie şi influenţă care să direcţioneze politica externă a României spre ţările arabe şi spaţiul CSI. S-a lăudat cu relaţiile domnului Hayssam în mediul cercurilor de la Palatul Victoria, Cotroceni şi Parlamentul Romaniei”, notează ofiţerul. Documentul conţine de asemenea mai multe nume de arabi şi firme implicate în activităţile unor grupări teroriste active pe teritoriul ţării noastre.

Muşamalizarea

La coada documentului, printr-o notă, ofiţerul recomandă printre altele verificările persoanelor menţionate de către Divizia “B” Contraspionaj din SRI. Cum documentul a ajuns, într-un final, chiar în mâinile celui ce trebuia verificat, adică la colonelul Savu, verificările au fost imediat stopate. “Fişa INF “a primit un NSI (Nu Se Implementează). Rezoluţia şefului menţionează : „Opinez că trebuie să avem rezerve faţă de astfel de date. Nu sînt de acord cu modul de exploatare şi valorificare a informaţiei propuse de ofiţer. Nu mai scrieţi astfel de informaţii pînă nu le discutăm cu conducerea secţiei, pentru a vedea dacă sînt oportune să le consemnăm. În ceea ce priveşte propunerea de valorificare la divizia B – Contraspionaj, nu cred că este oportună. Ce să le raportăm ? Să-şi obţină singuri informaţiile. Rog discuţii”.

Cu alte cuvinte, rufele murdare se spală în familie. Nu în marea familie a sereiului, ci în cea mică, a infractorilor.

Specialiştii în informaţii confirmă autenticitatea documentului

Documentul nu reprezintă numai o notă informativă, cum greşit s-a speculat în presă, este o fişă INF însoţită de informaţia de primă sesizare. Diferenţa constă în codificarea folosită pentru intorducerea în baza de date computerizată a SRI. Odată ce documentul a primit NSI, nu va fi înmagazinat. Specialiştii în informaţii consultaţi de noi au confirmat că documentul este pe deplin real, ba chiar ne-au oferit mai multe date despre procedurile folosite de Serviciul Român de Informaţii pentru “informarea operativă curentă“.

Documentul este dovada încălcării grave la nivel local a tuturor procedurilor interne ale SRI şi a muşamalizării activităţilor de crimă organizată şi terorism la care au participat ofiţeri SRI alături de Omar Hayssam şi camarila. Ca şi în cazul scandalului “bileţelelor lui Coldea“, unde s-a făcut poliţie politică pe faţă, fişa INF despre obiectivul Omar Hayssam este un model de utilizare a resursele informative secrete în scopuri personale de către persoane influente aparţinând SRI.

Cartea Esenţelor – ghid de codificare

Serviciul de Român de Informaţii a preluat de la fosta Securitate, sistemul de analiză şi evaluare a informaţiilor strânse. Astfel, la sfârşitul anilor ’80, când a demarat informatizarea, iar bazele de date au devenit o necesitate, au fost perfectate o serie de coduri pentru simplificarea şi organizarea muncii de informaţii. Armata şi Securitatea au lucrat după un ghid numit Cartea Esenţelor. Acest document ajută la codificarea informaţiilor, la clasificarea ameninţărilor şi esenţelor, conţinutului informaţiilor.

Fişa INF şi textul ce reprezintă informaţia de primă sesizare se redactează pe baza informaţiilor primite de la sursele secrete umane active infiltrate în mediul studiat. În acest caz, documentul se referă la activităţile teroriste ale sirianului Omar Hayssam la Prahova, inclusiv sprijinul acordat de şeful SRI local.

Elemente importante ale “Fişei INF “

Fişa INF conţine în antet codul unităţii teritoriale SRI din care face parte ofiţerul. În cazul nostru, Unitatea 29, care corespunde Secţiei Judeţene a SRI Prahova. Codul corespunde cu cel dat firmelor prahovene la Registrul Comerţului J29/… . Numărul de înregistrate al documentului (conform legii documentelor clasificate) începe cu două zerouri, ceea ce înseamnă că documentul este încadrat la categoria “Strict Secret“. Caracterul documentului este trecut în drepta sus – Strict Secret şi aprobarea şefului pentru implementare şi valorificare a informaţiei obţinute de lucrătorul operativ redactată pe “fişa INF “. În cazul nostru, documentul a fost blocat cu un simplu NSI – Nu se implementează. Ceea ce înseamnă că documentul nu a fost promovat mai departe pe cale ierarhică şi nici la Direcţia Contraspionaj pentru dubla verificare a celor implicaţi. Urmează indicatorii informaţiei. Valoarea informaţiei -1 şi veridicitate – 1 denotă că informaţia conţinută în document este de maxim interes. Mijloace de obţinere a informaţiei pot fi : agentură, mijloace mass-media, exploatare documente oficiale, alte surse. În cazul nostru 304/ A009 reprezintă numărul agenturii informative şi numele de cod al agentului infiltrat în cercul afaceriştilor arabi.

Domenii – 116 se poate referii la Economic, Antitero, Apărarea Constituţiei, Protecţie Internă, Contraspionaj etc.

Alţi descriptori :

NP- numele persoanelor studiate : Mahmud Akeel, Omar Hayssam ;

FI – firmele implicate în acţiuni ilegale : Woodland Industriy, Trasor Breaza

OT – organizaţii teroriste cu care au legătură cei de mai sus : Hamas, Hezbollah

După introducerea tuturor indicatorilor codificaţi (conform ghidului de esenţe) în calculator se verifică legătura cu alte informaţii existente în baza de date.

N.O. – nota ofiţerului – Ofiţerul coordonator propune exploatarea şi valorificarea informaţiilor cuprinse în document la diviziuni ale Secţiei Judeţene de Informaţii cum ar fi : Brigada Antiteroristă, Poliţie, Gardă Financiară, Diviziunea de Protecţie şi Contraspionaj. De asemenea, se recomandă deschiderea unei IG (informare generală) la nivel local.

Procedurile SRI au fost încălcate

Foşti ofiţeri de informaţii afirmă că atât decizia NSI – Nu Se Implementează cât şi rezoluţia şefilor locali SRI reprezintă obstrucţionarea muncii ofiţerului de informaţii şi blocarea cazului. În mod normal, şeful nemijlocit (şeful de birou) avea datoria să analizeze conţinutul informaţiei, să ceară relaţii şi explicaţii cu privire la unele aspecte neclare sau neveridice. Trebuia să o aprobe ca fiind informaţie de primă sesizare şi să ceară restructurarea ei pe fiecare ameninţare. Materialul în cadrul Secţiei Judeţene de Informaţii Prahova trebuia să treacă mai întâi pe la şeful de birou, şeful de sector, adjuncţii comandantului, apoi la comandanţii unităţii teritoriale şi centrale. Analizând conţinutul documentului, specialiştii în informaţii spun că sunt semnalate mai multe ameninţări ce vizează siguranţa naţională ce trebuiau analizate de unităţile şi compartimentele (sectoarele) din cadrul Secţiei de Informaţii Prahova.

1. Aspecte legate de protecţia cadrelor SRI. Concret : deconspirarea unor măsuri luate de organele de poliţie, făcută chiar de şeful SRI Câmpina.

2. Legăturile de tip mafiot dintre ofiţerul SRI şi cei care încalcă legile statului. Aspecte ce trebuiau exploatate la Divizia E – Protecţie Internă.

3. Problemele care se refereau la activitatea de tip terorist trebuiau sesizate la Divizia Antiterorism. Conducerea secţiei trebuia să ordone măsuri de verificare de către compartimentul Antitero al secţiei.

4. Problemele de nuanţă economică trebuiau verificate de sectorul “C“ al secţiei judeţene şi alte unităţi de profil ale SRI.

Informaţia de primă sesizare trebuia să prevadă un minim de măsuri ce cădeau în responsabilitatea ofiţerului care a obţinut informaţia, iar şefii ierarhici aveau obligaţia să se implice în derularea măsurilor de verificare şi completare a informaţiilor. După 30 de zile de la obţinerea informaţiilor se hotărăşte trecerea într-o formă de lucru superioară, în care să se prevadă măsuri calificate, folosirea mijloacelor muncii de informaţii şi un plan de cooperare între unităţi şi compartimentele competente ale SRI. Toate aceste reguli şi proceduri au fost şuntate de un simplu NSI al şefului de la Câmpina, pentru că în document era vorba chiar despre acesta.

Coordonatorul şi recruţii

Fişa INF este un document redactat de ofiţerul coordonator, omul aflat la conducerea şi gestionarea agenturii de informaţii. De obicei, informatorilor recrutaţi li se alcătuieşte o fişă personală şi un angajament, apoi li se dă un nume de cod în acord cu persoana respectivă. Se obişnuieşte ca numele de cod să fie alcătuit din litere sau grupuri de litere din numele informatorului, dar nu este o regulă. Toate aceste documente şi date sunt băgate într-un plic şi sigilate. În mod normal, numai ofiţerul care a făcut recrutarea ştie adevărata identitate a informatorului său. Toţi ceilalţi îl cunosc doar după numele de cod. Dacă ofiţerul de informaţii îşi schimbă locul de muncă sau iese la pensie, îi cere acordul informatorului să-l treacă la alt ofiţer. Dacă acesta nu este de acord, documentele din plicul sigilat sunt distruse. În cazul nostru, informatorul are cod A009, dar mai există şi o “relaţie operativă“ introdusă (marşrutizată) în mediul cercetat cu nume de cod “Sanda”. Relaţie operativă – persoana care furnizează informaţii SRI pentru cunoaşterea generală a cazuisticii. Nu este dirijată într-un caz anume.

SRI – organizare

Unităţile Serviciului Român de Informaţii se împart în teritoriale şi centrale. Urmează subdiviziunile : Sector/Birou, fiecare cu indicativele sale. De obicei sectoarele şi birourile sunt codificate cu litere sau cifre : de exemplu Div. B SRI – reprezintă Divizia de Contraspionaj, Direcţia A – Inspectoratul de apărare a Constituţiei şi Securitate Economică, Divizia E- Protecţie Internă, Direcţie Juridică, Sector B, Sector R, Compartiment de Management al Resurselor Umane, Compartiment K, Sector B, Sector V, Sector C. Numele de cod ale subdiviziunilor sunt schimbate în mod regulat pentru protecţie.

Image1 Image2 Image3 Image4 Image5

05/08/2013 Posted by | Ciocoii de serviciu, Justitie si injustitie, Ministerul de Interne, Rapirea din Irak, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii | Un comentariu

Nici măcar Biserica Română nu a scăpat de atingerea teroristului Omar Hayssam !

Aflat sub lupa serviciilor secrete pentru fapte conexe terorismului, Omar Hayssam  încheie contracte cu instituțiile statului și cu Biserica Ortodoxă Română.

 

Campania Bucovina pentru Bucovina – contractele unui terorist cu TVR și cu Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților

Image1 Image2 Image3 Image4 Image5 Image6 Image7 Image8

03/08/2013 Posted by | Deontologii, presa si serviciile secrete, Justitie si injustitie, Rapirea din Irak, Securistii vechi si noi | 3 comentarii

De ce ne trebuia Omar Hayssam ? – ep.5

Efectele dosarului Răpirea din Irak

                         Cum era de aşteptat, imediat ce campania electorală de la sfârşitul anului 2009 s-a încheiat, afaceri ca “Răpirea din Irak” şibout “Armamentul” (în care sunt implicate autorităţile române până la cel mai înalt nivel) au intrat într-un con de umbră. Deşi jurnalistul Sorin Roşca Stănescu a intuit bine legăturile dintre Preşedinţia României şi traficanţii de armament, dezvăluirile despre traficul ilegal cu muniţie au luat-o într-o direcţie oarecum greşită. Am toate motivele să cred că diversiunea Mircea Băsescu – mare traficant de arme, a avut darul să acopere nume grele de politicieni, afacerişti sau generali implicaţi. Şi nu vorbim aici doar despre ai noştri. Cel mai bun exemplu este Viktor Anatolievici Bout. Presa centrală s-a mulţumit doar să pomenească faptul că la acţiunea de reţinere a traficantului au participat şi ofiţeri români sub acoperire. De fapt, arestarea lui Bout cu surle şi trâmbiţe, în 2008 la Bangkok, este rezultatul interceptărilor autorizate de Curtea de Apel Bucureşti şi al colaborării internaţionale în dosarul complex “Armamentul”. Informaţiile oferite de teroristul american Mohammad Munaf şi de partenerii de afaceri ai lui Bout – Omar Hayssam şi Ivan Busuioc au fost cruciale, mai ales că pe măsură ce procurorii DIICOT intrau în măruntaiele tenebroaselor afaceri ale traficanţilor, Serviciul Român de Informaţii şi-a retras orice sprijin. Ba mai mult, se pare că SRI a făcut tot posibilul să bage beţe-n roate anchetatorilor. Surse din serviciile secrete afirmă că ofiţerii Departamentului Antidrog – Drug Enforcement Administration (DEA) SUA au lucrat circa o lună în birourile DIICOT (ianuarie – februarie 2008), alături de procurorii Ciprian Nastasiu, Angela Ciurea şi de o seamă de cadre ale Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Român (IGPFR). SRI a fost exclus total din operaţiunile referitoare la Viktor Bout. Motivul? Simplu, Bout şi Naor făceau contrabandă cu armament cu acceptul serviciilor secrete, folosind aeronave şi personal româneşti. SRI, ca dealtfel şi celelalte instituţii de forţă implicate, nu au informat Ministerul Public despre acţiunile contrabandiştilor, ascunzând toate operaţiunile speciale efectuate în spaţiul african şi America Latină. Ofiţerii care lucrau la dosar, îşi amintesc faptul că, în lipsa informărilor SRI şi SIE, la început, procurorii au crezut că Bout este rachet moldovean sau că s-ar fi născut în Ucraina. Nu s-au lămurit pe deplin nici astăzi. Există informaţii că pe traficant îl cheamă de fapt Bouţ, este de origine român din Maramureşul Istoric, regiunea Transcarpatia – Ucraina din satele Bouţul Mic sau Bouţul Mare. Numele Bout sau Bouț este frecvent întâlnit și în nordul României, în localitatea Rona de Sus Maramureș, de unde se trage și fostul ofițer de Securitate Gheorghe Bout, ieșit recent la pensie din cadrul D.G.I.P.I. (fost U.M. 0215) cu gradul de general.

N.O.

 …VB a fost arestat datorită interceptărilor autorizate de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul de armament. Au stat cei de la DEA o lună la şefii DIICOT în birou (ian.-febr. 2008), iar Angela şi Ciprian au muncit la foc continuu 30 de zile, cu o echipă de la IGPFR şi cu DEA. Care SRI?! Am chemat noi doi ofiţeri, ca să nu fie discuţii, cum fuseseră la Busuioc. Unul din ei e la pensie acum, undeva în Argeş, iar de celălalt nu am mai auzit după încheierea operaţiunii. Departamentul de Stat a transmis mulţumiri oficiale la DIICOT pt. acţiunea cu VB, iar Kovesi şi Olaru nu au dat nici comunicat de presă…cică doar nu a auzit nimeni de Viktor Bout, cine o mai fi şi ăsta!!! Era un citat… A dat IGPFR comunicat (în Cotidianul, parcă) şi s-a ofticat K rău…

imgLord-of-War2-220x300S-a scris mult despre traficantul Bout, personaj legendar al contrabandei internaţionale cu armament. În SUA s-a turnat “Lord of War”, un film de succes bazat pe povestea vieţii lui, cu Nicholas Cage în rolul principal. Totul părea ireal, o poveste hollywoodiană de succes, până când Omar Hayssam arestat pentru răpirea unor cetăţeni români în Bagdad a vorbit. Anchetatorii au aflat amănunte despre afacerile încheiate de reţeaua lui Omar cu regimul Saddam Hussein după 2000, când împreună cu alţi ofiţeri din fostele state sovietice duceau arme în Irak sau căutau să achiziţioneze mercur roşu. Echipamentele militare de contrabandă, muniţia pentru mortiere şi zeci de motoare pentru aeronavele MIG 29 se cărau prin compania aeriană moldovenească Jet Line, aparţinând lui Bout. Utilizatorul final declarat la ANCESIAC era bineînţeles unul fals – Yemen. Mii de pistoale mitralieră cu destinaţia în acte Uganda, ajungeau în realitate în Nigeria. Americanii l-au luat în vizor pe Viktor Bout în 2004 când acesta furniza armament în Liberia şi i-au pus capac de abia în aprilie 2008 la Bangkok, cu ocazia unei afaceri-capcană cu rachete sol-aer, mitraliere şi alte echipamente militare de provenienţă sovietică destinate organizaţiei teroriste FARC din Columbia. De fapt, o cursă întinsă de agenţii DEA. Bout a fost arestat în sala de conferinţe a hotelului Sofitel din capitala Tailandei, în momentul în care făcea schemele operaţiunii de trafic de armament sub ochii agenţilor acoperiţi DEA. Se pare că în momentul arestării Bout ar fi spus doar „Game Over”. Pentru reuşita arestării traficantului rus, Departamentul de Stat al Statelor Unite a transmis mulţumiri oficiale DIICOT. Cuplul Koveşi-Olaru a trecut totul sub tăcere. Presa nu a primit nici un comunicat oficial de la Ministerul Public în acea perioadă. Singurele informări au parvenit de la Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, instituţie care a avut oameni implicaţi direct în cercetări. Nastasiu spune că după arestarea lui Bout, americanii ne-au furnizat “o documentaţie detaliată” cu privire la activităţile traficantului cuprinzând date, nume, oameni de afaceri, firme, diplomaţi, ofiţeri şi foşti ofiţeri aparţinând unor servicii secrete. Şi pentru că gravitatea activităţilor ilegale derulate pe teritoriul României depăşea orice imaginaţie, procurorii DIICOT au sesizat de urgenţă Direcţia Generală de Informaţii a Apărării (DGIA). Ca prin farmec, în lunile ce au urmat arestării traficantului Bout, în cotidianul Evenimentul Zilei a apărut o scurgere de informaţii fără precedent, cuprinzând rapoarte ale serviciilor secrete (mai ales din interiorul Direcţiei de Informaţii Militare – DIM/J2 şi Direcţia de Contraspionaj şi Siguranţă Militară – DCSM, fostă DSM) despre ofiţerii români, americani, israelieni şi ruşi implicaţi în activităţi de spionaj, contrabandă şi crimă organizată. Serialul găzduit în paginile EVZ s-a numit Cupola. Informaţiile, în mare parte secrete, au fost puse pe tavă jurnaliștilor chiar de ofiţerii DGIPI care lucrau în dosar alături de procurorii DIICOT. Ameninţările, unele chiar cu moartea la adresa celor care au publicat aceste rapoarte, au culminat cu deplasarea la redacţia ziarul a unei delegaţii de ofiţeri din cadrul serviciilor de informaţii ale Armatei. Serialul Cupola a fost oprit. Dar pentru a ne apropia mai mult de conţinutul dosarelor SSID, ascunse de ani buni la Parchetul General (mai ales de dosarul 628/D/P/2005), ar fi cazul să ştiţi câteva nume şi firme aflate în vizorul magistraţilor. Michael Şuşak – un apropiat al președintelui Traian Băsescu; Stamen Stancev (KGB cf. SRI sau MI6); Vadim Benyatov (posibil CIA); Vitaly Usturoi, Victor Plahotniuk – acţionar la Petrom Moldova; Loratel Cipru, Victoria Bank, Victoria Invest; Oleg Voronin; Josanu Anatolie – fost KGB; Ion (Ivan) Busuioc (GRU). Firmele străine folosite în tranzacţii erau Jetline, Akral UK Ltd, Pointec Technologies. Toate aceste şi toţi aceştia având conexiuni în Cehia, Scoţia, Delaware şi Republica Moldova, o mică parte din filiera reală de contrabandă. Scoţienii (prin comisiile rogatorii DIICOT) şi Departamentul de Stat SUA au în continuare în lucru dosarul Bout. Direcţia Antimafia din Torino a informat în ianuarie 2008 autorităţile române despre folosirea în spălarea de bani din traficul cu armament a unor certificate de trezorerie false. Din păcate pentru unii şefi din cadrul Serviciului Român de Informaţii, filiera rachetelor româneşti de contrabandă depozitate în bazele militare clandestine din Ucraina (unde şef era mâna dreaptă a lui Viktor Bout) a căzut. Pentru o vreme transporturile planificate de traficanţii români pentru organizaţia FARC din Columbia, Sudan si Orientul Apropiat au fost oprite.

N.O.

Putem discuta mult despre But [Bout], pe care şi noi l-am considerat a fi racket moldovean, în realitate. Vitaly Usturoi îţi spune ceva? Victor Plahotniuk – acţionar la Petrom Moldova? Loratel Cipru, Victoria Bank şi Victoria Invest, cu conexiuni în Cehia, Scoţia şi Delaware? Oleg Voronin şi Josanu Anatolie – fost KGB, bănuiesc că acum e GRU? Ion (Ivan) Busuioc (GRU), (actualmente în arest, că a cam stricat ploile lui Florinel Coldea în august 2007…) spunea că există o bază militară clandestină în Ucraina unde se aduc rachete „de la Românica” şi se planifică transporturi pt. FARQ, Sudan şi Orientul Apropiat. Nu ştiu numele. Cam asta este filiera. Scoţienii (prin comisiile noastre rogatorii) şi Departamentul de Stat au în lucru cazul, alături de nişte certificate de trezorerie false transmise de Direcţia Antimafia din Torino încă din ianuarie.

Contrabanda româno-moldoveană din dosarele DIICOT

Un capitol important din ancheta desfăşurată în dosarul 628/D/P/2005 (SSID) se referă la ofiţeri sub acoperire din Europa de Est, ţările ex-sovieticeImage3 (mai ales din Republica Moldova şi Transnistria), Israel, America de Sud, Africa şi Orientul Mijlociu. După 1989, odată cu dizolvarea Uniunii Sovietice, Armata Roşie a fost nevoită să îşi retragă arsenalul din mai multe ţări frăţeşti, acum independente de Moscova. Cum era firesc, armament de diverse tipuri şi muniţie au fost “pierdute” pe drum sau au rămas la faţa locului, fiind păzite superficial sau chiar deloc. Este de notorietate problema vechilor submarinelor nucleare ruseşti, unde, din lipsă de fonduri, s-a apelat chiar la monitorizare occidentală de teama scurgerilor radioactive. Spre exemplu, când Rusia a renunţat la G 825, cea mai mare bază subpământeană a războiului rece din golful Balaklava (aproximativ 300.000 metri pătraţi în muntele Tauros – Ucraina), tot echipamentul militar, submarine şi docurile plutitoare pentru reparaţii au fost mutate în portul Sevastopol, unde staţionează şi astăzi Flota Mării Negre. Navele ruseşti ce ruginesc la doi paşi de România, sunt aşa de bine păzite încât, pentru o sumă modică, turiştii de ocazie au reuşit să ajungă la bord, unde s-au fotografiat butonând panourile de comandă rachete. Mai aproape de noi, în Transnistria, depozitele de armament învechit ale Armatei a 14-a sunt o sursă aproape inepuizabilă de pistoale-mitralieră, grenade sau rachete sol-aer pentru contrabandişti. Personalul staţionat în zonă, “pacificatorii” ruşi sunt plictisiţi, prost plătiţi şi corupţi în aceiaşi măsură. Situaţia din Transnistria este surprinsă cât se poate de bine în reportajul “Găurile negre ale Europei”, de curajosul jurnalist olandez Cornelis van der Jagt, stabilit de ani buni în România. Cornelis prezintă în filmul său Transnistria, un stat fantomă condus de foşti ofiţeri KGB îmbogăţiţi din crimă organizată şi trafic cu armament, care acordă protecţie multor infractori căutaţi internaţional. Unul dintre aceştia este fostul ofiţer KGB Dimitri Soin, căutat de Interpol pentru diverse crime şi suspectat de trafic cu focoase nucleare. Astăzi, la adăpostul regimului Igor Smirnov, Soin se crede un fel de Arafat al ruşilor. Este ofiţer MGB şi profesor la Universitatea de stat Şevcenko din Tiraspol.

soinAni la rând, presa centrală şi cea internaţională au prezentat pe larg încălcări ale embargoului internaţional, impus ţărilor cu potenţial terorist, cu care firmele de comerţ exterior ale Securităţii aveau relaţii de afaceri. Este vorba despre statele de pe coasta nord-africană şi din Orientul Mijlociu, cu care Nicolae Ceauşescu dezvoltase relaţii economice importante, bazate pe vânzare de armament. Totul era mascat sub aşa-zise transporturi de materiale şi utilaje către obiectivele industriale (baraje, fabrici de ciment, combinate), ridicate de firmele controlate de Securitate în ţări din lumea a treia. Un exemplu concludent este livrarea de armament de la fabricile de profil din Braşov către Irak şi Iran în anii ’80, într-un moment în care cele două ţări erau implicate într-un conflict lung şi sângeros. Metode importate de la marele frate sovietic. Iată ce declara generalul (r) Costaş Ion Grigore, fost ministru al Apărării al Republicii Moldova (monitorizat de serviciile secrete ale Armatei pentru implicarea în vânzarea unor avioane MIG-29 şi tancuri de către Romtehnica):

“Muniţie, aruncătoare de mine, aruncătoare de grenade, sisteme de rachete, Kalaşnikov, aruncătoare de grenade antitanc de tip SPD9. Asta se produce în Transnistria şi masiv se exportă în terţe ţări. Sigur că o mulţime de armament şi muniţie erau exportate sub diferite acoperiri. Mai ales cimentul. În mai mult de jumătate din transporturile de ciment erau plasate muniţie şi armament pentru zona Caucaz, zona Orientul Mijlociu şi Apropiat, în Irak, în Iran, în alte ţări unde erau conflicte. Inclusiv în Africa”.

La noi şi în Republica Moldova, tradiţia, reţelele şi end-userii falşi (moştenite de la fostul imperiu sovietic şi de la israelieni) s-au păstrat după ’90. Traficul ilegal cu armament autohton sau adus de la vecinii de peste Prut s-a “privatizat”. Numele contrabandiştilor Viktor Bout, Shimon Naor, Omar Hayssam şi firme ca Armitech sau Rosoboron Export (fosta întreprindere de stat Promexport) au fost deseori asociate serviciilor secrete române. Aşa au ajuns aeronavele BAC 1-11 Jetline (aparţinând Romaero) pe lista neagră a ONU. Făceau transporturi cu armament în Liberia, Sierra Leone, Angola şi Afganistan în solda faimosului Viktor Bout. Toată lumea a auzit de scandalurile legate de traficul ilegal de armament din şi prin România. „Ţigaretele 1,2,3” sunt numai un exemplu în acest sens. Ce să mai vorbim de scandalul livrărilor de rachete româneşti către Iran din 1994! Deşi România semnase numeroase protocoale cu ţările occidentale, închizând în mod accelerat institute de cercetare speciale sau unităţi militare (în perspectiva accederii la organismele euroatlantice), serviciile secrete burduşite cu ofiţerii Securităţii ceauşiste desfăşurau afaceri veroase în toate zonele de conflict de pe mapamond. Nu o făceau de capul lor, ci cu participarea ofiţerilor serviciilor secrete (foste sovietice) sau cu arabii, formaţi la facultăţile Secu. Recent, ex-premierul Petre Roman povestea că Mihai Caraman, primul şef SIE (prezent pe două ştate de plată în ţări diferite, unde figura ca general şi colonel în acelaşi timp) i-a atras atenţia că pe teritoriul ţării rămăseseră după Revoluţie peste 27000 de ofiţeri Spetsnaz şi GRU. Despre aceştia vorbeşte şi Ciprian Nastasiu. Unul dintre personajele sale preferate fiind Ivan Grigorevici Busuioc, fost ofiţer de intendenţă, apoi colonel GRU (serviciul secret al armatei sovietice). Ivan Grigorevici Busuioc, nume de cod “Ivanov”, nu apare întâmplător în cartea fostului procuror DIICOT. Acesta, ca mulţi alţi ofiţeri acoperiţi, lucra intens pe teritoriul României sub nasul serviciilor secrete şi cu voia lor, împreună cu traficanţi şi terorişti ca Omar Hayssam, Mohammad Munaf, beneficiind de sprijin la cel mai înalt nivel în Republica Moldova sau Rusia. Magistraţii DIICOT spun că după ’90, Busuioc şi-a deschis împreună cu doi parteneri Teo Voştinaru şi Alexandru Pop, firma CTI-Gas. Datorită relaţiilor sale sus-puse, armamentul de contrabandă (pistoale-mitralieră, rachete tip Stinger, muniţie şi piese de schimb pentru aeronave militare) tranzitau fără nici o problemă teritoriul României dinspre Republica Moldova sau Transnistria. În dosarul „628” Busuioc apare ca reprezentant al firmelor ruseşti de echipamente militare Kanaker Investment, Commerce Corp, precum şi al altor firme din Cipru, o zonă cunoscută drept centru informativ israelian şi rusesc. Împreună cu partenerul său (în firma Armitech), Ivanov livra arme rebelilor Unita din Angola. Pe teritoriul României, Busuioc a tranzitat ilegal osmiu rusesc pentru Germania şi aur pentru Elveţia. Conform filajului SRI, Busuioc derula afaceri ilegale cu armament alături de celebrul Shimon Naor încă din anul 1999 cu proiectile de 122 mm aduse din Cehia. Cei doi urmau să trimită muniţia în Etiopia, falsificând actele în care destinaţia finală era Nigeria. Firme folosite în tranzacţie: Deliza Ltd, Loratel, R.A. Arsenalul Armatei şi LR Avionics.

După cum spuneam “Răpirea din Irak” a prilejuit deschiderea dosarului numit mai târziu “Armamentul”. În dosarul 628/D/P/2005, în care sunt implicaţi cei de mai sus, sunt trecute nume importante de politicieni români, dar şi demnitari ai Republicii Moldova. În cele din urmă, sub presiunea aliaţilor, românii au cedat şi au început colaborarea cu structuri similare din alte ţări pentru arestarea traficanţilor. Busuioc a fost arestat la hotelul Mariott în Bucureşti, în 23 august 2007, sub acuzaţia de trafic şi contrabandă cu armament. Viktor Bout este umflat un an mai târziu în Tailanda. Omar Hayssam şi-a dat drumul la gură şi a început să povestească anchetatorilor despre lichidarea stocurilor de arme româneşti şi transnistrene şi despre cei mai importanţi parteneri ai săi: Anatolie Josanu, Ivan Busuioc, Shimon Naor, Viktor Bout, Mohamed Khaled Al Shakarchi, despre diplomaţi şi politicieni. A avut noroc. După un scurt popas în arestul poliţiei, sirianul a fost lăsat să fugă. În atenţia procurorilor se aflau şi alte personalităţi ca Dan Ioan Popescu,Yassin Mohammad sau Cico Dumitrescu. După cum se obişnuieşte, cei mai importanţi dintre susţinători politici ai contrabandiştilor sunt liberi, deşi figurează în aceste dosare. Ciprian Nastasiu a dat publicităţii doar o parte din reţeaua de sprijin de care au beneficiat infractorii în Republica Moldova: fostul ministru al apărării Valeriu Pasat, fostul prim-ministru Ion Sturza, dar şi actualul prim-ministru Vladimir Filat. Întâmplător sau nu, de-a lungul timpului, unii dintre ei au fost nominalizaţi de jurnalistul Mihai Conţiu (Moldova Suverană), fost cadru asociat în solda SIE în Ungaria şi pe teritoriul Republicii Moldova. Cel puţin în cazul actualului premier moldovean, Conţiu a afirmat în numeroase articole (aducând dovezi în acest sens) că Filat este în slujba Serviciului Român de Informaţii, fiind un apropiat al generalul Gheorghe Atudoroaie (ofiţer de Securitate implicat în evenimentele Revoluţiei).

United States Attorneydea1

Southern District of New York              

FOR IMMEDIATE RELEASE CONTACT: U.S. ATTORNEY’S OFFICE

March 6, 2008 YUSILL SCRIBNER,

REBEKAH CARMICHAEL

PUBLIC INFORMATION OFFICE

(212) 637-2600

DEA

GARRISON COURTNEY

OFFICE OF PUBLIC AFFAIRS

(202) 307-7977

 

INTERNATIONAL ARMS DEALER CHARGED IN U.S. WITH

CONSPIRACY TO PROVIDE SURFACE-TO-AIR MISSILES AND

OTHER WEAPONS TO A FOREIGN TERRORIST ORGANIZATION

MICHAEL J. GARCIA, the United States Attorney for the

Southern District of New York, and MICHELE M. LEONHART, the

Acting Administrator of the United States Drug Enforcement

Administration („DEA”), announced today the unsealing of charges against VIKTOR BOUT, a/k/a „Boris,” a/k/a „Victor Anatoliyevich Bout,” a/k/a „Victor But,” a/k/a „Viktor Budd,” a/k/a „Viktor Butt,” a/k/a „Viktor Bulakin,” a/k/a „Vadim Markovich Aminov,” an international arms dealer, and his associate ANDREW SMULIAN for conspiring to sell millions of dollars worth of weapons to the Fuerzas Armadas Revolucionarias de Colombia (the „FARC”) – a designated foreign terrorist organization based in Colombia. BOUT was arrested yesterday by Thai authorities in Bangkok. According to the Complaint unsealed today in Manhattan federal court:

Between November 2007 and February 2008, BOUT and SMULIAN agreed to sell to the FARC millions of dollars worth of weapons –- including surface-to-air missile systems („SAMs”) and armor piercing rocket launchers. During a series of recorded telephone calls and emails, BOUT and SMULIAN agreed to sell the weapons to two confidential sources working with the DEA (the „CSs”), who held themselves out as FARC representatives acquiring these weapons for the FARC for use in Colombia. In addition, during a series of consensually recorded meetings in Romania, SMULIAN advised the CSs, among other things, -2- that: (1) BOUT had 100 SAMs available immediately; (2) BOUT could also provide helicopters and armor piercing rocket launchers; (3) BOUT could arrange to have a flight crew airdrop the weapons into Colombian territory using combat parachutes; and (4) BOUT and SMULIAN would charge the CSs $5 million to transport the weapons. During one of the meetings with the CSs, SMULIAN provided one of the CSs with a digital memory stick that contained an article about BOUT, and documents containing photographs and specifications for the SAMs and armor Piercing rocket launchers that SMULIAN had previously said BOUT could provide. In between his meetings with the CSs, SMULIAN spoke to BOUT over a cellphone provided to him by one of the CSs at the direction of the DEA. These conversations between SMULIAN and BOUT were legally intercepted by foreign authorities. During one of these conversations, BOUT and SMULIAN discussed the $5 million delivery fee for the weapons. BOUT also told SMULIAN, in coded language, that the weapons requested by the CSs were ready to be delivered. Subsequent to these phone calls with SMULIAN, BOUT engaged in multiple recorded phone calls with one of the CSs during which they arranged the March 6, 2008 meeting in Bangkok. BOUT and SMULIAN are charged with conspiracy to provide material support or resources to a designated foreign terrorist organization. If convicted, the defendants each face a maximum sentence of 15 years’ imprisonment. The U.S. plans to pursue the extradition of BOUT from Thailand. The arrest of BOUT yesterday was the result of close cooperation between the Royal Thai Police and the DEA. Also cooperating in this international enforcement operation were the Romanian Border Police, the Romanian Prosecutor’s Office Attached to the High Court of Cassation and Justice, the Korps Politie Curacao of the Netherlands Antilles, and the Danish National Police Security Services. Mr. GARCIA praised the investigative work of the DEA and thanked the Royal Thai Police for their assistance. Mr. GARCIA also thanked the Romanian Border Police, the Romanian Prosecutor’s Office Attached to the High Court of Cassation and Justice, the Korps Politie Curacao of the Netherlands Antilles, and the Danish National Police Security Services, for their cooperation, and thanked the U.S. Department of Justice Office of International Affairs.

-3- „Viktor Bout and Andrew Smulian agreed to arm terrorists with high-powered weapons that have fueled some of the most violent conflicts in recent memory,” said U.S. Attorney MICHAEL J. GARCIA. „Today, they face charges in the United States for agreeing to provide weapons to a terrorist organization that has threatened, and continues to threaten, American interests.”

„DEA and our partners now have this terrorist supporter in custody where he can no longer ply his deadly trade,” said DEA Acting Administrator MICHELE M. LEONHART. „This arms trafficker was poised to arm a narco-terrorist organization, but he now faces justice in the United States.”

Assistant United States Attorneys ANJAN SAHNI and BRENDAN R. McGUIRE are in charge of the prosecutions. The charges contained in the Complaint are merely accusations and the defendants are presumed innocent unless and until proven guilty.

08-058 ###

Rețeaua româno-ex-sovietică

Reteaua

27/07/2013 Posted by | Armata, Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Justitie si injustitie, KGB, Ministerul de Interne, Rapirea din Irak, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | Un comentariu