AntiMafia

Un blog pentru neliniştea dumneavoastră

Uite domne’ că și-au adus aminte ! Trădarea de la Hemeiuș

http://www.antena3.ro/romania/subiectiv-victor-ciorbea-in-2009-traian-basescu-agent-kgb-266402.html

 

Subiectiv. Victor Ciorbea, în 2009: Traian Băsescu, agent KGB

DE D.D.   •   10 SEP 2014   •   21:29Comenteaza
hemeius

Victor Ciorbea a sugerat, în 2009, că Traian Băsescu a fost agent KGB. Informaţia a fost comentată în ediţia de miercuri a emisiuniiSubiectiv.

„Îi adresez o întrebare domnului Băsescu pe care nu i-a adresat-o nimeni. În urmă cu o lună, o lună şi jumătate, a apărut în Bucureşti şi presupun şi în ţară, una dintre cărţile scrise de Ovidiu Ohanesian. Există un capitol consacrat operaţiunii Hemeiuş. Câteva pagini în care sunt date nume exacte de generali ruşi, generali şi colonei români”, explica Victor Ciorbea în 2009.

„După afirmaţiile de acolo, cu nume, cu date exacte, cu zile, cu banca prin care s-au făcut transferurile, se arată foarte clar că vârful de lance şi grupul care a activat pentru îndepărtarea mea de la guvernare au fost finanţaţi de către GRU, adică de către serviciul secret al Armatei Ruse din cadrul fostului KGB”, a mai spus fostul premier.

„Întrebarea publică pe care i-o pun domnului preşedinte este să spună foarte clar dacă este adevărat sau nu, dacă a fost sau nu finanţat în această operaţiune de îndepărtare a primului ministru de către fostul KGB”, a mai spus Ciorbea.

11/09/2014 Posted by | Ciocoii de serviciu, Diplomatie, Diverse, Justitie si injustitie, KGB, Servicul de Informatii Externe | Lasă un comentariu

Documentele secrete din megadosarul DNA de 1 miliard de euro

Evanghelismul Microsoft – Războiul sfânt împotriva competiției

 

“… we crossed a line. And that needs to be – that needs to be understood and accepted. And we have to, as a country, take responsibility for that so that, hopefully, we don’t do it again in the future.”

Barack Obama 1 August 2014 – fragment din discursul prin care președintele SUA recunoaște existența închisorilor CIA și folosirea torturii.

Continuăm cu publicarea unor documente relevante din cel mai mare dosar de corupție deschis de procurorii Direcției Naționale comes-3096-003Anticorupție. Megadosarul de șpagă și corupție Microsoft – EADS în care sunt luat la puricat contracte în valoare de 1 miliard de euro obținute de mari corporații prin încredințare directă în perioada 2001-2010 de la Guvernul României. Mita plătită unor înalți demnitari români în conturi off-shore și direct, cu sacoșa, fiind estimată la circa 60 de milioane de euro. Vă atragem atenția că toate acestea se petrec într-o perioadă în care corporația Microsoft prin filialele sale internaționale se erija în luptătoarea numărul I împotriva pirateriei, era considerată partener strategic al Guvernului României, iar fostul patron Bill Gates era invitat la București și medaliat ca un erou.

Dealtfel, scandalul PRISM și dezvăluirile defectorului CIA Edward Snowden aveau să dea în vileag modul în care marile corporații IT Google, Apple, Microsoft, Facebook, AOL, PalTalk and Yahoo deveniseră instrumente de spionaj în mâna serviciilor secrete americane. Unde au fost serviciile secrete române în tot acest timp ? Ce făceau SRI, SIE, STS și celelalte zeci de servicii speciale române cu tot cu analiștii și agenții lor în timp ce evangheliștii Microsoft își defineau strategiile de război, misiunile, dușmanii și câmpul de bătălie ?

Vă prezentăm în premieră un set de documente secrete ale Microsoft, aflate pe masa procurorilor DNA și în atenția anchetatorilor OLAF, care se referă la strategiile și politicile acestei uriașe corporații pentru eliminarea competitorilor prin orice mijloace. Documentul denumit “Effecitve Evanghelism” este o colecție de tehnici și unelte folosite de-a lungul anilor de Microsoft în întrega lume, inclusiv în România, pentru a instrui directorii de filiale în spiritul politicii de nimicire a concurenței și de obținere de contracte super-avantajoase prin orice mijloace. Tocmai de aceea, pe fiecare filă este notat în clar nivelul de secretizare “Higly Confidential” și un număr de identificare propriu Microsoft.comes-3096-032

Specialiștii americani au atras atenția că folosirea și dezvoltarea unor astfel de politici şi metode secrete, obligatorii pentru toţi cei care activează în domeniul producerii de bani (albi – negri – fără miros) pentru marile corporații vor duce în cele din urmă la o sumă de ilegalități.

Megadosarul de corupție și mită Microsoft-EADS dovedește că mari corporații ca Microsoft nu puteau acționa singure. Pentru a-şi extermina competiţia şi criticii, Microsoft a primeşte asistenţă calificată nu numai de la infractori recunoscuţi ci și de la înalți demnitari aflați în funcții cheie în instituții de forță ale statului, pe care îi plătește cu sacoșa. Asocierea unor evangheliști tehnici, cum sunt numiți aceștia în documentele secrete ale Microsoft, antrenaţi în SUA cu infractori locali, mulţi dintre aceștia antrenaţi de fosta Securitate (în România), şi cu politicieni şi demnitari corupţi, naţionali şi europeni, a generat o organizaţie infracţională internaţională deosebit de puternică şi periculoasă.

Iată câteva fragmente treduse din documentele secrete “Evanghelizarea Eficientă” precum și corespondența purtată între predicatorii Microsoft.

 

Evanghelizarea Eficienta

James Plamondon, Evanghelist Tehnic

 Evanghelizarea reprezintă Război

Misiunea noastra este de a stabili platformele Microsoft ca standarde de facto pentru intreaga industrie de calculatoare. Duşmanii noştri sunt furnizori de platforme care concurează cu platformele noastre: Netscape, Sun, IBM, Oracle, Lotus, etc. Câmpul de luptă este industria de software. Succesul se măsoară în vanzarea de aplicaţii. Fiecare linie de cod care este scrisa in baza standardelor noastre este o mică victorie, fiecare linie de cod care este scrisa conform oricarui alt standard reprezinta o mica înfrângere. Victoria totală, pentru DRG, este adoptarea universala a standardelor noastre de către dezvoltatori, acesta fiind un comes-3096-107pas important spre victoria totală a insusi Microsoft: „Un computer pe fiecare birou si in fiecare casa, care rulează software Microsoft”.

Armele noastre sunt psihologice, economice si politice – nu militare. Nimeni nu este obligat să adopte standardele noastre, sub amenintarea pistolului.  Putem convinge doar, nu putem obliga. Cei care adopta standardele noastre, indiferent cine sunt acestia, fac acest lucru ca o decizie raţională, care le serveste propriile scopuri. Este de datoria noastră să ne asiguram că

cei care aleg un anumit sistem de operare iau la cunostinta o multitudine de motive, bine argumentate, in favoarea standardelor noastre – motive atât de copleşitoare, încât alegerea standardelor noastre pare evidenta, sau (ideal), dezvoltatorul nu este nici macar conştient de faptul că a trebuit sa fie luata o decizie, şi ca s-a făcut o alegere.

Realizam acest lucru înţelegand obstacolele care ar putea împiedica pe dezvoltator sa adopte standardele noastre, şi eliminand aceste obstacole; intelegand si oferind stimulentele care ar putea facilita adoptarea de către dezvoltator a standardelor noastre; înţelegand punctele de vedere ale concurentilor nostri si combatand aceste puncte de vedere.

Misiunea Noastra

Carta Microsoft Developer Relations Group este clara:

Promoveaza succesul platformelor Microsoft, constituind o masa critica de aplicatii software si solutii de business create de tertecomes-3096-119 parti (dezvoltatori independenti).

Acest obiectiv contine atat obiectivul pe care dorim sa-l indeplinim (succesul platformelor Microsoft), cat si mijloacele prin care putem realiza asta (creand o masa critica de aplicatii si solutii de business ale dezvoltatorilor). Sa examinam cu atentie aceste aspecte.

Dusmanii Nostri

Unii sustin ca Microsoft detine un monopol pe piata sistemelor de operare destinate calculatoarelor personale. In mod evident, aceasta afirmatie nu este adevarata. IBM OS/2, Apple MacOS, Novell Unix si NetWare, Taligent CommonPoint, Netscape Navigator, si alte sisteme de operare (unele in stadiu embrionar), toate concureaza cu Windows, in lupta pentru aplicatii si solutii de business. Situatia este aceeasi si in cazul altor platforme (Exchange/Notes, OLE/OpenDoc, Office/SmartSuite, etc.).

Iar aceasta lista nu este statica. Industria calculatoarelor este foarte dinamica; noi, in procesul de evanghelizare, trebuie sa fim chiar si mai dinamici – in cautare continua de noi aliati, dusmani si strategii.

Expunerea punctelor tari si slabe ale competitorilor nostri depaseste scopul acestei lucrari. Exista multe alte surse de informare. Folositi-le!

Campul de Batalie

Industria de software reprezinta campul pe care se poarta batalia evanghelistilor. Industria are propria presa, edituri, organizatii ale dezvoltatorilor, conferinte, expozitii, programe de instruire, vanzatori en gros si en-detail, distribuitori. Are propria sa cultura. Intelegerea particularitatilor industriei este esentiala pentru un proces eficient de evanghelizare.

Nu este eficienta publicarea unui articol despre Mac OLE intr-o revista Unix, sau sustinerea unei prezentari despre operatiunile de intrare/iesire cu fisiere in mediul Win32, la o conferinta destinata persoanelor din conducere. Pentru a fi eficient, instrumentele si mesajele potrivite trebuie livrate la timpul si locul potrivit.

Anumiti dezvoltatori (si aplicatiile acestora) sunt mai importanti pentru succesul unei platforme decat altii. Acestia reprezinta culmile campului de batalie. Obtinerea sustinerii unui dezvoltator major este ca si ocuparea unui deal; de acolo, poate fi comandat campul de batalie aflat dedesubt. Situatia e similara in cazul revistelor, conferintelor, grupurilor de dezvoltatori – nu poate fi controlat campul de batalie, cat timp culmile sale sunt stapanite de inamici.

 

 

 

De la:               James Plamondon

Trimis:              Marti, 11 Ianuarie 2000 4:32 PM

Catre:               Peter Plamondon

Subiect:            FW: Evanghelizarea Windows!

Fisere atasate: Effective Evangelism.doc, Evangelism is War.ppt, Generalized Evangelism Timeline.doc, Power Evangelism.ppt, tips.htm

–Mesaj Original–

De la:               Peter Plamondon

Trimis:              Marti, 11 Ianuarie 2000 2:58 PM

Catre:               James Plamondon

Subiect:            RE: Evanghelizarea Windows!

Te rog trimite-mi si mie documentele acelea. – Peter

–Mesaj Original–

De la:               James Plamondon

Trimis:              Marti, 11 Ianuarie 2000 2:47 PM

Catre:               Peter Plamondon

Subiect:            FW: Evanghelizarea Windows!

“DRG a adormit la volan”

–Mesaj Original–

De la:               Darryn Dieken

Trimis:              Joi, 6 Ianuarie 2000 12:25 AM

Catre:               James Plamondon

Subiect:            RE: Evanghelizarea Windows!

Multumesc James. O sa ma gandesc la tine cum stai pe plaja la soare, in timp de aici in Seattle e intunecat si ploios. Sa bei o pina colada si pentru mine J

Ps. Cred ca e corect sa spui ca DRG a adormit la volan. Au o singura persoana care evanghelizeaza tehnologiile Windows. Cunosti pe cineva in companie care ar fi interesat sa se alature echipei lui John?

–Mesaj Original–

De la:               James Plamondon

Trimis:              Miercuri, 5 Ianuarie 2000 5:33 PM

Catre:               Darryn Dieken

Copie:              John Colleran

Subiect:            RE: Evanghelizarea Windows!

Darryn –

Suna grozav! Dar eu plec din companie la inceputul lui Martie, si voi fi in vacanta de la sfarsitul saptamanii si pana atunci. Cand plec din Microsoft ma mut cu familia in Australia, unde am sa stau pe plaja, am sa beau pina colada si am sa iau lumea in ras.

Aici sunt niste documente din zilele bune de odinioara, pe care ai putea sa le gasesti folositoare cand initiezi acest grup. Sa nu te ingrijoreze confidentialitatea lor; au fost deja aduse la cunostinta publica de Bristol Technologies, ca parte a cazului lor anti-trust.

 

Fisere atasate: Effective Evangelism.doc, Evangelism is War.ppt, Generalized Evangelism Timeline.doc, Power Evangelism.ppt, tips.htm

 

Cu speranta ca acestea te vor ajuta sa tii flacara aprinsa, dupa ce razboinicii batrani ca mine au plecat la pascut, raman al tau

 

James

 

  1. Exista doar CINCI aplicatii Windows 2000 certificate? Cinci? Nu e de mirare ca iti initiezi propriul grup de evanghelizare! DRG a adormit la controale, sau ce s-a intamplat?

 

 

 

si daca articolul este incorect, rusine DRG pentru ca a facut o treaba atat de proasta lansand numarul corect (presupun chiar mai mare) !

 

 

–Mesaj Original–

De la:               Darryn Dieken

Trimis:              Miercuri, 5 Ianuarie 2000 11:51 AM

Catre:               James Plamondon

Copie:              John Colleran

Subiect:            Evanghelizarea Windows!

 

Salut James,

 

Nu te-am vazut de mult – sper ca esti bine si te bucuri de perioada sabatica la Microsoft J JohnC initiaza o noua echipa de evanghelizare Windows condusa de BrianV si m-am gandit ca ai putea fi interesat. Grupul e inca in curs de formare deci exista multe oportunitati pentru un super-evanghelist cum esti tu!!! M-am gandit ca ai putea fi interesat – informeaza-l pe John daca vrei sa stii mai mult despre noua lui echipa.

-Darryn

 

Documentele secrete Microsoft despre Evanghelism, versiunea integrală se pot vizualiza în pdf-ul de mai jos.

comes-3096

 

 

22/08/2014 Posted by | Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Diplomatie, Diverse, Justitie si injustitie, Ministerul de Interne, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | Un comentariu

Bârlogul Vulpii și puii corupției

Mutarea tomberonului otevist în ograda trustului de presă finanțat de SRI, l-a determinat pe virtualul președinte Dănuț Diaconescu să renunțe pentru moment la subiectul Elodia. Măscăreala informativă “Bătrânul” extrasă de procurori din dosarul Băsescu Mondialu’, relevă determinarea Dedeului de a se impune pe piața serviciilor secrete, confirmând indirect importanța majoră a operațiunilor speciale în campaniile electorale. Astfel, în spatele aberațiilor rebrenduite de invitați drept “dezvăluiri”, a fost strecurat cu grijă și un fapt real de o gravitate fără precedent. Din când în când, indivizi penibili, penali și periculoși, în unele cazuri interlopi dați în urmărire generală, pătrund în cercurile cele mai selecte ale politicii românești. Nu este vorba doar despre afaceriști grobieni și analfabeți cu buzunarele pline de euro, ca Gigi – războinicul luminii, care trag cu disperare de imunitatea parlamentară.
Realitatea este că, infractorii aflați pe statul de plată al serviciilor secrete sunt infiltrați deseori pe lângă demnitari de rang înalt, miniștri, premieri sau președinți. Astfel, teroristul Omar Hayssam a ajuns să paraziteze fără jenă stafurile de călătorie prezidențiale din vremea lui Ion Iliescu. Ulterior, odrasla ex-președintelui Emil Constantinescu, Dragoș, hălăduia alături de Naghi (de la SPP ) și un oarecare Peșterău prin cel mai rău famate stabilimente bucureștene în compania unor cunoscuți interlopi și contrabandiști.
Cine este responsabil de compromiterea demnitarilor români, dar mai ales cum sunt aleși și promovați paznicii democrației (SRI, SIE, SPP, DIPI și alte servicii secrete supradimensionate ) sunt numai două din numeroasele întrebări iscate de demiterea șefului spionilor MAI, comisarul șef Gelu Oltean. Un băiat cu ochi albaștri sub a cărui coordonare, pe când funcționa ca atașat al Ministerului de Interne pe lângă Ambasada României de la Roma, în 2007, a marcat și celebrul interlop Costică Argint. Vrânceanul, urmărit internațional pentru diverse infracțiuni, reușea să-i compromită dintr-un foc pe premierul Călin Popescu Tăriceanu și pe ministrul de externe Adrian Cioroianu. Am aflat că, la umbra statutului de refugiat politic, Argint s-a plimbat prin toată Europa, ba chiar în unele țări arabe, trimis cu “trebi” de serviciile noastre secrete. Demn de remarcat faptul că, încă din 1976, Argint apărea în evidența UM 625/RP – Direcția a III-a a Securității și pomenit în rapoartele referitoare la celebrul Carlos Șacalul. Prostie ? Incompetență ? Legendare ?
Ei bine, după mai bine de trei decenii, același Argint hotărâse să ia la țintă cu gogonele scăfârliile durdulii ale celor doi demnitari români pomeniți mai sus, care se aflau în vizită de lucru în Italia. Cum-necum, Oltean află de intențiile războinice ale vrânceanului și, dimineața pe răcoare, cu puțin timp înainte de sosirea demnitarilor români, atașatul MI face o vizită la domiciliul infractorului neprins. Era vorba despre un troc, Argint urmând să participe la vizită în calitate de invitat, în acest fel oferindui-se ocazia de a-i strânge de beregăți pe înalții demnitari.
Oricum ar fi, după compromiterea cuplului Tăriceanu-Cioroianu, cei doi au beneficiat de promovări multiple, Costică Argint ajungând un fel de consul onorific al țiganilor la Roma, iar Gelu Oltean șeful Direcției Generale de Informații și Protecție Internă ( DIPI de astăzi) cu rang de secretar de stat.
Să nu uităm că, la retragerea sa din bârlogul “Doi ș’un sfert” cu ocazia fugii teroristului Omar Hayssam, chestorul Virgil Ardelean, mai cunoscut în branșă sub numele de Vulpea sau Căruntul, avertiza că puii corupției de abia așteaptă să scoată capul.

 

De vorbă cu Costică Argint la Roma, în decembrie 2012, aflat în domiciliar – un fel de arest la domiciliu.

argint

16/08/2014 Posted by | Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Diplomatie, Ministerul de Interne, Securistii vechi si noi | Lasă un comentariu

A fost lansat volumul SERVESC PATRIA ! la editura Junimea Iași

Scurtă prezentare

Volumul Servesc Patria ! nu este doar o incursiune în modul de lucru al serviciilor secrete românești și de aiurea, cartea reprezintă o Servesc Patria copertareacție la unele evenimente de neînțeles petrecute sub ochii noștri în ultimii ani. Prin numeroase documente inedite, mărturii și informații obținute de foști și actuali ofițeri și agenți, unele ținute la strict secret și astăzi, autorul încearcă să prezinte situația în care se află societatea noastră, cât mai simplu cu putință. Căci nimic nu este întâmplător, nici în politică, nici în justiție, nici în presă, nici în lumea mondenă. În general, “vedetele” românilor au un parcurs bine determinat, trasat de cele mai multe ori de compromisurile și uneori de infracțiunile la care s-au dedat, ei și părinții lor, ajungând astfel în vizorul marelui păpușar – serviciile secrete. Astfel, numai devoalarea biografiilor ascunse ale idolilor din trecut, prezent și viitor poate clarifica pe deplin promovarea acestora, uneori agresivă, în mass-media sau la conducerea instituțiilor de forță ale țării.

Servesc Patria ! continuă demersul jurnalistic de devoalare și declasificare a minciunii ( început cu volumele publicate deja Amintiri din Portbagaj – editura Minerva 2008, Puterea din Umbră – vol. I și vol. II – editura Junimea 2009, respectiv 2011), abuzului și raptului la care au fost, sunt și vor fi supuși cetățenii României chiar de către cei pe care, prin vot, periodic, îi aduc la putere, indiferent ce forme îmbracă aceasta.

 Autor – Ohanesian Eduard Ovidiu

Editura Junimea – Iași, 2014

Prefață de Sorin Roșca Stănescu

 

Rebelul se întoarce

Și publică o nouă carte. Iarăși va fi sânge pe pereți. Pentru că acesta este darul special al lui Ohanesian. Să scormonească acolo unde nimeni nu a mai scormonit. Să sape adânc. La temelia secretelor. Să înfățiseze persoane importante, care se bucură de notorietate, într-un fel nemaiîntâlnit. Și să facă, din iluștri necunoscuți, personalități prezente.

Servindu-și patria, cum spune, încă de pe vremea când, infanterist fiind, era obligat să se lupte cu sfecla furajeră în campania agricolă de toamnă din ferma Cojocna, Ovidiu Ohanesian se formează, treptat, ca ziarist de investigație și încă unul cu totul special pentru ca, în final, să ajungă să dețină cheile unor seifuri pe care nimeni nu le-a mai deschis de mult. Călătoria alături de Ohanesian este pe cât de fascinantă, pe atât de șocantă. Într-un fel, se poate spune că specialitatea sa este vânătoarea de spioni. De la spionii plasați de Securitatea comunistă, sub acoperire în diferite funcții, pe întreg mapamondul, până la faimoșii spioni fantomă. Din Brigada Speciala a DIE. Așa-numita „Brigada U”.

Revelațiile din aceasta carte, ca și celelalte demersuri de același fel ale lui Ohanesian, sunt tulburătoare. Și pot fi și primejdioase. Deodată, sub masca unui bătrânel liniștit și simpatic, care trăiește anonim undeva, apare un personaj despre care s-ar putea scrie romane de spionaj sau care ar putea deveni erou al unor seriale de succes. Este descrisă, pagină cu pagină, o cu totul altă lume decât cea în care am crezut că trăim.

Lumea paralelă a lui Ovidiu Ohanesian nu este însă imaginară. Ea este cât se poate de reală. Și folosesc, iată, timpul prezent. Pentru că și Ohanesian își urmărește personajele nu numai în trecut, ci și în prezent, uneori, atunci când este cazul, anticipându-le viitorul.

Facând trimiteri insistente la cea mai spectaculoasă pagină din istoria spionajului românesc, episodul Ioan Mihai Pacepa, Ovidiu Ohanesian insistă asupra unui termen, astăzi banal, dar în urmă cu câteva decenii cvasinecunoscut sau prea puțin cunoscut. Dezinformarea. El demonstrează în această carte că rostul serviciilor secrete nu s-a redus niciodată la obținerea unor informații protejate de diferite state. Că mai ales serviciile secrete ale blocului sovietic, dar nu numai ele, au dezvoltat tehnici cu totul și cu totul speciale pentru dezinformarea potențialilor inamici. Că în această activitate au fost angrenați nenumărați specialiști și au fost angajate fonduri importante. România nu a făcut excepție de la această regulă. Deloc. Și este de presupus că nu face nici acum. Și atunci, citându-l pe Ohanesian, înțelegem mai bine o serie întreagă de diversiuni organizate de servicii nu numai împotriva inamicului, ci și a cetățenilor pe care, prin jurământ, îi „servesc”.

Cantitatea de informație pe care ne-o livrează Ohanesian este atât de mare, încât pare greu de crezut că fiecare referire a putut fi verificată. Nu este deloc exclus ca, în ceea ce privește unele personaje, însuși Ohanesian să fi căzut victimă a unor operațiuni de dezinformare. De intoxicare. Dar riscul merită totuși asumat. Prețul plătit de victimele colaterale este suficient de mic în raport cu greutatea și gravitatea dezvăluirilor. Și, ca dovadă că așa stau lucrurile, în această amplă lucrare, în care Ohanesian își servește patria în felul lui, sunt publicate nu numai informații seci, ci și interviuri, facsimile ale unor documente secrete și numeroase fotografii. O parte dintre fantomele lui Ceaușescu se plimbă astfel, la vedere, printre noi. Și sub ochii noștri.

O stranie coincidență face ca, în cursul acestei dimineți, în care eu lecturez manuscrisul pe care Ohanesian mi l-a pus la dispoziție, să mă fi preocupat de soarta unui personaj de excepție. Savantul român Constantin Răuță. Despre care tocmai am scris un editorial postat pe mai multe site-uri în această zi de 3 noiembrie. O personalitate fascinantă, un om care, la scurt timp după ce a primit cetățenia americană și a fost condamnat la moarte sub regimul comunist de Tribunalul Militar care l-a condamnat la moarte și pe Pacepa, a devenit un savant de talie mondială. Lucrând la General Electric pentru cei mai importanți sateliți lansați de Statele Unite, la NASA, în programe vizând controlul zborurilor spațiale, dar și la Departamentul Apărării, unde și-a adus o contribuție importantă la sistemele de protecție împotriva rachetelor balistice, componente care se vor monta, în curând, la Deveselu. Dar Constantin Răuță, în ciuda eforturilor pe care le face de 13 ani, rămâne condamnat la moarte chiar în urma unei sentințe, de acum o lună, a Curții de Casație de la București. În cartea lui Ohanesian descopăr cu uimire, la scurt timp după ce mi-am postat editorialul, un întreg capitol consacrat savantului condamnat la moarte, Constantin Răuță. Și observ, cu plăcere, cum informațiile noastre coincid. Numai că Ohanesian știe și scrie mult mai multe despre Răuță.

Poate, pornind de la biografia schițată de Ohanesian, un mare producător se va gândi să facă un film artistic. La fel cum și generalul Ioan Mihai Pacepa și spectaculoasa sa istorie ar trebui să devină subiectul unei mari opere cinematografice.

Să petrecem câteva zile servind și noi patria alături de Ovidiu Ohanesian!

Sorin Roșca Stănescu

 

coperta Servesc Patria !

 

 

20/06/2014 Posted by | Armata, Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Diplomatie, Justitie si injustitie, KGB, Ministerul de Interne, Rapirea din Irak, Revolutie, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | 3 comentarii

Popa securist Ilie Sârbu, dosarul Gugulanul și crimele Revoluției din 1989

                             Către

                                    Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

                                     -Domnului procuror general Tiberiu Niţu

 

            Subsemnatul Marian Valer, cu domiciliul în municipiul Satu Mare str. Mircea cel Bătrân bl C 26 ap. 19 judeţul Satu Mare, senator în Parlamentul României, ales în Circumscripţia electorală nr. 32 Satu Mare, Colegiul nr.1, CNP 1600802124052, vă înaintez prezenta

                                    SESIZARE PENALĂ

solicitându-vă să efectuaţi cercetări faţă de numitul Sârbu Ilie, senator în Parlamentul României, având locul de muncă cunoscut în Bucureşti Calea 13 Septembrie nr.1-3 Sectorul 5, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în declaraţii şi complicitate la omor calificat, prev. şi ped. de art.330 şi de art.187 alin.1 lit.f din Codul penal, cu aplic. art.37 alin.1 din Codul penal.

                        Motive:  

            În fapt:

Originar din judeţul Caraş-Severin, numitul Sârbu Ilie, poreclit „Părintele”, este licenţiat în teologie şi ştiinţe economice, absolvind Seminarul Teologic din Caransebeş şi Facultatea de Ştiinţe Economice din Timişoara. În perioada 1976-1978, susnumitul a activat ca profesor la Seminarul Teologic din Caransebeş, iar în perioada 1978-1981 a deţinut funcţia de director la acest seminar. În perioada 1981-1991, susnumitul a activat în calitate de consilier economic la Mitropolia Ortodoxă a Banatului din Timişoara. În perioada 1991-2001, susnumitul a derulat afaceri în domeniul comerţului, agriculturii şi morăritului, deţinând funcţia de director general la firma germană SC FANGMEIER AGRO-IMPEX SRL Timişoara .

Începând din anul 2000 şi până în prezent, numitul Sârbu Ilie a deţinut o serie de funcţii politice şi administrative de demnitate publică. Astfel, în perioada 1.01-31.12.2000 a deţinut funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş. În perioada 2001-2004 a deţinut funcţia de ministru al Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în Guvernul PSD condus de primul ministru Năstase Adrian. În 2004, în 2008 şi în 2012 susnumitul a candidat şi a fost ales senator în Parlamentul României în Circumscripţia electorală Timiş. Susnumitul este membru al Partidului Social Democrat şi a deţinut funcţia de vicepreşedinte al PSD, iar actualmente deţine funcţiile de lider al Grupului parlamentar al PSD din Senatul României şi de membru al Biroului Permanent Naţional al PSD. În cursul anului 2008 susnumitul a deţinut temporar funcţia de preşedinte al Senatului României. Susnumitul este cunoscut drept tatăl europarlamentarului Sârbu Daciana, candidat pe lista Alianţei electorale PSD – UNPR – PC la alegerile pentru Parlamentul European din 25 mai 2014 şi ca socru al actualului prim-ministru al Guvernului României, Ponta Victor, preşedintele Partidului Social Democrat.

În exercitarea atribuţiilor parlamentare, mi-au parvenit relativ recent, de la foşti ofiţeri ai Departamentului Securităţii Statului, informaţii de o gravitate deosebită din care se conturează săvârşirea de către numitul Sârbu Ilie, fost şi actual demnitar de rang înalt al statului român, a infracţiunilor de fals în declaraţii şi complicitate la omor deosebit de grav, astfel că atât în calitate de cetăţean cât şi în calitate de parlamentar am atât obligaţia morală cât şi obligaţia legală de a sesiza instituţiile abilitate, recte Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a efectua cercetările de rigoare:

I. În anul 1976 numitul Sârbu Ilie a fost recrutat ca informator în probleme „ culte – secte”, în reţeaua Direcţiei a I-a a Securităţii ( structură cu atribuţii explicite de poliţie politică), fiindu-i întocmit dosar Fond R ( reţea ) sub numele conspirativ „ Ovidiu Marinescu”. Ulterior, socrul său, care era colonel în Securitatea Statului, l-a recomandat Centrului de Informaţii Externe ( serviciul de spionaj extern) pentru a-l lua în pregătire în vederea trimiterii la post în străinătate.

Şeful grupei teritoriale Timişoara a Centrului de Informaţii Externe, colonelul Crişan Aurel, a primit ordin să se ocupe de pregătirea numitului Sârbu Ilie în vederea încadrării ca ofiţer acoperit în aparatul de informaţii externe al Securităţii Statului. În acest sens, colonelul Crişan Aurel l-a prezentat şi l-a recomandat elogios reprezentanţilor liniilor de activitate externă din Centrală, iar, după evaluarea şi testarea sa pe mai toate liniile şi spaţiile spionajului, susnumitul a fost stabilizat în legătura colonelului Nădejde Nicolae, care l-a predat apoi colonelului Găină Constantin, ambii făcând parte din UM 0544/102. Conform surselor, colonelul Nădejde Nicolae a fost implicat, împreună cu locotenent-colonelul Nica Sergiu, şeful UM 0544/R, colonelul Diaconescu Ion şi maiorul Vitescu Andrei ş.a., în operaţiuni de intimidare a unor persoane incomode politic din emigraţia română din Occident, asupra căror s-au realizat ori simulat atentate ( Nicolae Penescu, fondatorul Consiliului Naţional Român din exil – Franţa, Virgil Tănase, Şerban Orăscu şi Emil Georgescu, angajaţi ai postului de radio Europa Liberă, medicul Ion Şerban şi inginerul Rudolph Bruchner, foşti ofiţeri de Securitate, care au defectat la inamic, primul stabilindu-se în Elveţia iar al doilea în Republica Federală Germania.

În timp ce se afla în stagiu de formare ca agent ilegal clandestin al unei unităţi deplin conspirate a Centrului de Informaţii Externe al Departamentului Securităţii Statului şi îndeplinea funcţia de consilier al Mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu, numitul Sârbu Ilie a fost trimis în misiuni informative externe, dar şi de verificare şi acomodare în climat contrainformativ ostil, pe teritoriul unor state occidentale ( Elveţia, Anglia, Republica Federală Germania). Din documentele arhivate în dosarul operativ „GUGULANUL” de către colonelul Găină Constantin, fost ofiţer recrutor şi formator de agenţi clandestini în UM 0544/102 Bucureşti, menţinut în activitate şi după 1989, rezultă că ofiţerul deplin conspirat ( O.D.C. ) Sârbu Ilie a fost maşrutizat în anii 1984-1985 în Elveţia, pentru controlul referentului informaţii externe ( R.I.E.) Ciubotea Dan Ilie ( actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), care era profesor şi director adjunct la Institutul Ecumenic de la Bossey (Elveţia) şi profesor asociat la Institutul Ecumenic din Geneva şi Fribourg ( Elveţia ). În anul 1989 numitul Sârbu Ilie a fost trimis în Anglia având ca obiectiv crearea de relaţii de interes operativ utile susţinerii biografiei de acoperire sub care urma să fie naturalizat într-un spaţiu occidental.

Sub criptonimul „Ovidiu Marinescu”, numitul Sârbu Ilie a continuat şi colaborarea cu organele interne ale Securităţii Statului, furnizând un volum consistent de informaţii – note olografe – opisate în dosarul personal de informator, arhivat la Fondul „Reţea”. Fiind apreciat ca „informator valoros”, a fost preluat în legătura personală a adjunctului şefului Securităţii Judeţului Timiş, care l-a utilizat în mai multe probleme: „activităţi duşmănoase regimului politic desfăşurate sub acoperirea cultelor şi sectelor religioase”, „legături cu reprezentanţele străine”, „vest-germani”,ş.a.

Ofiţerul deplin conspirat Sârbu Ilie a fost în legătura colonelului Găină Constantin şi după evenimentele din decembrie 1989, inclusiv în perioada în care colonelul Găină a activat la Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă a Ministerului de Interne . În perioada 1991-2001, când ofiţerul deplin conspirat Sârbu Ilie a deţinut funcţia de director general la SC FANGMEIER AGRO-IMPEX SRL Timişoara, colonelul Găină i-a valorificat noile posibilităţi informative asigurându-i pregătirea specifică de misiune şi pe perioada specializărilor efectuate în Germania ( în 1994 ). Totodată, susnumitul a fost folosit sporadic pentru cercetarea informativă a mediilor politice din România.

După încadrarea colonelului Găină Constantin la Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, acesta i-a raportat şefului direcţiei, chestorul Ardelean Virgil, că l-a avut în legătură pe numitul Sârbu Ilie şi a solicitat aprobarea să-l menţină în contact operativ, cu înregistrare în evidenţa ofiţerilor acoperiţi ai DGIPI. În perioada în care numitul Sârbu Ilie a deţinut funcţia de ministru al Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltări Rurale în Guvernul Năstase, colonelul Găină Constantin a exercitat, inclusiv la solicitarea şefului DGIPI, un trafic de influenţă sistematic pe lângă numitul Sârbu Ilie, până la un moment dat, când după consultarea prealabilă a primului ministru Năstase Adrian şi a directorului SRI, Timofte Radu, susnumitul nu a mai dat curs intervenţiilor. Deranjat de refuz, chestorul Ardelean Virgil a deconspirat calitatea secretă a politicianului Sârbu Ilie, făcându-l astfel vulnerabil la influenţe şi presiuni, inclusiv faţă de un serviciu străin, în legătura căruia se afla şi Ardelean Virgil. După ce chestorul Ardelean Virgil a deconspirat existenţa dosarului operativ a numitului Sârbu Ilie, acesta a fost pus în dependenţă de forţele politice adverse şi folosit, ca agent de operaţiune clandestină, pentru dezbinarea şi slăbirea conducerii Partidului Social Democrat, respectiv pentru controlul politic şi manipularea stângii social-democrate .

Având în vedere că numitul Sârbu Ilie a completat şi semnat, cu ocazia investirii în funcţiile de preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, de ministru al Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi de preşedinte al Senatului României, precum şi cu ocazia depunerii candidaturii pentru Senatul României în anii 2004, 2008 şi 2012, declaraţii în care a consemnat că nu a avut calitatea de colaborator al Securităţii ca poliţie politică, consider că se impun a fi efectuate cercetări sub aspectul săvârşirii, în concurs real,a unui număr de şase infracţiuni de fals în declaraţii, prev. şi ped. de art. 330 din Codul penal, cu aplic. art. 37 alin.1 din Codul penal.

Menţionez că dosarul respectiv mapa anexă cu informaţiile furnizate şi acţiunile realizate de numitul Sârbu Ilie au fost evaluate de Comisia Specială Tripartită (compusă din preşedintele Comisiei parlamentare de control a Serviciului Român de Informaţii, preşedintele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi directorul Secretariatului General de la SRI ) în anul 2004, când s-a stabilit regimul special şi destinaţia unor categorii de dosare excluse accesului, deşi nu mai privesc securitatea naţională, ori greşit încadrate ca fără legătură cu securitatea naţională.

II. În timpul evenimentelor sângeroase de la Timişoara din decembrie 1989, fără a avea sarcini în acest sens, din pur exces de zel, numitul Sârbu Ilie a raportat, de mai multe ori pe zi, legăturii sale operative ierarhic superioare din Centrul de Informaţii Externe tot ce afla şi avea în raza vizuală de observaţie din perimetrul Catedralei Mitropolitane Ortodoxe . În data de 17 decembrie 1989, când, la ordinul şi exemplul personal al generalului Chiţac Mihai din Ministerul Apărării Naţionale, a fost declanşat foc de arme automate asupra populaţiei civile din Piaţa Catedralei, mulţimea s-a retras să se adăpostească în catedrală. Din propria iniţiativă, consilierul Mitropoliei, Sârbu Ilie, a închis şi a baricadat uşile catedralei astfel că mai mulţi oameni, care au încercat şi au sperat să se salveze în catedrală, au căzut seceraţi de gloanţe, înregistrându-se şase morţi şi zeci de răniţi.

Aflat în străinătate, la un congres ecumenic internaţional, Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, i-a comunicat numitului Sârbu Ilie, după represiunea armată din Piaţa Catedralei, să nu-l implice în deciziile şi acţiunile sale. Totodată, din centrala UM 0544/102, şeful colonelului Găină Constantin i-a ordonat acestuia să întrerupă imediat orice iniţiativă a numitului Sârbu Ilie, deoarece evenimentele în desfăşurare nu privesc ordinul său de misiune şi nici competenţele Departamentului Securităţii Statului, contravenind ordinului expres al şefului acestuia de neimplicare împotriva acţiunilor populaţiei.

Având în vedere înlesnirea către de numitul Sârbu Ilie a acţiunii de represiune armată împotriva populaţiei din Piaţa Catedralei din Timişoara în data de 17 decembrie 1989, soldată cu şase morţi şi zeci de răniţi, şi ţinând cont că, în cursul anului trecut, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a redeschis dosarele privind evenimentele sângeroase din decembrie 1989, consider că se impun a fi efectuate cercetări faţă de susnumitul sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la omor calificat, prev. şi ped. de art.187 alin 1 lit.f din Codul penal

Menţionez că generalul Chiţac Mihai a fost condamnat definitiv în 2008 la 15 ani de închisoare şi degradare militară pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, referitor la implicarea sa în reprimarea sângeroasă a manifestanţilor civili de la Timişoara în decembrie 1989.

În drept, îmi întemeiez sesizarea pe prevederile art. 223 din Codul de procedură penală rap la art. 330 şi art. 187 alin.1 lit.f din Codul penal, cu aplic. art.37 alin.1 din Codul penal.

            Satu Mare, 22.05.2014                                             Marian Valer

 

Poate că, din aceste motive, treptele Catedralei Mitropolitane din Timișoara, unde în 17 decembrie 1989 au murit  primii martiri ai revolutiei au fost demontate. Pe locul unde a curs „primul sânge” al libertății românilor nu există nici măcar o plăcuță comemorativă.

trepte1 trepte2

22/05/2014 Posted by | Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Diplomatie, Justitie si injustitie, Revolutie, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | 5 comentarii

Despre trădare, parvenitism și nepotism. Într-un cuvânt despre George Cristian Maior

Valer Marian: Pete din biografia directorului SRI

La corul laudatorilor si sustinatorilor directorului SRI, George Maior, pentru cele mai inalte functii din statul roman (presedinte sau premier), s-a alaturat si vicepremierul Gabriel Oprea, ministrul Afacerilor Interne, general de 4 stele, profesor universitar, doctor in stiinta si conducator de doctorate, care ne-a avertizat zilele trecute, ducandu-ne cu gandul la cunoscuta rugaciune crestina “Cred Intr-unul” ca “ SRI este unul (nu una, dupa gramatica strabuna) din institutiile care reprezinta coloana vertebrala a statului roman”.

 

Pana acum lansasera ipoteza si sustinusera fezabilitatea candidaturii lui George Maior pentru functia de presedinte al Romaniei actualul presedinte Traian Basescu, pupila sa Elena Udrea, premierul Victor Ponta si vicepresedintele PSD Ioan Rus, ministru de interne in guvernele Nastase si Ponta I. Nu este de mirare avand in vedere relatiile de amicitie, colaborare sau coabitare din ultimii ani dintre Basescu, Udrea, Oprea, Ponta, Rus si Maior. Actualul director al SRI se afla dealtfel in relatii apropiate cu “generalissimul” Gabriel Oprea din vremea guvernarii PSD, cand acesta era gratulat de Traian Basescu drept “seful mafiei personale al lui Adrian Nastase”, din al carui guvern au facut parte. Pe Oprea si pe Maior ii leaga si faptul ca au fost amandoi nasii premierului Victor Ponta, la prima respectiv la a doua casatorie. Mai putin cunoscut este faptul ca Ioan Rus a fost nasul lui George Maior la prima casatorie a acestuia. Se poate vedea deci ca avem de a face cu un lant de cumetrii si cardasii care vizeaza functiile cheie ale statului roman.

In cazul in care se va lansa in competitia prezidentiala, George Maior va trebui sa-si clarifice insa o serie de pete din biografia sa. In primul rand, va trebui sa clarifice daca se afla in slujba unei puteri sau agentii straine pentru a nu intra sub incidenta unor infractiuni contra securitatii nationale prevazute in titlul X din Codul penal al Romaniei. Asa cum am aratat si cu alte ocazii, alegatiile presedintelui Basescu ca a numit in 2006 in functia de director al SRI un reprezentant al opozitiei, respectiv pe George Maior, pe atunci senator PSD, constituie povesti de adormit copiii, intrucat acesta a fost promovat in frunte principalului serviciu secret al Romaniei la recomandarea, respectiv la cererea unor factori de decizie din administratia si serviciile secrete ale Statelor Unite ale Americii. Promovarea lui Maior a avut la baza increderea castigata americanilor prin serviciile aduse anterior de tatal sau Liviu Maior, cunoscut ca profesor de istorie la Universitatea Babes Bolyai din Cluj Napoca, ministru al Educatiei in guvernul Vacaroiu si ambasador al Romaniei in Canada, precum si de el insusi, in perioada in care a detinut functiile de insarcinat cu afaceri la ambasada Romaniei din Irlanda si de secretar de stat la Ministerul Apararii Nationale (2000-2004). La inceputul anilor ’80, profesorul Liviu Maior a beneficiat de o bursa de specializare in SUA si a predat la universitati americane, ocazie cu care a primit din partea Securitatii misiuni de monitorizare a iredentei maghiare de dincolo de ocean. In aceeasi perioada au primit burse de specializare in Romania si tineri istorici americani, dintre care cel mai cunoscut este profesorul Larry Watts. Profesori romani si americani de la universitatile Bloomington din Indiana si Ann Arbor din Michigan au confirmat colaborarea profesorului Maior atat cu Securitatea cat si cu CIA. Dupa revenirea in tara, profesorul Maior a fost promovat in functiile de secretar PCR pe Universitatea Babes Bolyai si de presedinte de onoare al clubului Universitatea Cluj. Fiul sau George a absolvit Colegiul Stanton in SUA si Facultatea de Drept a Universitatii Babes Bolyai, dupa care a urmat cursuri de masterat la Universitatea George Washington. In perioada in care a detinut functia de secretar de stat la Ministerul Apararii Nationale, George Maior a fost, dupa cum se lauda in CV, negociatorul aderarii Romaniei la NATO, ocazie cu care a negociat contracte controversate de achizitionare a unor avioane F16 din Statele Unite, a unor fregate din Marea Britanie si a unor echipamente si programe de la corporatia americana Microsoft, pentru sistemul de aparare si securitate nationala.

Actualul director al SRI va trebui sa clarifice si legaturile sale dinainte de 1989 cu Partidul Comunist Roman si cu Securitatea. George Maior a urmat Facultatea de Drept din Cluj Napoca in perioada 1987- 1991, iar inainte de Revolutie a fost propulsat in functia de sef al comisiei pentru relatii cu studentii straini din cadrul Consiliului Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti din Centrul Universitar Cluj Napoca, cu concursul tatalui sau, care era secretar PCR pe Universitatea Babes Bolyai, si al nasului sau Ioan Rus, care era liderul studentilor comunisti din Centrul Universitar Cluj Napoca. In aceasta functie, George Maior trebuia sa aiba relatii de colaborare si cu Securitatea, avand in vedere interesul acestei institutii fata de studentii straini. Propulsarea sa in aceasta functie a starnit multe nedumeriri, in conditiile in care i-a fost incredintata din primii ani de facultate si nu se remarcase drept un student eminent. In anii studentiei, George Maior si tatal sau au facut mare scandal dupa ce unul dintre cei mai prestigiosi profesori ai Facultatii de Drept din Cluj Napoca, Ioan Deleanu, i-a dat nota 8 la examenul de Drept procesual civil. De altfel, si cariera politica a actualului director al SRI ii are in spate pe tatal sau si pe nasul Rus, care beneficiind de relatiile lor apropiate cu presedintele Ion Iliescu respectiv cu premierul Adrian Nastase, l-au propulsat in functia de secretar de stat la Ministerul Apararii Nationale in guvernul PSD din perioada 2000 – 2004 si i-au asigurat apoi un mandat de senator PSD la alegerile parlamentare din noiembrie 2004.

George Maior trebuie sa lamureasca si anumite aspecte legate de trecutul etnico-istoric al familiei sale. Strabunicul sau din partea tatalui a fost de etnie maghiara, avand numele Carol Major (se citeste Moior) si fiind invatator la scoala primara din comuna Dabaca din judetul Cluj (intamplator comuna mea natala). In timpul regimului de ocupatie horthisto-fascista a Nord-Vestului Transilvaniei, acesta s-a remarcat printr-o duritate extrema fata de copiii romani care nu stiau sa scrie si sa citeasca in limba maghiara, fapt firesc in conditiile in care s-au nascut dupa Unirea Transilvaniei cu Romania. Invatatorul Major ii sanctiona inclusiv pe cei care cunosteau cat de cat limba maghiara, dar nu se exprimau cu accentul specific. Conform unor localnici, a ajuns pana acolo incat pe unii copii i-a pedepsit punandu-i in jug. Din aceste motive, dupa eliberarea Transilvaniei de sub ocupatia horthisto-fascista, cativa parinti intorsi de pe front i-au aplicat o corectie fizica invatatorului Major, in urma careia acesta a fugit din Dabaca impreuna cu intreaga familie, stabilindu-se in Beclean judetul Bistrita Nasaud (la circa 60 km distanta), iar ulterior atat el cat si fiii sai s-au inscris in Partidul Comunist Roman. Carol Major a avut doi fii nascuti in localitatea Dabaca, dintre care unul a devenit ceferist la Beclean si este tatal profesorului Liviu Maior, iar celalalt a devenit medic dentist la Comitetul judetean Cluj al PCR. Acest unchi al profesorului Liviu Maior s-a numit Alexandru Major si si-a asumat nationalitatea maghiara pana la deces. In postul sau de la Comitetul judetean PCR, l-a ajutat mult pe Liviu Maior in anii studentiei si in cariera sa universitara, dar si-a exprimat nemultumirea cand nepotul sau a fost propulsat ministru al Educatiei in guvernul Vacaroiu de catre PUNR, care era condus de primarul municipiului Cluj Napoca, Gheorghe Funar. Interesant este ca, in calitate de istoric, profesorul Liviu Maior s-a specializat pe relatia dintre romanii si ungurii din Transilvania.

Senator,

Valer Marian

 

P.S. Sper ca directorul SRI, George Maior, nu a avut si nu are vreo inchipuire ca, impreuna cu protectorii si acolitii sai, ar putea sa ne puna pe toti in jug, precum a facut strabunicul sau cu copiii romanilor din Dabaca.

16/04/2014 Posted by | Diplomatie, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe | Lasă un comentariu

Nepotisme din culisele coabitării Ponta Băsescu

Ministru al Afacerilor Externe, luat la întrebări cu privire la numirea fiului lui Toni Greblă în funcţia de viceconsul al României la Paris

Senatorul Valer Marian vrea să afle ce calităţi are fiul lui Greblă pentru a fi numit în funcţia de viceconsul la Paris: „Ministerul Afacerilor Externe l-a numit în funcţia de viceconsul al României la Paris pe Octavian Greblă, fiul fostului senator PSD Toni Greblă, desemnat judecător la Curtea Constituţională de Senatul României în decembrie 2013. Având în vedere vârsta tânără a numitului Octavian Greblă şi faptul ca anterior a fost preocupat de afaceri în domeniul energiei, vă solicit să-mi comunicaţi criteriile avute în vedere la desemnarea sa în funcţia de viceconsul al României în capitala Franţei ( studiile absolvite, calificarea şi experienţa diplomatică, o eventuală anvergură culturală sau ştiinţifică ori în domeniul economico-financiar), precum şi data şi actul numirii în această funcţie diplomatică importantă“.

Documentul integral

Adresată: Domnului ministru al Afacerilor Externe, Titus CorlăţeanValer-Marian-senator-PSD-de-Satu-Mare

Senator: Valer Marian

Circumscripţia electorală: nr. 32 Satu Mare

Colegiul electoral: 1

Grup parlamentar: Independent

Obiect: Condiţiile în care a fost numit viceconsul la Paris fiul ex-senatorului PSD Toni Greblă

         Şedinţa Senatului din : 3.03.2014

În temeiul art. 112 alin. 1 din Constituţia României şi art. 158 din Regulamentul Senatului, vă înaintez prezenta

                  ÎNTREBARE:

 Ministerul Afacerilor Externe l-a numit în funcţia de viceconsul al României la Paris pe Octavian Greblă, fiul fostului senator PSD Toni Greblă, desemnat judecător la Curtea Constituţională de Senatul României în decembrie 2013.

Având în vedere vârsta tânără a numitului Octavian Greblă şi faptul ca anterior a fost preocupat de afaceri în domeniul energiei, vă solicit să-mi comunicaţi criteriile avute în vedere la desemnarea sa în funcţia de viceconsul al României în capitala Franţei ( studiile absolvite, calificarea şi experienţa diplomatică, o eventuală anvergură culturală sau ştiinţifică ori în domeniul economico-financiar ), precum şi data şi actul numirii în această funcţie diplomatică importantă.

Solicit răspuns scris şi oral.

Senator

Valer Marian

05/03/2014 Posted by | Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Diplomatie, Justitie si injustitie, Securistii vechi si noi, Servicul de Informatii Externe | Lasă un comentariu