La Săliște, județul Cluj, pădurea-i jefuită ca în vestul sălbatic

Raportul Curții de Conturi privind administrarea pădurilor de stat în perioada 2010-2013, trimis parlamentarilor români, scoate la iveală un adevărat dezastru ecologic.   Potrivit acestui raport, fondul forestier al României s-a redus de la peste 38 % înainte de 1989, la  27,33 % din suprafaţa ţării în prezent. Surse din cadrul ministerului Pădurilor afirmă că, prin publicarea acestor cifre, oficialii români vor să dea bine în ochii UE, luând în calcul și locuri în care nu există pădure, doar vegetație forestieră, adică puieți de câțiva centimetri înălțime. Începând cu 1991, pădurile au fost retrocedate numai pentru a fi tăiate, de pe teritoriul țării noastre dispărând circa trei milioane de hectare. Specialiștii afirmă că până în anul 2005, s-au tăiat peste 20 de milioane de metri cubi de lemn.

Doar anul trecut s-au restituit 16.000 de hectare de pădure. În perioada la care face referire raportul Curții de Conturi, paguba rezultată din tăierile ilegale de pădure este de 355 de milioane de lei, amenzile aplicate fiind doar de 63 de milioane de lei.

Un calcul rece arată că în România s-au tăiat ilegal trei hectare de pădure în fiecare oră. Părtași la dezastrul ecologic sunt politicieni, polițiști și silvicultori, adică exact cei care ar fi trebuit să intervină, să  oprească tăierile ilegale de pădure.

O premieră pentru Justiția românească

Jurnalistul Ohanesian cere verificarea mapelor profesionale ale magistraților Olteanu și Constantinescu din cadrul Curții de Apel București

 

În premieră, avocații jurnalistului Ohanesian Eduard, au ridicat  ieri la Curtea de Apel București, problema incompatibilității membrilor completului de judecată format din judecătorii Cristian Olteanu și Mariana Constantinescu, solicitând “verificarea depunerii declarației magistratului prevazute de art. 7 din legea nr 303/2004, precum și verificarea conformității acesteia cu realitatea, prin CSM și CSAT”. Cererea înaintată de jurnalist are scopul de a elimina suspiciunile privind afectarea condițiilor prevăzute de lege, de Constituție și de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, referitoare la un proces echitabil “conform principiului egalității armelor” și în fața unor magistrați cu adevărat independenți.

“Cum ar decurge judecata dacă președintele unui complet de judecată ar fi ofițer acoperit pus să judece? Ar fi ilegal, dar întrebarea privea “metodica”

deturnării procesului de la cursul normal, legal : s-ar respinge probele, nu s-ar audia martori-cheie, nu s-ar declasifica documente relevante, s-ar petrece incidente în care legea ar fi încălcată exact de autoritatea chemată să o aplice corect sau să o apere iar, în final, s-ar respinge acțiunea. Situatia descrisă este similară cu ceea ce ni s-a întâmplat nouă la Tribunalul București. “, se arată în cererea jurnalistului.

Migranți în comunism – ep.3

În căutarea unui terorist american

Ridcați din rândul migrației arabe înainte de Revoluție, stabiliți aici, în familii mixte, cu afaceri la limita legii, unii studenți de ieri, afaceriști astăzi, au reușit în România de tranziție, sub aripa serviciilor secrete, dar și sub stricta lor supraveghere, să acumuleze averi impresionante peste noapte. Așa s-a născut  ciuhapul valutist. A urmat româncuța materialistă, cu ochii după produse occidentale fine : blugi, țigări Kent, ciorapi ș.a.  Mit, stereotip sau realitate ? Din această categorie fac parte cei mai celebri absolvenți de învățământ superior românesc, teroriștii Omar Hayssam și Mohammad Munaf, ambii condamnați la ani grei de temniță pentru diverse infracțiuni printre care și cea de răpire a trei jurnaliști români în Irak în 2005. Foștii colegi de facultate ai teroriștilor, ulterior de afaceri Raad Halool, Shamil Al Abadi și Mehdi Dulimli au și ei familii românești, dar au interdicție de a intra în țara noastră.

 Intrarea României în organizațiile euro-atlantice nu a fost un drum pavat cu petale de trandafir. Protocoalele mai mult sau mai puțin secrete semnate de țara noastră cu viitorii aliați prevedeau desovietizarea, demilitarizarea și renunțarea la vechile parteneriate cu lumea arabă. La începutul anilor ’90, fluxul studenților străini din Orientul Mijlociu și Africa a scăzut considerabil. Serviciile secrete române au fost nevoite să ofere date amănunțite despre toți migranții de origine arabă aliaților americani, renunțând treptat la o parte din agentura construită de Securitate prin fabricile de diplome din Universități sau trecând-o în conservare. Acțiunile de devoalare și conservare a agenturii arabe din România au culminat odată cu semnarea documentului PATRIOT Act, de către președintele american George Bush la 26 Octombrie 2001. Ca urmare, în același an, Consiliul Suprem de Apărare al Țării avea să emită o hotărâre clasificată ca secret de stat, prin care serviciile secrete românești aveau voie să monitorizeze prin toate mijloacele o listă de 1000 de persoane (majoritatea migranți și cetățeni români de origine arabă), fără nicio limită de timp și fără mandat din partea judecătorilor. A fost începutul sfârșitului pentru afaceriști ca Omar Hayssam, Mohammad Munaf și ai lor.

Migranți în comunism – ep.2

Teroristul nr.1 al României, un repetent descurcăreț

Ridcați din rândul migrației arabe înainte de Revoluție, stabiliți aici, în familii mixte, cu afaceri la limita legii, unii studenți de ieri, afaceriști astăzi, au reușit în România de tranziție, sub aripa serviciilor secrete, dar și sub stricta lor supraveghere, să acumuleze averi impresionante peste noapte. Din această categorie fac parte cei mai celebri absolvenți de învățământ superior românesc, teroriștii Omar Hayssam și Mohammad Munaf, ambii condamnați la ani grei de temniță pentru diverse infracțiuni printre care și cea de răpire a trei jurnaliști români în Irak în 2005.

 Intrarea României în organizațiile euro-atlantice nu a fost un drum pavat cu petale de trandafir. Protocoalele mai mult sau mai puțin secrete semnate de țara noastră cu viitorii aliați prevedeau desovietizarea, demilitarizarea și renunțarea la vechile parteneriate cu lumea arabă. La începutul anilor ’90, fluxul studenților străini din Orientul Mijlociu și Africa a scăzut considerabil. Serviciile secrete române au fost nevoite să ofere date amănunțite despre toți migranții de origine arabă aliaților americani, renunțând treptat la o parte din agentura construită de Securitate prin fabricile de diplome din Universități sau trecând-o în conservare. Acțiunile de devoalare și conservare a agenturii arabe din România au culminat odată cu semnarea documentului PATRIOT Act, de către președintele american George Bush la 26 Octombrie 2001. Ca urmare, în același an, Consiliul Suprem de Apărare al Țării avea să emită o hotărâre clasificată ca secret de stat, prin care serviciile secrete românești aveau voie să monitorizeze prin toate mijloacele o listă de 1000 de persoane (majoritatea migranți și cetățeni români de origine arabă), fără nicio limită de timp și fără mandat din partea judecătorilor. A fost începutul sfârșitului pentru afaceriști ca Omar Hayssam, Mohammad Munaf și ai lor.

Migranți în comunism – ep.1

De pe băncile facultăților în terorismul internațional

La sfârșitul lunii octombrie, în orașul Cluj Napoca, Institutul Intercultural Timișoara, alături de la alte instituții de stat și oengeuri a organizat un “curs de formare în comunicare interculturală și deconstrucția stereotipurilor în mass-media” destinat jurnaliștilor. Evenimentul derulat în cadrul programului european “Migrant în România interculturală” a beneficiat de o prezență numeroasă a mediatorilor interculturali de diferite etnii, predominanți fiind vorbitorii de limbă arabă.

Întâlnirea dintre jurnaliști și reprezentanții migranților a avut loc nu departe de centrul orașului, unde cu peste trei decenii în urmă (1983 – cartierul Mănăștur), ar fi avut loc o bătaie generală între studenții români sprijiniți de interlopi mănăștureni cu arabii aduși de regimul comunist la studii în facultățile clujene. Se spune că, deşi conflictul a avut conotații etnice (scandări împotriva studenţilor arabi), românii erau supărați mai degrabă pe condițiile de viață grele și privațiunile de care străinii nu aveau parte în România, aceștia din urmă având acces la produse occidentale de care majoritatea cetățenilor erau privaţi. Mai precis, studenții arabi aveau dreptul să deţină valută și puteau intra fără probleme în magazinele de tip „Shop” sau „Comturist. Tot în acea perioadă, un incident important petrecut lângă fabrica de bere Ursus a tulburat cartierul. Un interlop mănășturean omorâse un student străin, care s-a dovedit a fi odraslă de ministru african. După Revoluție, odată cu ridicarea restricțiilor, aceste conflicte au fost date uitării, mulți dintre foștii studenți străini întorcându-se în țările lor de origine. O parte dintre ei s-au căsătorit cu românce, devenind prosperi oameni de afaceri.

Astă-seară furăm în familie

Declarație de presă

 Hoțomanie marca PSD (Ponta, Sârbu, Daciana)

 Soția premierului Victor Ponta, Daciana Sârbu, nu și-a consemnat în declarațiile de interese înregistrate ca deputat și europarlamentar calitatea de membru fondator și de membru al Consiliului Director al ASOCIAȚIEI PENTRU PROMOVAREA PRINCIPIILOR SOCIALE ȘI DEMOCRATICE ALE TINERILOR DIN ROMÂNIA, cu care a fraudat statul cu concursul tatălui și soțului său.

În cursul anului 2003, în timp ce deținea funcțiile de președinte al Tineretului Social Democrat (TSD) și de șef al Corpului de control al primului ministru, cu rang de secretar de stat, Victor Ponta a înființat ASOCIAȚIA PENTRU PROMOVAREA PRINCIPIILOR SOCIALE ȘI DEMOCRATICE ALE TINERILOR DIN ROMÂNIA, împreună cu Daciana Sârbu, mâna sa dreaptă din TSD, care deținea funcțiile de secretar general al TSD și de președinte al Agenției Naționale de Tineret, cu rang de secretar de stat, și cu mai mulți lideri județeni ai TSD. Conform adresei Judecătoriei Sectorului 5 București nr. 128/IP/BIRP/30.10.2014, Asociația a fost înființată în baza încheierii pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. 30/2003/PJ din 27.02.2003 și este înregistrată în Registrul special privind asociațiile și fundațiile aflat în păstrare la grefa Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr. 13/2003, Partea IA – Secțiunea S1.  Potrivit aceleiași adrese, până la această dată nu au fost înregistrate cereri de dizolvare ori lichidare a Asociației, rezultând că aceasta este în funcțiune.

Zalău, NoRo(cul) pacienților cu boli rare din România

Cu mulți ani în urmă, lucrând într-un birou de marketing cu Larry, un tip cu totul normal la prima vedere și de o inteligență peste medie, am avut surpriza neplăcută să-l văd prăbușindu-se la podea, chinuit parcă de un demon invizibil care-l făcea să se chircească și să scoată zgomote inumane. Astfel, colegul meu Larry, om absolut normal în viața de zi cu zi, devenise într-o fracțiune de secundă, un ceva nefiresc venit parcă de pe altă lume. Neștiind despre ce este vorba și nici cum să reacționăm, l-am dus pe Larry acasă unde găseam o familie la fel de șocată și speriată ca și noi, deși ar fi trebuit ca soția și cele două fiice ale lui să fi fost demult obișnuite cu crizele lui de epilepsie.  Ce s-ar fi întâmplat cu omul nostru dacă criza l-ar fi surprins în mijlocul străzii, pe scările unui bloc sau în plină noapte ? Cum și cine putea îngriji un astfel de bolnav ? Sunt întrebări la care nu aveam răspuns.

Mi-am adus aminte de Larry, zilele trecute, pe holurile unicului Centru pentu boli rare din România, NoRo, de la Zalău, locul care a găzduit ediția a III-a a trainingului “ Școala de boli rare pentru jurnaliști 2014”. Născută dintr-un parteneriat româno-norvegian, investiția de peste 2 milioane de dolari ( din care 10% participație românească) s-a realizat, nu se știe cum, într-un oraș despre care în presa centrală nu s-a scris mai nimic în ultimii 25 de ani. Nici de bine, nici de rău. Important este că, la Zalău,   la centrul NoRo, sub conducerea unei echipe de specialiști cu înaltă calificare condusă de Dorica Dan, pacienții cu boli rare primesc îngrijiri și îndrumare, dar mai ales speranța pentru o viață cît mai normală. Trebuie subliniat de asemenea că, în lipsa interesului autorităților române pentru tot ceea ce înseamnă sănătate în România ( ce să mai vorbim despre bolile rare !), aceeași Dorica Dan reușește să gestioneze acest centru cu totul special, la standarde cel puțin europene,  an  de an dându-și silința să informeze publicul larg prin organizarea unui training pentru jurnaliști.