AntiMafia

Un blog pentru neliniştea dumneavoastră

Autoritățile române, la cel mai înalt nivel, au protejat, tăinuit și favorizat acte de terorism internațional și pe teroriști

 

Catre

  PARCHETUL DE PE LANGA INALTA CURTE DE CASATIEI SI JUSTITIE

 

Subsemnatul, Eduard Ovidiu Ohanesian, cu domiciliul in Bucuresti…….., formulez prezenta

 

SESIZARE

 

asupra unor fapte de deosebit de grave de abuz in serviciu si favorizare a unor infractori condamnati pentru terorism, care, pe
teritoriul Romaniei au comis nestingherit o serie de acte materiale care au condus la importante daune materiale si morale, incluzand pagube aduse patrimoniului public si privat.

Aceste persoane la care ne referim in continuare, au fost condamnate in 2009 pentru terorism, au beneficiat de protectia personala si a averilor din partea unor inalte autoritati ale statului roman, inclusiv judiciare.ppen2

Mai mult, averea acestora (proprietati imobiliare, participatii comerciale si lichiditati financiare) a fost protejata si transferata in zone acoperite sau pe numele altor persoane carora li s-a facut si publicitate, ca mesaj subliminal pentru desistarea celor care urmau sa conteste tranzactiile dubioase.

Tranzactiile sunt si raman dubioase intrucat ele se petrec in timp de respectivele persoane erau in custodia Parchetului si a Politie, in stare de arest preventiv.

Paradoxal, in loc sa fie pastrat in interesul cercetarii penale, spre exemplu, infractorul Omar Haysam a fost eliberat din arest printr-o operatiune ilegala, probabil acoperita, cercetarea penala a acesteia ramanand in suspensie.

De asemenea, tot prin vointa si implicarea directa a unor persoane care ocupau inalte functiuni si demnitati publice, infractorul Mohammad Munaf a fost predat din sediul Ambasadei Romaniei in Irak, de la Bagdad, unor persoane despre care s-a spus ca ar actiona in numele unor autoritati ale SUA – in felul acesta cei care l-au predat savarsind infractiunea de obstructionare a justitiei, inlesnindu-i sustragerea de la judecata si in prezent de la executarea pedepsei cu inchisoarea, pentru fapte de terorism.

Ne referim la Ministrul Justitiei si subordonatii acestuia din sistemul judiciar, Ambasadorul Romaniei la Bagdad, Adjunctul Directorului SRI – pe care ii consideram responsabili de zadarnicirea aflarii adevarului, recuperarea prejudiciului si sanctionarea adecvata a vinovatilor, inclusiv de actuala situatie de sustragere de la executare pedepsei, la care au fost condamnati pentru terorism.

Teroristul cetățean american Mohammad Munaf, a fost condamnat în lipsă de instanțele române pentru acte de terorism și răpire a trei cetățeni români ( Sentința Penală nr. 122 din 24 aprilie 2008 Curtea de Apel București – Secția a I-a Penală)  și complice la răpirea și torturarea unor cetățeni americani, francezi, irakieni. Oficialii români din cadrul Ambasadei României din Irak l-au predat de bunăvoie autorităților militare din SUA în mai 2005, unde se afla si astăzi, nederanjat in vreun fel de autoritatile judiciare romane sau de Interpol.

Ministerul Justiției prin reprezentanții săi a blocat si interzis cererea de extrădare a teroristului Mohammad Munaf, împiedicând aducerea sa în fața justiției române în dosarele de terorism și crimă organizată în care acesta este implicat (Răpirea jurnaliștilor din Irak 540/D/P/2005 și Armamentul 628/D/P/2005 disjuns din 540/D/P/2005 în data de 4 iulie 2005).

Ulterior, după secretizarea abuzivă a unor părți importante din dosarele 540/P/2005 și 628/D/P/2005, utilizând informații false și dezinformând în mod voit opinia publică interna si internațională, pe teroristul Mohammad Munaf, abia dupa un alt scandal public, autoritățile române l-au dat  în urmărire internațională, prin Interpol.

Deși de-a lungul anilor au fost notificați de serviciile secrete (a se vedea documentele SRI, DGIPI atașate) despre activitățile ilegale de crimă organizată ale teroriștilor Mohammad Munaf, Omar Hayssam și ale complicilor acestora pe teritoriul României, prin numeroase rapoarte clasificate, reprezentantii instituțiilor de mai jos au tăinuit faptele infractionale grave, documente si rapoarte oficiale, favorizându-i pe teroriști si pe complicii lor,  ajutând totodată la înstrăinarea averii și bunurilor acestora către terți (familie, parteneri de afaceri și prieteni) care le vor folosi pentru viitoare acte de crimă organizată și terorism, asa cum se desprinde si din alte dosare penale privind fapte infractionale savarsite in continuare (vezi. dosar Tartoussi, 121/D/P/2007 in care s-a instrumentat fuga din Romania a teroristului Omar Haysam).

Au fost ascunse astfel toate tranzacțiile, conturile, bunurile și banii folosiți de grupul de crimă organizată menționat mai sus pe teritoriul României și internațional pentru făptuirea actelor de terorism.

În fapt,

Pe langa instrumentarea defectuoasa a cauzelor penale de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in principal la DIICOT, ne confruntam cu un grup organizat compus din agenti ai Statului Roman, care au derulat operatiuni ilegale inlauntrul si prin intermediul institutiilor Statului, utilizand toata logistica Statului si grupurile de sprijin specifice unor operatiuni secrete utilizandu-se ofiteri acoperiti, institutii de acoperire si nenumarati agenti de influenta, astfel:

1.

Ministerul Afacerilor Externe/ Serviciul de Informații Externe – prin ofițerii și agenții săi acoperiți ca diplomați ai MAE la Ambasada României din Irak – a favorizat dispariția teroristului american Mohammad Munaf, împiedicând astfel aducerea sa în fața justiției române. MAE/SIE l-au predat pe terorist autorităților militare americane, timp în care, din arest, acesta își înstrăina averea, parte din ea primită de la teroristul sirian Omar Hayssam (declarație dată de deținutul nr. US91Z200175 Mohammad Munaf în fața comisiei rogatorii române în Irak atașată [1]). Printre altele, Mohamad Munaf ajunsese chiar președinte al Manhattan Group [2], cuprinzând un grup de firme transferate de Omar Hayssam lui Mohammad Munaf și soției acestuia Georget, pentru a le pune la adăpost, Mohammad Munaf fiind protejat de cetățenia SUA – ( Pașaport nr. 112264008, eliberat în data de 02.03.2000 de către autoritățile din New York, așa cum se specifică și în rechizitoriul întocmit în 14 octombrie 2005 de procurorii DIICOT în dosarul 540/D/P/2005 – paginile 4,5,6.

Teroristul Mohammad Munaf cetățean american a fost condamnat în România pentru acte de terorism și răpirea a trei cetățeni români si este complice inclusiv la răpirea și torturarea altor persoane (dosarul 540/D/P/2005 parțial secretizat), îi includem aici pe cetățeanul american Roy Hallums, franțuzoaica Florence Aubenas, cetățeanul irakian Hussein Hanoun, cetățeanul filipinez Robert Tarangoy; Munaf este martor si complice în dosarul de trafic și contrabandă cu armament 628/D/P/2005 [3] (clasificat ca secret de stat in abuziv, pentru a se tăinui grupul de crimă organizată Viktor Bout-Omar Hayssam și complicii), document atașat.

Teroristul Mohammad Munaf a fost adus în ambasada României din Bagdad în data de 21 mai 2005, alături de cei trei jurnaliști români eliberați din mâinile teroriștilor irakieni și predat din incinta Ambasadei Romaniei in Irak – adica de pe teritoriul aflat sub jurisdictia Statului Roman – autorităților americane, câteva zile mai târziu. În sediul Ambasadei Romaniei, la ora aceea, erau prezenți ambasadorul Mihai Ștefan Stuparu – alias Bily sau Trabant, ofițer acoperit SIE [4], generalul SIE Isac Adrian – conspirat Iana, colonelul (la vremea aceea) SRI Florian Coldea, colonelul SIE Octavian Hârșeu (cel care i-a însoțit pe ostatici chiar de la locul eliberării), consulul general Voicu Cristian, Ruxandra Budeanu atașat comercial, alte persoane, care vor putea fi audiate ulterior.

Responsabil pentru predarea teroristului american Mohammad Munaf este ambasadorul României la Bagdad și cadru acoperit al Serviciului de Informații Externe, la acea vreme Mihai Ștefan Stuparu.

Martori :

Voicu Cristian fostul consul general al României în Irak, cadru acoperit al SIE, colonelul SIE Octavian Hârșeu consilier și DCM al ambasadorului român în Irak [5] și negociator în timpul răpirii,detașat de la SIE la MAE până în data de 02.07.2006, Cristi Latea (sau Lățea) – consilier comercial, alți angajați ai Ambasadei României în Irak în 2005, Adrian Isac general de brigadă (r) al Serviciului de Informații Externe, însărcinat cu operațiunea de eliberare a ostaticilor români, general Florian Coldea, actual prim-adjunct al Serviciul Român de Informații – trimis special al Președinției României, prezent în ambasadă pe timpul crizei ostaticilor, Costin Gorunescu, fost Degeratu (alias Frigu) – fost cadru DGIPI, prezent în ambasadă,  Mohamad Yassin – trimisul special al MAE în Irak, Marie-Jeanne Ion jurnalistă Prima TV, Mișcoci Sorin – cameraman Prima TV. Subsemnatul, Eduard Ovidiu Ohanesian eram prezent acolo, ca jurnalist la România liberă.

În repetate rânduri ( în fața instanței – Declarație de martor dosar nr. 6595/2/2006 Curtea de Apel Secția I-a Penala în data de 7 iunie 2007[6]  și în fața camerelor de filmat – înregistrare și transcrierea înregistrării atașate)[7] martorul Octavian Hârșeu a declarat amănunte despre modul în care ofițerii SIE din cadrul Ambasadei României din Bagdad l-au predat pe teroristul american Mohammad Munaf autorităților militare americane din Irak.

După ce diplomatul Octavian Hârșeu, ofițer SIE sub acoperire a recunoscut oficial că teroristul american Mohamad Munaf a fost prezent în Ambasada României din Irak și a fost predat autorităților americane de pe teritoriul românesc al Ambasadei, fostul ambasador in Irak, Mihai Ștefan Stuparu (adus cu greu în fața instanței CAB ) a refuzat pur și simplu să depună mărturie, arătând încă odată, dacă mai era nevoie, că atât MAE cât și SIE, două instituții pe al căror state de plată funcționează Stuparu, sunt deasupra legii și că nu dau socoteală nimănui.

Despre predarea teroristului Munaf, cetatean american de către oficialitățile române, unor reprezentanti ai autorității militare americane prezente in Irak, ca si despre favorizarea teroristului și a faptelor sale, despre refuzul Ministerului Român al Justiției de al aduce pe terorist în fața legiuitorului am notificat Biroul Interpol din București (Notificare nr. 17129 din 07.10.2013 [8] ).

Autoritățile române ca și cele americane, știu foarte bine unde a fost ascuns teroristul american Mohammad Munaf [9], deși acesta figurează pe lista infractorilor căutați de Interpol [10].

Ministerul Afacerilor Externe prin nota nr. A1/1626 din data 24 septembrie 2013 [11] (document atașat) afirmă cu rea-credinta că : MAE nu are cunoştinţă de vreo „predare” a cetăţeanului american-irakian Mohammad Munaf de către partea română către „autorităţile militare americane”.

 

  1. Ministerul Justiției/Serviciul Român de Informații – favorizarea teroriștilor și tăinuirea faptelor si documentelor din dosarul de trafic cu armament, 628/D/P/2005, tăinuirea legăturilor dintre teroriști și politicieni români de rang înalt

 

  1. Tăinuirea activităților teroriste ale grupării Viktor Bout – Omar Hayssam – Mohammad Munaf prin secretizarea abuzivă a documentelor din dosarul 540/D/P/2005, încurajarea înstrăinării bunurilor și banilor folosiți de aceștia către terțe persoane, perteneri de afaceri ai teroriștilor.

Încă de la început, în dosarul Răpirii din Irak 540/D/P/2005, ancheta a fost mușamalizată și influențată de factorul politic și de serviciile secrete care au tăinuit grupul de crimă organizată Viktor Bout-Omar Hayssam – Mohamad Munaf și legăturile mafiote ale acestora cu politicieni de rang înalt din România. Practic, procurorii au fost controlați continuu de serviciile secrete, acționând strict la ordinul politic al Președinției. În declarația susținută în fața presei, în data de În data de 7 iunie 2005, chiar înainte de a începe ancheta, președintele țării Traian Băsescu se pronunța, dădea verdicte în caz, numindu-l pe partenerul de afaceri al teroriștilor Mohammad Yassin, „ beneficiarul cinstit al transferului averii lui Omar Hayssam” . Astfel, președintele țării dirija ancheta procurorilor, bunurile și banii teroriștilor în direcția dorită si, totodata, consolida pentru Yassin un titlu de proprietate asupra bunurilor provenind din infractiuni sau care au mijlocit infractiunile, dand aparenta de legalitate operatiunilor murdare de sustragere a bunurilor de la confiscarea legala ca si de la aplicarea masurilor asiguratorii (sechestru).

Responsabil se vadeste chiar președintele Traian Băsescu, cel care a ordonat secretizarea unei parti importante din dosarul 540/D/P/2005 pentru 50 de ani, acoperind nu numai adevăratele motive, ci si pe complicii teroriștilor, transferurile de bunuri și bani făcute de aceștia și acțiunile grupului de crimă organizată care se ocupa împreună cu Munaf și Hayssam de trafic internațional de armament.

La data secretizării, fasciculele care compun dosarul 628/D/P/2005 cunoscut sub numele “Armamentul” [1], nu era încă disjunse din dosarul 540/D/P/2005 cunoscut ca “Răpirea din Irak”, procuror de caz fiind tot Ciprian Nastasiu.

 

  1. Incartiruirea obligatorie, intimidarea prin continua aflare sub paza de corp a unor lucratori SRI și anchetarea abuzivă a jurnaliștilor de către cadre ale Parchetului General și ale Serviciului Român de Informații, în afara cadrului legal, în afara sediilor Parchetului General, si fără dreptul de a avea acces la un avocat. Tăinuirea datelor despre unul dintre complicii cuplului Hayssam-Munaf la acțiunea de răpire.

Din data sosirii noastre in Aeroportul Otopeni, ca ostatici eliberați, in 22 mai 2005, am fost deplasați sub escortă din Baza Militară 90 Otopeni direct într-o cladire a Serviciului Român de Informații (construită pentru fostul ministru de interne comunist Alexandru Drăghici de pe șoseaua București-Ploiești), unde am fost supuși unei așa-numite proceduri de debrifuire.

Timp de trei zile, procurori DIICOT, însoțiți de psihologi specializați ai Serviciului Român de Informații ne-au audiat pe fosti ostatici, luându-ne primele declarații, noua, ziariștilor, fără prezența unor avocați, practic fără consiliere și apărare.

Desi veneam din persecutiile mediului concentrationar si de razboi in care fusesem tinuti ostatici 55 de zile, a urmat, in mod curios, incartiruirea sub puterea agentilor institutiilor Statului Roman, o procedura neprevazuta de lege, deci in afara cadrului legal.

In mod normal, fata de traumele suferite, tratamentul pe care trebuia sa il avem in Romania era altul, nicidecum retinerea noastra intr-o cladire apartinand unei unitati militare a SRI, cu regim cazon si de supraveghere severa, bombardare si intoxicare cu multiple informatii si intimidare, specifice unui regim de ancheta judiciara dintr-un stat totalitar.

În zilele de 23, 24, 25 mai 2005, sub paza strictă a ofițerilor SRI, în timpul declarațiilor, nicio clipă foștilor ostatici nu li s-a solicitat să se constituie ca părți civile. Ulterior, deși aceste declarații semnate de cei de față în vila de protocol nu apar la dosarul public, au fost folosite de procurorul de caz Ciprian Nastasiu pentru o nouă rundă de audieri la Parchetul General. În această perioadă, ostaticii au oferit date și informații concludente despre ostaticii străini rămași în Irak unui înalt reprezentant al președintelui Franței pe probleme de securitate națională și unor ofițeri ai serviciilor secrete franceze, în special despre jurnalista franceză Florence Aubenas, rămasă la vremea aceea, în mâinile răpitorilor.

Responsabili pentru acțiunea de la vila SRI sunt Radu Timofte fost director al SRI (decedat) și actualul general SRI Florian Coldea.

Psihologii Serviciului Român de Informații : Glință Florin, Raluca Cladoveanu .

Controalele medicale s-au făcut sub directa coordonare a medicului A.C. Celea – general dr. SRI.

Jurnaliștilor li s-au înmânat doar parțial rezultatele analizelor prelevate de medicii SRI. Acestia vor trebui sa compara ca martori.

Procurorii DIICOT care i-au audiat pe ostatici : Raluca Botea – procuror șef Serviciul de Combatere a criminalității organizate DIICOT, Alina Sabău – procuror DIICOT, ulterior detașată la DGA în Ministerul de Interne – sub coordonarea directă a procurorului șef adjunct DIICOT Ciprian Nastasiu și a șefului său la acea vreme procurorul șef DIICOT, Doru Ioan Cristescu.

În acest timp, teroriștii Omar Hayssam și Mohamad Munaf se aflau unul în custodia oficialior statului român – în arest, celălalt în custodie americană, Forța Multinațională din Irak – Camp Crooper [2], reușind prin mijloace ilegale să emită documente (vezi procuri și acte de cesiune [3] atașate) prin care își înstrăinau bunurile și banii, posibil către complici care făptuiesc astăzi alte acte de terorism. De reținut este faptul că, înstrăinarea averii teroriștilor s-a făcut cu acordul autorităților române responsabile, cu o lună înainte ca victimele să fie audiate.

Ca urmare, demersul ulterior făcut de procurorul de caz către victime de a se constitui parte civilă după ce teroriștii transferaseră bunurile și banii era o batjocură la adresa victimelor. Asta daca nu luam in calcul faptul ca bunurile trebuiau puse sub sechestru inca de la inceputul anchetei pentru trafic de armament si terorism si tinute asa pana cel putin la momentul trimiterii in judecata, cand, la citirea actului de sesizare a instantei, persoanele vatamate prin infractiuni se pot constitui ca parte civila, potrivit Codului de Procedura Penala al Romaniei, aflat in vigoare.

Nicio clipă în acest interval sau în audierile următoare, procurorii DIICOT sau alți oficiali români nu au scos o vorbă despre faptele de trafic și contrabandă cu armament în care erau implicați teroriștii Hayssam și Munaf , tăinuind adevărata motivației a răpirii jurnaliștilor din Irak, tăinuind adevăratele acțiuni teroriste și de crimă organizată, tăinuind tranzacțiile cu bunuri și bani care aveau ca scop sprijinirea și suportul unor organizații teroriste internaționale, cum reiese și din documentul SRI atasat (Fișa INF și documentele de primă sesizare [4] atașate).

În cursul primeleor audieri din vila SRI a început să se contureze și colaborarea unui dintre jurnaliștii răpiți la acțiunea teroristă soldată cu luare de ostatici, fapt confirmat de altfel și de comisia de anchetă irakiană condusă de generalul irakian Raad Yaas Hazair (vezi declarația filmată a lt-colonelului Moaied Abdel Kazem, declarațiile filmate ale irakienilor Raad Halool și Shamil Al Abadi, primele persoane care au sesizat Ministerul de Interne Irakian – Direcția Shark El Khanat  cu privire la răpire cetățenilor români în 2005 și concluzia procurorilor privind întâlnirea de la jumătatea lunii martie 2005 dintre jurnalista respectivă cu terorșitii Omar Hayssam (care avea relații vechi de prietenie și familia jurnalistei) și Mohammad Munaf din casa lui Mohamad Yassin din strada Comana, conform rechizitoriul întocmit în 14 octombrie 2005 de procurorii DIICOT în dosarul 540/D/P/2005, paginile 12,13,14). Dovezi și mărturii neluate în seamă de anchetatorii și nici de judecătorii români.

Despre toate acestea au fost informați în detaliu președintele României Traian Băsescu, prezent în fiecare din cele trei zile petrecute de ostatici la vila SRI și actualul prim-adjunct al Serviciului Român de Informații generalul Florian Coldea, alți demnitari.

Menționăm faptul că începând cu anul 2001, autoritățile române, în speță Parchetul General, au fost informate continuu despre activitățile de extorcare, spălare de bani, evaziune fiscală, contrabandă și despre suportul oferit de teroriștii Omar Hayssam și Mohammad Munaf grupărilor teroriste Hamas, Hezbollah, Frații Musulmani s.a., conform documentelor strict secrete ale DGIPI ȘI SRI atașate [5].

  1. Tăinuirea activităților de crimă organizată desfășurate de teroriștii Omar Hayssam, Mohammad Munaf, tăinuirea complicilor acestor din lumea politică și a legăturilor acestora cu traficul și contrabanda internațională cu armament.

De asemenea, oficialii din cadrul Parchetului General, Poliției și ai altor structuri de forță ale statului român știau cu exactitate amănunte despre activitățile criminale ale cuplului Bout-Hayssam-Munaf și complicii lor, deținînd documente importante confiscate la data de 4 noiembrie 2004, în urma unui raid al procurorilor DIICOT, fapt consemnat în rechizitoriul întocmit în 14 octombrie 2005 de procurorii DIICOT în dosarul 540/D/P/2005, pagina 4. Autorizațiile de percheziție au fost eliberate de Tribunalul Bucuresti la solicitarea procurorului.

Magistrații DIICOT în frunte cu Cleopatra Cătălina Mihalache (ulterior Chivu după căsătorie la Galați), detașată special de la Brăila pentru a lucra la „Lotul Hayssam”, verifică și confiscă  un camion cu documente și ștampile ale firmelor, aflate în cele 6 locații percheziționate, aparținând sirianului Omar Hayssam.

Oficialii români rețin două persoane din conducerea firmelor percheziționate. Unul dintre directorii reținuți și audiați de procurorii DIICOT este Michel Nahas, creștin libanez la origine, capul traficului cu armament. Al doilea director audiat se numea Emile Raja El Assal.

A fost ridicat calculatorul șefei de cabinet a lui Omar Hayssam (încă din perioada 1992-1993), cunoscută în firmă sub numele de Mona Haloca (care trăia cu Emile Raja), în vederea obținerii mandatului de percheziției informatică.

Documentele cu pricina au fost întocmite de Mona Haloca, secretara personală a sirianului şi apropiată a libanezului Michel Nahas, fost director general al grupului Manhattan. Nahas a dispărut imediat după arestarea lui Hayssam în 2005.

Imediat au apărut în presă, primele liste cu echipamentele militare comandate de Omar Hayssam din Transnistria.

Sub titlul “Lista domnului Omar “, unul dintre fişere făcea referire la un contract de 70 de milioane de dolari pentru echipamente militare fabricate în CSI.

Lista cuprindea clasicele rachete Katiuşa, avioane Mig 29, lansatoare de rachete şi sisteme antiaeriene. Doi angajaţi ai sirianului fuseseră trimişi în Transnistria pentru negocieri. Unul dintre cei doi trimişi speciali ai lui Hayssam în Transnistria pentru perfectarea contractelor este Şovea Dumitru, director în grupul de firme al sirianului. Comisia Parlamentară penru controlul SRI a confirmat existenţa unui dosar penal pentru trafic de arme deschis pe numele lui Omar Hayssam în anul 2005.

Strâns cu uşa, procurorul Ciprian Nastasiu a recunoscut că se ocupă de acest caz. Alte fişiere din arhiva sirianului cuprindeau transferuri bancare dubioase, probabil operaţiuni de spălare de bani pentru diverse grupări teroriste. Au fost ridicate cu ocazia perchezițiilor cantități mari de documente (un camion plin cu documente) și acte contabile și circa 100 de ștampile ale firmelor controlate de sirian. Din cele șase imobile percheziționate, anchetatorii au mai ridicat o adevărată arhivă de documente false, dar și aparatură de supraveghere și interceptare a convorbirilor, arme de foc, documente și facturi contrafăcute, printre care și documente cu ștampile ale PSD.

În dimineța zilei de 4 noiembrie 2004, pe la ora 9, la secretariatul firmei Bucovina Enterprises S.R.L. a sunat cineva de la cabinetul lui Gabriel Oprea, la acea dată politician important în PSD. Persoana respectivă dorea să-l contacteze pe Omar Hayssam. Negăsindu-l, a lăsat un număr de telefon (0721.121.212) [6], dar numai după 5 minute a apărut un ofițer care a cerut secretarei Mona Haloca biletul pe care a notat numărul, motivând că Omar Hayssam nu mai are ce vorbi cu Gabriel Oprea.

În după-amiaza aceleiași zile, Pârvan Violeta (amanta lui Omar Hayssam și mama celui de-al optulea copil al sirianului) a intrat în toaleta firmei după Mihaela Gordin – șef birou financiar contabilitate la acea dată, dându-i acesteia un bilet cu un număr de mobil la care trebuia să transmită următorul mesaj : „ Da-ți totul pe Mahomed !”.

Era vorba despre fratele lui Omar Hayssam, Mahomed Omar care era la acea oră plecat în Germania. Numărul de telefon aparținea unei avocate pe nume Mihaela, prezentă în acel moment în sediul Parchetului General. Amanta lui Hayssam a fost nevoită să apeleze la Gordin Mihaela  pentru că nu se putea mișca în voie prin firmă, fiind însoțită continuu de un jandarm.

Ulterior, oficialii români au încercat să șteargă orice urmă a colaborării dintre teroriști și grupul de crimă organizată Hayssam-Munaf.

In continuare, documentele confiscate în data de 4 noiembrie 2004 au fost consultate de fostul procuror DIICOT Ciprian Nastasiu, pentru documentarea dosarelor de trafic cu armament și crimă organizată deschise pe numele lui Omar Hayssam și ale acoliților săi.

Hayssam s-a considerat încolțit de anchetatori, mai ales că aceștia percheziționaseră, pe 3 noiembrie 2004, sediul City Center din Bucuresti și biroul personal al lui Omar Hayssam.

Pe 11 noiembrie s-a dispus efectuarea unei percheziții în sistemele informatice ridicate de la locațiile percheziționate, urmărindu-se în principal stabilirea modalităților de ținere a evidențelor contabile.

Ca și când n-ar fi fost suficient, pe 3 decembrie 2004, daca acel document nu este contrafacut, procurori ai Parchetului general pretind ca s-a luat măsura instituirii sechestrului asigurator, prin blocarea tuturor conturilor deschise la banci ale grupului de firme în cauză. Desi se spune ca bunurile erau sub sechestru, in scurt timp acestea au disparut, astfel incat, in 2009, nici Curtea de Apel, nici Executorii judecatoresti nu le mai gaseau pentru indisponibilizarea pe perioada cercetarii judecatoresti sau a executarii silite.

Intr-un stat de drept, o ancheta eficienta, profesionista, independenta, ar trebui sa dezlege imediat aceasta enigma.

S-au obținut autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice până la începutul lunii ianuarie 2005, pentru alți șase învinuiți care făceau parte din grupul infracțional organizat. Din motive neclare, procurorii DIICOT nu au obținut sau nu au pastrat date relevante. Perioada de valabilitate a autorizației de interceptare fiind de maximum 120 de zile, s-a solicitat intensificarea monitorizării prin alte mijloace a principalilor membri ai grupului infracțional, inclusiv Omar Hayssam.

Astăzi generalul de patru stele Gabriel Oprea, suspectat si ramas suspect de colaborare cu teroriștii, este viceprimministru al Guvernul Romaniei, în cabinetul Victor Ponta.

  1. Ministerul Justiției și serviciile secrete acoperă traficul și contrabanda internaționale cu armament și pe făptuitori. Dezinformarea și inducerea în eroare a opiniei publice în dosarele Răpirea din Irak și Armamentul.
  1. Pentru a tăinui faptele infractionale de o gravitate extrema, interesand si siguranta nationala a Romaniei, în dosarul 540/D/P/2005 (Răpirea in Irak) și pentru a induce în eroare opinia publică, autoritățile române, în speță Parchetul General (prin reprezentanții săi Ilie Botoș – procuror general, Marcel Sânpetru –adjunctul său, Dr. Doru Ioan Cristescu – procuror șef DIICOT, Ciprian Nastasiu – procuror șef adjunct) și serviciile secrete SIE, SRI  prin conducatorii lor, au luat si au impus decizia de a tăinui cele mai grave fapte de terorism comise de infractorii și complicii lor, separând actul de răpire comis împotriva celor trei jurnaliști de actele de trafic și contrabandă internațională de armament.

În data de 4 iulie 2005, în secret, este format, prin disjungere din dosarul mare 540/D/P/2005, un nou dosar 628/D/P/2005, numit ulterior Armamentul.

“ În decembrie, DIICOT a primit vești total dezamăgitoare; pe baza informațiilor primite de la Munaf Mohamad în luna mai și confirmate ulterior de martori și de informatori, pe numele lui Omar Hayssam s-a constituit dosarul  628/D/P/2005, pentru trafic de arme, la data de 4 iulie 2005.”, marturie a procurorului de caz, in volumul Prădarea României pag. 68 [1].

Dosarul “Armamentul” conține si date importante din dosarul Țigareta 2. Inclusiv Anexa S207 a dosarului Țigareta 2, secretizată abuziv de Palatul Cotroceni. Acesta este motivul pentru care, în ianuarie 2008 ofițerii DEA (Drug Enforcement Administration) USA au venit la București. Au lucrat la colaborare împreună cu procurorii DIICOT la prinderea celebrului contrabandist internațional de armament Viktor Bout. Acesta este arestat în cele din urmă la Bangkok, în Thailanda, la etajul 27 al hotelului Sofitel, în martie 2008, apoi extrădat în SUA și judecat.

Bout ispășește azi o pedeapsă de 25 de ani în închisoare. Complicii săi români sunt în mare majoritate liberi, protejați abuziv de secretul de stat.

  1. În urma dezvăluirilor mele de jurnalist de investigatii si victimă a răpirii, privind relațiile mafiote dintre politicienii români și teroriști, respectiv legătura dintre președintele țării Traian Băsescu, partenerul de afaceri al teroriștilor Mohammad Yassin și dosarul Armamentul, în aceeași zi 4 iulie 2005, autoritățile române în frunte cu Președinția pornesc o activitate intensă de dezinformare și demonizare asupra mea, subsemnatul, E.O. Ohanesian.

Prima recunoaştere oficială a faptului că jurnaliştii sunt urmăriţi, monitorizaţi şi interceptaţi de serviciile secrete a venit din partea preşedintelui Traian Băsescu.

Imediat ce am luat poziţie în privinţa neclarităţilor din dosarul “Răpirea din Irak”, preşedintele ţării s-a inflamat. Pe data de 4 iulie 2005, Traian Băsescu a ieşit în public cu o declaraţie şocantă. Fără nici un fel de dovezi, fără să spună de unde ştie.

[Ohanesian, n.n.] „E prieten cu un fost ofiţer SIE, colonelul Dumitrescu, şi pleacă urechea la ce-i spune acest personaj dat afară din structură. Ajunseseră oamenii din SIE, din SRI şi din Direcţia de Informaţii Militare să se bănuiască unii pe altii, de era să iasă rău de tot. Erau să se împuşte între ei. Vă daţi seama ce ar fi ieşit?” , a declarat furtunos Băsescu. Din cauza ex-colonelului SIE şi a contactelor personajului cu „nişte irakieni expulzaţi, la un moment dat s-a creat o chestiune extrem de gravă”, a mai declarat preşedintele despre legătura jurnalistului Ohanesian cu presupusul ofiţer SIE.

În mod curios, tot în data de 4 iulie 2005, procurorii Parchetului General au dispus   trimiterea în judecata a lui Omar Hayssam, Mohamad Omar, El Assal Emil Raja, Gheorghe Iosif, pentru crimă organizată și bancrută frauduloasă, precum și a Marilenei Carmen Popa, un faimos notar public la acea dată, pentru fals intelectual în formă continuată, în dosarul privatizării Foresta Nehoiu.

Potrivit rechizitoriului procurorilor, Omar Hayssam și fratele lui erau acuzați că ar fi constituit un grup infracțional la care au aderat și alte persoane cu scopul de a obține beneficii materiale și financiare, prin comiterea de infracțiuni.

Procurorii au stabilit că Omar Hayssam era liderul acestui grup, iar Mohamad Omar și El Assal Emile Raja erau responsabili de activitatea firmelor controlate, cunoscute drept „Grupul Manhattan“.

Probele administrate de procurori au stabilit că grupul infractional controla activitatea  câtorva zeci de firme – printre care Foresta Nehoiu SA, Foresta Transcom SRL, Best Wood Nehoiu SRL – care, în scopul ascunderii faptelor ilicite, simulau încheierea de contracte cu alte firme-fantoma.

În stabilirea acestor fapte, procurorii s-au folosit de documentele contabile ale Manhattan Enterprises SRL, din București. Alte probe adunate de procurori s-au referit la declarațiile unor martori care au descris mecanismul prin care, din ordinul lui Omar Hayssam, sume de bani erau transferate în conturile unor firme-fantomă.

Să fie chiar firmele folosite în traficul internațional de armament pentru care procurorii DIICOT tocmai, în aceeași zi formaseră dosarul 628/D/P/2005 ?

  1. Audierea oficială a jurnaliștilor în dosarul 540/D/P/2005 la Parchetul General a fost un simulacru ca și procesul care a urmat. La ordinul “celor de sus” cum mai târziu avea să recunoască mai târziu în declarații și în cartea “Prădarea României”, procurorul de caz Ciprian Nastasiu, fără să fi dispus vreo măsură asiguratorie asupra averii teroriștilor Omar Hayssam și Mohammad Munaf, împreună cu ofițerul DGIPI Miron Alexandru i-au audiat pe cei trei jurnaliști răpiți la începutul lunii iulie 2005. Partea vătămată Ohanesian Eduard Ovidiu a fost audiată începând cu dat de 6 iulie 2005, fără a fi reprezentat de avocat (paginile 158-206 Dosar 540/D/P/2005), timp în care Ciprian Nastasiu răsfoia prima declarație dată de victimă la sediul vilei SRI, unde au fost reținuți ilegal și interogați ostaticii în perioada 22-25 mai 2005.

Amintim faptul că teroristul Omar Hayssam își înstrăinase deja averea (procură 16 iunie 2005 – Notar Public David Cătălina[2]) chiar din sediul Parchetului General, fiind în stare de arest cu aproape o lună înainte ca victimele să fie audiate și să se constituie ca părți civile !

În timpul audierii, atât Ciprian Nastasiu cât și Miron Alexandru au făcut tot posibilul de a reduce la tăcere victima (subsemnatul. E. O. Ohanesian) când aceasta încerca să vorbească despre traficul și contrabanda cu armament în care erau implicați teroriștii Omar Hayssam și Mohammad Munaf și instituțiile de forță ale statului român, dând de înțeles mai mult prin semne (gesticulând) că vom vorbi despre aceste lucruri cu altă ocazie și că suntem înregistrați ambiental în sediul Parchetului General. Declarația victimei a fost redactată olograf de procurorul Ciprian Nastasiu, elementele de trafic și contrabandă cu armament nefiind consemnate în scris, dar putându-se regăsi pe înregistrările ambientale ale sedințelor de audiere.

De-a lungul audierii, în mai multe rânduri, procurorul de caz a strecurat pe sub masă și câteva informații politice (care se pot găsi și acestea pe înregistrările ambientale ale ședințelor de audiere) ca de exemplu : “știați că premierul Călin Popescu Tăriceanu le-a fost profesor la Facultatea de Construcții teroriștilor Munaf și Hayssam ?”.

M-a surprins ca anchetatorii nu au insistat asupra întâlnirii avute inainte de rapire, la mijlocul lunii martie 2005, de unul dintre jurnaliștii rapiti, cu teroriștii Mohammad Munaf și Omar Hayssam, la sediul firmei lui Mohammad Yassin din strada Comana, nici asupra legăturilor politice și de afaceri mafiote dintre familia acestuia cu Hayssam.

Tot în sediul Ministerului Public, jurnaliștii au fost audiați de comisia irakiană de anchetă a răpirii, condusă de generalul Raad Yaas Hazair și de adjunctul său, lt. colonel Moaied Abdel Kazem din cadrul Direcției de Crime Majore Shark El Khanat a Ministerului Irakian de Interne.

Martori : procurorul de caz Ciprian Nastasiu și actualul primadjunct al directorului SRI generalul Florian Coldea. Fără a avea nico calitate oficială în anchetă, pe post de traducător în sediul Minsterului Public, a fost trimis chiar de președintele Traian Băsescu  Mohammad Yassin, fostul partener de afaceri al teroriștilor Munaf și Hayssam.

Tot la sediul Parchetului General jurnaliștii români au fost audiați și de șeful Biroului FBI la București Gary Dickson.

Ulterior, foștilor ostatici li s-a cerut de către parte americană prelevarea unei mostre de ADN. Eu am refuzat.

  1. Încununarea acțiunilor de intoxicare și inducere în eroare a opiniei publice și de favorizare a teroristului american Mohammad Munaf a venit chiar din partea Ministerului Justiției la data de 5 decembrie 2005.

In ciuda cererilor repetate ale victimei (subsemnatul, Ohanesian Eduard Ovidiu) din dosarul Rapirii,  ale procurorilor interesați de audiere teroristului american si în dosarul 628/D/P/2005 și ale instanțelor de judecată, Ministrul Justiției de la acea oră, Monica Luisa Macovei, se opune formulării cererilor de extrădare din SUA a teroristului american Mohamad Munaf, pentru a fi judecat în România.

Consider aceasta opozitie un abuz fără precedent, comis de un înalt demnitar al statului român  materializat prin Ordinul 1833/C/ 05 decembrie 2005 [3] și semnalat chiar de conducerea DIICOT.  Astfel, ministrul justitiei Monica Luisa Macovei este responsabil pentru împiedicarea aducerii teroristului american Mohammad Munaf în fața Justiției, împiedicarea audierii acestuia în fața instanței de judecată, implicit împiedicarea recuperării prejudiciului de către victime.

Ministerul Justiției prin ministrul de atunci, a împiedicat audierea teroristului nu doar in dosarul Rapirii jurnalistilor in Irak, ci si în dosarul de trafic internațional cu armament 628/D/P2005. Astfel, complicitatea si culpa Statului sunt evidente !

  1. Deși în rechizitoriul dosarului 540/ D/P/2005 – Răpirea …, procurorul de caz îl descria pe teroristul sirian Omar Hayssam ca fiind deosebit de periculos și mai avea în lucru alte dosare de terorism internațional pe numele acestuia ( 628/D/P/2005), acelasi procuror de caz cere instanței CAB eliberarea teroristului.

Singurul care a protestat, spunându-i instanței că Omar Hayssam va profita de relațiile sale și va fugi din România am fost subsemnatul, Ohanesian…

Judecătoarea Sofica Dumitrașcu a aprobat cererea parchetului de eliberare a teroristului în data de 26.04.2006 [4].

Mai mult, subsemnatul, Ohanesian, am cerut în mod repetat rearestarea teroristului, surprins la plimbare cu familia și fumând liniștit la un complex expozițional din capitală (vezi foto). În cele din urmă,  Omar Hayssam, “teroristul numărul 1 al României” eliberat de justiția română, a plecat liniștit din țară.

Ulterior, fostul magistrat DIICOT Ciprian Nastasiu, mărturisea modul în care a fost eliberat teroristul nr. 1 al României Omar Hayssam, prezentat ca bolnav in stadiu terminal – cu voie si rețetă de la Președinție ( pag. 77-79, volumul Prădarea României) [4].

Potrivit procurorilor DIICOT, Hayssam ar fi părăsit România în noaptea de 29/30 iunie 2006. Dispariţia (fuga lui Hayssam) a provocat un uriaş scandal naţional.        Preşedintele Băsescu a catalogat „penibil” faptul că un terorist a reuşit să fugă din ţară după ce fusese arestat şi eliberat pe motiv de boală şi, conform procedurilor judiciare, ar fi trebuit supravegheat non-stop până la pronunţarea unei sentinţe definitive.

În urma acuzaţiilor de neprofesionalism, au demisionat atât procurorul general cât şi şefii celor trei servicii secrete: SRI, SIE şi DGIPI.

Dacă iniţial s-a crezut că sirianul a plecat din portul Midia, la bordul navei „Al Mahmoud”, care transporta oi, în final procurorii DIICOT au stabilit că, de fapt, Hayssam a fugit la bordul navei Iman T [5], o navă sub pavilion nord-coreean, aparținând unuia dintre partenerii sai de afaceri, Mustafa Tartousi, tot sirian, implicat și el în dosarul Armamentul – nr. 628/D/P/2005.

Statul Roman a subliniat si sanctionat culpa institutiilor sale în cazul fugii teroristului Omar Hayssam:

trei dintre șefii celor mai importante servicii secrete fiind pusi sa demisioneze : chestorul șef Virgil Ardelean – director DGIPI – serviciul secet al Ministerului de Interne,

Radu Timofte – director Serviciului Roman de Informatii și

Gheorhe Fulga – director Serviciului de Informatii Externe.

A mai fost demis și procurorul general al României, generalul Ilie Botoș si, la fel pentru carente grave in exercitarea atributiilor, a fost indepartat din functie prim-adjunctul procurorului general, Marcel Sampetru.

A fost demis din functie și apoi scos definitiv din magistratură si procurorul de caz Ciprian Nastasiu.

Astfel, fata de victimele infractiunilor, se observa o prezumtie de culpa a Statului in raport de conduita culpabila a sefilor institutiilor sale.

  1. Cu ocazia demiterii sale, fostul director al DGIPI Virgil Ardelean, alias Vulpea avea să declare [6] :

“Cazul Haysam. Mi-am dat demisia după şeful SRI şi SIE deşi DGIPI a transmis semnalarea despre intenţia plecării din ţară la toate autorităţile competente. Demisia mea a fost afirmată în faţa Preşedintelui țării, în aceeaşi zi a fost prezentată ministrului de interne care, la rândul său, a înaintat-o primului ministru. Orice asociere referitoare la posibile conexiuni ascunse ale mele, în afara celor derivate din atribuţiile legale de serviciu,  în legătură cu cazul Haysam sunt neadevăruri.” Cu alte cuvinte, autoritățile române, la cel mai înalt nivel, știau că teroristul sirian vrea să fugă din țară și de justiție.

În iulie 2006, un raport strict secret [6] realizat de DGIPI (pagina 12), care se afla pe atunci sub comanda chestorului șef, gen. Virgil Ardelean, transmis la vârful Ministerului Administrației și Internelor, argumenta modul în care a fost instrumentat operativ cazul Omar Hayssam, precum și faptul că “la data de 05.05.2006 și 05.06.2006, printr-o activitate specifică, printr-o conexiune și interpretare extensivă a informațiilor obținute am sesizat potențială intenție a inculpatului Omar Hayssam de a părăsi țara. Informațiile au fost transmise la DIICOT, IGPR, IGPF, secretar de stat din MAI, ministru, domnul consilier Sergiu Medar”.

Acest raport al DGIPI dovedește că la nivelul Administrației Prezidențiale s-a stiut, pas cu pas, tot ce face Hayssam, inclusiv planul de fugă al sirianului.

Cu toate acestea, serviciile secrete, care ar fi trebuit să-l țină sub supraveghere și monitorizare permanentă din momentul ieșirii teroristului Hayssam de pe poarta penitenciaruui, au închis ochii, urmând parcă o comandă venită de sus.

În aprilie 2005, în plină criză a ostaticilor din Irak, la apogeul scandalului răpirii jurnaliștilor, DGIPI continua să raporteze infracțiuni de spălare de bani săvârșite de Mohammad Munaf, ghidul american dispărut odată cu jurnaliștii în Irak.

Rapoartele încep să fie primite la Președinție de către Claudiu Saftoiu, consilier prezindențial la acea vreme, și mai târziu, șef al S.I.E.

Tot în acea perioada, înaintea eliberării ostaticilor din Irak, DGIPI oferă informații legate de traficul de armament făcut de Omar Hayssam prin interpuși. Acest dosar, care a fost instrumentat de procurorul care l-a anchetat și pe Hayssam, Ciprian Nastasiu (azi avocat), nu a fost finalizat niciodată.

În 05.05.2006, DGIPI transmitea către toate autoritățile statului abilitate, inclusiv Președinția și Parchetul Înaltei Curți, mesajul “potențial risc de părăsire a teritoriului național” cu privire la sirianul Omar Hayssam.

SIE și SRI au primit la acea vreme toate informațiile legate de “mediul cetățenilor arabi privind sprijinul acordat pentru plecarea ilegală din țară a sirianului.

Cu toate informațiile la zi, nicio instituție nu a pus piedică sirianului să părăsească România.

Documentele strict secrete emise de DGIPI, sub comanda lui Virgil Ardelean confirmă cele declarate mai sus, ba chiar mai mult, dovedesc faptul că  împotriva lui Omar Hayssam, suspectat de sprijinire a terorismului și de alte infracțiuni grave, ulterior terorist internațional dovedit,  nu au fost luate niciun fel de măsuri.

A fost lăsat de agentii Statul Român să-și înstrăineze averea (chiar din spatele gratiilor, desi era cercetat pentru infracțiuni economice și terorism), scos apoi din țară împreună cu familia. Condamnat pentru terorism! Pedeapsa nepusa in executare …

Prin urmare, in raport de cele sesizate, va solicit efectuarea unei anchete penale profesioniste, inceperea urmaririi penale, prezervarea probelor deja existente in alte dosare precum cele indicate, verificarea masurilor asiguratorii si luarea altora care se impun fata de bunurile folosite in pregatirea si comiterea infractiunilor de terorism sau economice pregatitoare actelor de terorism si solutionarea justa a acestei sesizari.     Urmeaza ca in considerarea hotararilor judecatoresti de condamnare a celor doi  infractori pentru terorism, si a culpei evidente a agentilor Statului sa ma constitui parte civila.

 

Eduard Ovidiu Ohanesian

 

 

 

 

SESIZARE PENALA

Eduard Ovidiu Ohanesian

 

OPIS DOCUMENTE ANEXE SESIZARII PENALE

 centralizat pe secțiuni

 

1.

  1. declarație dată de Mohammad Munaf în fața comisiei rogatorii române în Irak
  2. Mohamad Munaf președintele Manhattan Group
  3. Dosarul DIICOT de trafic și contrabandă cu armament 628/D/P/2005
  4. Mihai Ștefan Stuparu – alias Bily sau Trabant, ofițer acoperit SIE
  5. Colonelul SIE Octavian Hârșeu consilier și DCM al ambasadorului român în Irak
  6. Declarație de martorOctavian Hârșeu, dosar nr. 6595/2/2006 Curtea de Apel Secția I-a Penala în data de 7 iunie 2007
  7. Înregistrare și transcrierea înregistrării mărturiei colonelului Octavian Hârșeu –Negociatorul
  8. Notificare Biroul Interpol România nr. 17129 din 07.10.2013
  9. Ultima adresă la care putea fi găsit teroristul american Mohammad Munaf
  10. Mohammad Munaf pe lista Interpol

2.

  1. Prima referire oficială la dosarul 628/D/P/2005, extrasă din dosarul 540/D/P/2005.
  2. Dovada faptului că Mohammad Munaf era deținut de oficiali americani la Camp Crooper în Bagdad, Centrul de Raport pentru Închisoarea Abu Graib
  3. Documente de cesiune și procuri eliberate din spatele gratiilor de teroriștii Omar Hayssam și Mohammad Munaf în vederea înstrăinării averilor personale către terți ce le pot folosi tot în scopuri teroriste
  4. Fișa INF și documentele de primă sesizare ale SRI, emise în septembrie 2001, în care sunt descrise în amănunt faptele teroristului Omar Hayssam și ale grupului său în prijinul altor organizații teroriste
  5. Lista documentelor secrete ale DGIPI care dovedesc faptul că instituțiile staului român, la cel mai înalt nivel, știau încă din 2001 totul despre activitățile criminale ale grupării Omar Hayssam – Mohammad Munaf
  6. Legăturile strânse ale teroriștilor cu oamenii politici români de rang înalt

 

3.

Disjungerea dosarului 628/D/P/2005 Armamentul din dosarul 540/D/P/2005 Răpirea din Irak

  1. Dovada că teroristul Omar Hayssam își spăla averea din sediul Ministerului Public, cu ajutorul nemijlocit al procurorilor cu o lună înainte ca victimele sale să fie audiate și să li se ceară să se constituie ca părți civile
  2. Ordinul 1833/C/05decembrie 2005. Ministrul Justiției se opune formulării cererilor de extrădare a teroristului american Mohamad Munaf.
  3. Eliberarea lui Omar Hayssam s-a făcut cu “ordin de sus”, judecătoarea Sofica Dumitrașcu dispune eliberarea teroristului sirian
  4. Nava Iman T și Mustafa Tartousi implicați în traficul cu armament, dosarul 628/D/P/2005
  5. Autoritățile române, la cel mai înalt nivel, știau că teroristul Omar Hayssam fuge din țară

 

Pentru conformitate,

Eduard Ovidiu Ohanesian

ppen2

 

15/10/2014 - Posted by | Ciocoii de serviciu, Deontologii, Deontologii, presa si serviciile secrete, Diplomatie, Diverse, Justitie si injustitie, Ministerul de Interne, presa si serviciile secrete, Rapirea din Irak, Raportul Ohanesian, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe

6 comentarii »

  1. Să vorbim și despre lucruri foarte importante, semnalate mai ales în cel mai bun talk-show ,,JOCURI DE PUTERE” (premiat în 2013 de APTR) de la REALITATEA TV, moderat de Bogdan Rareș.
    Astăzi s-a vorbit mai pe larg despre MAFIA RETROCEDĂRILOR ILEGALE DIN ROMÂNIA (păduri, clădiri etc.). Prejudiciile pentru statul român sunt de ordinul miliardelor de euro… Pe de altă parte, mulți români nu și-au primit proprietățile iar unii nu numai că nu și-au primit pământurile înapoi, ci au fost acuzați de falsuri și uz de fals de către infractori specializați cu relații în politică, servicii și justiție…
    Mulți s-au îmbogățit astfel cumpărând terenuri sau drepturi litigioase, pentru a le revinde înzecit. Suprafețe uriașe au fost defrișate în județele Covasna, Harghita, Bacău, Brașov, Argeș, Vrancea, Bihor etc. S-a exportat cherestea în străinătate la greu ca materie primă (aurul verde)… Așa s-au îmbogățit și Verestoy Attila și Viorel Hrebenciuc și Ioan Adam și Ilie Sârbu și Gigi Becali și foștii miniștrii Călin Popescu Tăriceanu, Valeriu Stoica, Tudor Chiuariu și mulți, mulți alții…

    Comentariu de radu iacoboaie | 15/10/2014 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: