AntiMafia

Un blog pentru neliniştea dumneavoastră

“Dezinformarea”, o carte bombă scrisă de un general controversat

“ General-locotenent Ion Mihai Pacepa este defectorul de cel mai înalt rang pe care l-am avut vreodată de la un serviciu secret ostil . Ca șef a spionajului comunist român, el a fost pentru o lungă perioadă de timp prezent în întâlnirile la nivel înalt dintre șefi de state și a participat la unele dintre cele mai sensibile discuții purtate de inamicii noștri în timpul Războiului Rece.”

Cu aceste rânduri începe fostul director al CIA, R. James Woolsey, prezentarea volumului „Dezinformarea” în revista americană Whistleblower, în numărul din luna septembrie 2012. Este vorba despre cea mai nouă lucrare bazată pe memoriile generalului Ion Mihai Pacepa, fost șef al spionajului extern comunist, alături de care semnează și Ronald J. Rychlak, consilier al Națiunilor Unite la Misiunea de la Vatican. Cartea, din care vă vom prezenta câteva fragmente, va fi publicată anul viitor la editura WND Books. Răspunzând parcă acuzațiilor lansate recent de istoricul american Larry Watts la București, generalul Pacepa revine în spațiul public cu informații bombă. Analiza de o valoare incontestabilă se referă în principal la mecanismul complex al “dezinformării”, ca unealtă creată și folosită de KGB în timpul Războiului Rece, când existau mai mulți lucrători în domeniul dezinformării “decât în cadrul forțelor armate și industriei de apărare la un loc”. O unealtă folosită și astăzi de Rusia, în viziunea autorilor, pentru a ridica lumea arabă împotriva Statelor Unite. “Dezinformarea este precum cocaina. Tragi pe nas o dată, de două ori și este posibil să nu-ți schimbe viața. Dacă o prizezi zilnic, îți va da dependență. Vei fi alt om.”, obișnuia să spună Iuri Andropov, fost lider sovietic și șef al KGB. Poate cea mai importantă dezvăluire pe care o face fostul general de Securitate I.M. Pacepa se referă la iniţiativa lui Andropov, de a lansa în 1972 o campanie de instigare a lumii arabe împotriva Americii, o operațiune complexă care continuă și astăzi. În acest scop, au fost mobilizați aproximativ 4.000 de agenţi de informaţii din ţările fostului bloc sovietic, dintre care 500 erau români, lucrători ai Departamentului de Informații Externe și nenumărate organizații conduse de KGB în străinătate, de care generalul Pacepa avea cunoștință. Trecând peste accentele vădit pro-americane și pro-israeliene ale materialului, îi atragem atenția generalului I.M. Pacepa că se referă cu predilecție la KGB și la urmașul său rusesc FSB. Mai puțin sau deloc la spionajul militar, al căror reprezentanți de frunte erau GRU (serviciul de spionaj militar sovietic) și Spețnaz (trupele cu destinație specială subordonate GRU). Or se știe că unul dintre teoreticienii de frunte ai dezinformării în epoca sovietică a fost generalul Moshe Milshtein ( cel mai luminat cap din GRU) și cel mai de seamă expert în acest domeniu. Printre altele, Moshe este aurtorul manualului secret de pregătire a ofițerilor GRU intitulat “Un serviciu onorabil”. Dealtfel, se pare că tocmai cele două structuri de cercetare militară (GRU și Spețnaz) stau la originea “dezinformării” și a mecanismelor acesteia, ca cele mai eficiente unelte folosite de Armata Roșie în timpul comunismului. Conform specialiștilor în “intelligence”, cuvântul preferat de spionajul militar sovietic pentru operațiunile de dezinformare era “maskirovka”, un termen greu de tradus dar care, conform celebrului defector rus Viktor Suvorov (fost ofițer superior în cadrul GRU și diplomat acoperit), “cuprinde tot ce este legat de păstrarea secretelor și inducerea în eroare a inamicului în privința planurilor și intențiilor înaltului comandament sovietic”.

Partea 1

Cei mai mulți politicieni, experți din mediul academic si mass-media cred că dezinformarea este un fenomen perimat al Războiului Rece. La nivelul anului 1986, cuvântul “dezinformare” nu figura printre cei 300.000 de termeni ai dicționarului Webster New World Thesaurus, și nu apărea în vreunul dintre cele 27 de volume ale New Encyclopedya Britannica. Deseori, în mod eronat, se crede că acest cuvânt este un sinonim pentru expresia “informare greșită”. Informarea greșită este un instrument oficial guvernamental, recunoscut ca atare. Dezinformarea (dezinformatsiya) este un instrument secret al spionajului, inventat de sovietici. Să presupunem că FSB (noul KGB rusesc) a fabricat niște documente care ar dovedi că forțele militare americane aveau ordine precise să atace sedii și locașe sfinte islamice în timpul bombardamentelor asupra Libiei din 2011. Dacă un raport despre aceste documente a fost publicat într-un oficios rusesc, aceasta ar fi o greșită informare și occidentalii ar putea să o perceapă ca pe o propagandă obișnuită a Moscovei. Dacă, pe de altă parte, același material ar fi făcut public în media occidentală și atribuită unei organizații din Vest, aceasta s-ar numi dezinformare și credibilitatea poveștii ar fi substanțial mai mare. În aprilei 2003, mass-media occidentală a fost inundată cu sute de povești despre jefuirea Muzeului Național din Bagdad. Posturile de televiziune din toată lumea l-au arătat pe directorul adjunct al muzeului plângând și aruncând vina pe americanii care au permis distrugerea a 170.000 de exponate vechi de mii de ani. Aceasta a fost o acțiune de dezinformare. În cele din urmă, s-a dovedit că angajații muzeului au ascuns presupusele bogății jefuite, într-un loc sigur, cu mult înainte ca războiul din Irak să înceapă și erau în siguranță, în custodie americană, până la sfârșitul ostilităților. Dar răul era făcut. Multă lume, mai vorbește încă despre imaginile oribile ale vitrinelor golite, arătate în mod repetat pe ecranele televizoarelor și acompaniate de acuzații la adresa americanilor care au lăsat să se întâmple acest lucru. În 1978, când am primit azil politic în SUA, am aflat că majoritatea lucrătorilor din serviciile secrete, din mediul academic și din presă, nu știau ce înseamnă dezinformarea în realitate. Deasemenea, nu știau că în perioada Războiului Rece, în blocul sovietic, pentru mecanismul dezinformării lucrau mai mulți oameni decât în armata sovietică și industria de apărare luate la un loc. Singură, comunitatea de intellingence a blocului sovietic, număra peste un milion de ofițeri și câteva milioane de informatori de pe tot globul. Toți erau implicați în acțiuni de intoxicare a Occidentului și a propriilor concetățeni sau în sprijinirea acestui efort. Ar trebui adăugat un vast număr de oameni care lucrează pentru organizațiile internaționale de dezinformare create în secret de KGB. Aceste organizații cu centre în afara Uniunii Sovietice, pretindeau că sunt entități internaționale independente și publicau propriile ziare în limba engleză sau franceză. Unele dintre aceste “sate Potemkin” internaționale ( sat Potemkin în limba rusă este sinonimă cu falsul sau făcătura), în care am fost personal implicat, includ : Consiliul Mondial pentru Pace (cu filiale în 112 țări); Federația Mondială a Uniunilor Comerciale ( cu filiale în 90 de țări); Federația Democratică Intenațională a Femeilor (cu filiale în 129 de țări ); Uniunea Internațională a Studenților (cu filiale în 152 de țări) și Federația Mondială a Tinerilor Democrați (cu filiale în 210 țări). Puțină lume a știut că aceste organizații erau de fapt, entități de dezinformare finanțate și conduse de comunitatea KGB. Și mai puțini știu că această imensă mașinărie încă funcționează. Consiliul Mondial al Păcii mutat de la Helsinki la Atena este condus de președintele ales de KGB Romesh Chandra, un indian comunist care în 1970 a cerut filialei naționale a CMP să inițieze demonstrații împotriva războiului american din Vietnam. În 14 decembrie 2002, Chandra a convocat o ședință a comitetului executiv al CMP, de tip sovietic, pentru a înfiera extrem de periculoasa escaladare a agresivității Statelor Unite la nivel global. Un apel internațional în execrabilul tipic limbaj de tip sovietic, înaintat în aceiași zi de secretariatul Consiliului Mondial al Păcii chema oamenii din întreaga lume la o mobilizare fără precedent împotriva imperialismului american. Federația Mondială a Uniunilor Comerciale, a doua ca mărime între “satele Potemkin”, a supraviețuit căderii Uniunii Sovietice. Are cartierul general la Praga și folosește încă retorica anti-americană a Războiului Rece. De exemplu, în timpul celui de-al 14-lea congres (25-28 martie 2000 la New Dehli), acesta a cerut “ ridicarea imediată a blocadei americane împotriva Cubei, Irakului, Iranului și Libiei.” Federația Democratică Intenațională a Femeilor a adoptat o nouă cartă în timpul celei de-a patra Conferințe Mondiale a Femeilor la Națiunile Unite, din 1995, de la Beijing, cerând într-un spirit (tipic Războiului Rece) ca femeile lumii să lupte împotriva globalizării sau împotriva așa-numitelor economii de piață, care stau la originea creșterii sărăciei în rândul populației de sex feminin pretutindeni. Pe 8 martie 2000, FDIF a organizat Marșul Mondial al Femeilor în Calcuta, pentru a celebra Ziua Internațională a Femeilor, sărbătoare creată de sovietici. Uniunea Internațională a Studenților cu centrul la Praga, deține în momentul de față 152 de uniuni naționale ale studenților în 114 țări. Continuă să propage ura față de Statele Unite. Un apel internațional transmis de Ziua Internațională a Studenților în 2001, condamna Statele Unite pentru ”atacurile răzbunătoare din Afganistan care au stopat efortul pentru stabilitate în Orientul Mijlociu și au alimentat rasismul și intoleranța în întreaga lume.” Iuri Andropov a fost primul șef al KGB adus la conducerea Kremlinului. Referindu-se la moștenirea lui Andropov, sovietologii occidentali se focalizează de obicei pe brutalitatea cu care acesta a suprimat dizidenții ploitici, pe rolul său în reprimarea violentă a revoltei din 1956 din Ungaria (unde era ambasador în acea vreme), pe rolul său în pregătirea invaziei Cehoslovaciei din 1968 și pe presiunea asupra regimului polonez pentru a impune legea marțială. În contrast, conducătorii comunității de informații din cadrul Pactului de la Varșovia (când făceam parte dintre aceștia), îl privesc pe Andropov ca pe un părinte al noii dezinformări, care a reînviat anti-semitismul și a generat terorismul internațional împotriva Statelor Unite și Israelului. Cruzimea decapitării și dezmembrarea trupului reporterului Wall Street Journal, Daniel Pearl, în 2002, reprezintă moștenirea lui Andropov. Creierul atacurilor din septembrie 2001, Khalid Sheikh Mohammed, l-a ucis cu cruzime pe Pearl numai pentru că era un evreu american.

– va urma –

07/10/2012 - Posted by | Armata, Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Diplomatie, Diverse, Justitie si injustitie, KGB, Securistii vechi si noi, Serviciul Roman de Informatii, Servicul de Informatii Externe

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: