AntiMafia

Un blog pentru neliniştea dumneavoastră

Cazul Alro – un posibil Watergate românesc

DECLARAŢIE POLITICĂ

Senator: VALER MARIAN

Circumscripţia electorală: SATU MARE

Colegiul electoral: 1

Grupul parlamentar: PSD +PC

 Şedinţa Senatului din: 8.11.2010

 Titlul declaraţiei: Cazul Alro – un posibil Watergate românesc

           

Opinia publică românească a rămas stupefiată după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat la finele săptămânii trecute că la dosarul Alro (înregistrat la Secţia Penală sub nr. 6594/2/2010) nu au fost ataşate CD-uri cu interceptări telefonice. Dispariţia prin ascunderea sau distrugerea interceptărilor privind pe foştii consilieri ai preşedintelui Traian Băsescu, Theodor Stolojan şi Elena Udrea, pe soţul acesteia, Dorin Cocoş, şi pe alţii, după ce unele stenograme privind implicarea acestora în cazul Alro au fost făcute publice în mass-media în ultimele trei săptămâni, ar constitui un precedent deosebit de grav pentru instituţiile de justiţie şi de siguranţă naţională din România, de natură să declanşeze un scandal gen Watergate la Bucureşti. După cum se ştie, în 1974, în urma unei campanii asidue de presă şi a unei anchete tenace, preşedintele SUA Richard Nixon a trebuit să demisioneze din funcţie, sub ameninţarea demiterii sale de către Congres, după ce a refuzat predarea unor înregistrări deţinute de administraţia prezidenţială ori a distrus anumite părţi din înregistrări privind interceptările ilegale de la sediul Partidului Democrat. Cu trei săptămâni în urmă, spre disperarea şefilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a ajuns la cunoştinţa publică rezoluţia emisă de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) în data de 28 ianuarie 2010, în dosarul nr. 30D/P/2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Theodor Stolojan, Elena Udrea, Dorin Cocoş, ş.a., cu privire la suspiciunea de săvârşire a infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat şi tentativă de subminare a economiei naţionale, motivându-se că faptele nu există. Grupul Stolojan – Udrea – Cocoş a fost albit printr-o rezoluţie întinsă pe 14 pagini, care a fost emisă după trei ani de la demararea cercetărilor asupra acestora, în ianuarie 2007. Rezoluţia este semnată de procurorul Valentin Horia Şelaru şi a fost emisă la scurt timp (o lună şi trei săptămâni) după realegerea lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte al României. Procurorul Şelaru a finalizat acest dosar după ce alţi trei procurori care au lucrat în cauză, respectiv procurorii şefi adjuncţi ai DIICOT, Ciprian Nastasiu şi Angela Ciurea, şi procurorul şef de birou Doru Ioan Cristescu, au trebuit să părăsească Parchetul, primii doi forţat, al treilea prin pensionare. De ce au trebuit să plece din DIICOT trei procurori profesionişti care au demarat şi au căutat să aprofundeze cercetările în această cauză ? Cum s-a ajuns ca această cauză complexă şi complicată să fie soluţionată cu NUP de un procuror anonim, adus din provincie (de la DNA Braşov) şi suspectat că ar fi ofiţer acoperit al unui serviciu secret ? Explicaţia trebuie căutată în atitudinea duplicitară şi obstrucţionistă manifestată în această cauză de Serviciul Român de Informaţii şi de Administraţia Prezidenţială, şi în conduita obedientă a procurorului general al României, Laura Codruţa Kovesi, faţă de preşedintele Traian Băsescu. Cercetările asupra grupului Udrea – Stolojan – Cocoş au fost începute în urma şi în baza unei sesizări a Serviciului Român de Informaţii care semnala Parchetului acţiuni concrete ale unui nucleu format din Vadim Benyatov, reprezentantul pentru Europa de Est al grupului financiar bancar multinaţional Credit Suisse First Boston – CSFB şi susţinător activ al Grupului Marco în România. Vitaly Maschitsky – preşedintele Grupului Marco, Valery Krasnov – vicepreşedintele Grupului Marco şi  Marian Daniel Năstase – preşedintele Grupului Marco pentru România, care a avut drept ţintă consolidarea unei importante reţele de sprijin formată din factori de influenţă la nivelul Administraţiei Prezidenţiale şi a Parlamentului României, care să susţină interesele conjuncturale şi strategice impuse de  entităţi ruseşti în domeniul energiei şi al materiilor prime strategice în România, în detrimentul intereselor economice naţionale. În calitate de acţionar majoritar la SC Alro SA, cel mai mare producător de aluminiu din Europa Centrală şi de Est şi cel mai mare consumator de energie electrică din România, Grupul Marco, concern multinaţional cu capital majoritar rusesc, a urmărit încheierea unor contracte de furnizare a energiei pe termen lung (12 – 15 ani) şi la un preţ redus, fiind suspectat că intenţiona să revândă o parte din energia contractată pe piaţa internă din ţara noastră, la preţuri mai mari decât cele de achiziţie. În perioada 3 iunie – 1 septembrie 2008, la cererea DIICOT, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a autorizat interceptări şi înregistrări audio-video a mai multor persoane cercetate în dosarul nr. 30/D/P/2007, printre care se numărau şi Elena Udrea. Theodor Stolojan şi Dorin Cocoş. Fostul procuror şef-adjunct al DIICOT, Ciprian Nastasiu, a afirmat atât în cartea sa „Prădarea României”, în capitolul intitulat „S-a ajuns la cei mai apropiaţi consilieri ai lui Băsescu” (pag. 137 – 142), cât şi într-un interviu televizat că, de la data autorizării de către instanţă a activităţii de monitorizare (3 iunie 2008) şi până la data la care a solicitat instanţei prima prelungire a acestei activităţi (2 iulie 2008), nu a primit de la SRI niciun transcript al convorbirilor purtate de Udrea, Stolojan, Cocoş, şi ceilalţi. Mai mult, Ciprian Nastasiu a arătat că după ce a primit autorizarea şi a trimis cererea la SRI a fost chemat de colonelul Sorin Cozma, şeful departamentului SRI care se ocupa cu spionajul economic, care i-a spus că nu-şi mai menţinea opinia anterioară şi că nu împărtăşea punctul de vedere al procurorilor cu privire la implicarea acestor persoane de la nivel înalt în acţiunile grupului Marco, deşi cazul a fost demarat şi dezvoltat pe baza documentaţiei SRI. Totodată, acest colonel Cozma i-a spus tranşant că nu va facilita supravegherea sau monitorizarea întâlnirilor acestor persoane importante. Ciprian Nastasiu a mai arătat că în data de 3 iulie 2008, respectiv a doua zi după ce a solicitat prelungirea autorizaţiei de interceptare şi a informat instanţa că SRI a refuzat să se conformeze cererii făcute cu o lună înainte, a fost demis de procurorul general Laura Codruţa Kovesi din funcţia de procuror DIICOT. Fostul procuror şef de birou din cadrul DIICOT, Doru Ioan Cristescu, pensionat în 2009, a declarat recent că, după demiterea lui Nastasiu, SRI a transmis la dosar 60 – 70 de CD-uri, o parte în formă scrisă şi cea mai mare parte pe suport optic. Şi purtătorul de cuvânt al SRI, Marius Bercaru, a declarat recent că această instituţie a transmis DIICOT toate CD-urile cu interceptările autorizate în original. Unde se află atunci aceste CD-uri ? De ce nu au fost ataşate la dosarul cauzei ? Procurorul şef de birou Doru Ioan Cristescu a solicitat Administraţiei Prezidenţiale, printr-o adresă formulată în data de 6 iunie 2008, copii de pe memoriile, cererile şi petiţiile adresate de Grupul Marco, precum şi conţinutul celor solicitate de reprezentanţii acestui grup cu prilejul audienţelor acordate la Palatul Cotroceni. Potrivit lui Cristescu, Administraţia Prezidenţială a refuzat iniţial să transmită înscrisurile solicitate, motivând că solicitarea respectivă trebuie adresată preşedintelui Traian Băsescu, iar, după o nouă solicitare adresată acestuia, a primit înscrisurile solicitate, mai puţin stenogramele cu discuţiile purtate cu prilejul audienţelor, care constituiau o probă scrisă pertinentă şi concludentă. Motivarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale este vădit netemeinică, fiind în mare parte de-a dreptul hilară. Procurorul Valentin Horia Şelaru realizează mai mult o motivare filozofico-economică decât una juridică pentru soluţia emisă, invocând dispoziţiile Constituţiei României referitoare la libertatea economică şi la dreptul de petiţionare, precum şi faptul că România a optat pentru modelul de piaţă liberalizată în domeniul energiei, model utilizat în Europa. Cu multă largheţe, procurorul care a dat NUP motivează că măsurile procesual penale utilizate pentru completarea materialului probator – interceptări şi înregistrări audio –au infirmat ipoteza potrivit căreia, pe de o parte, învinuitul Vadim Benyatov şi numiţii Vitaly Maschitsky, Valery Krasnov  şi  Marian Daniel Năstase ar pregăti comiterea infracţiunii de subminare a economiei naţionale, iar, pe de altă parte, numiţii Elena Udrea, Theodor Stolojan, Dorin Cocoş ş.a. n-ar fi avut o participaţie penală la această faptă penală. Procurorul Şelaru invocă sau, mai bine zis, bate şeaua de numai puţin de patru ori în cuprinsul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale că reprezentanţii Grupului Marco au avut un interes legitim în negocierea şi asigurarea pentru SC Alro SA a unor contracte de furnizare a energiei pe termen lung (12 -15 ani), în scopul de a obţine un preţ predictibil la energie, în condiţiile în care acest preţ reprezenta 35% din costurile aluminiului produs. În cazul Elenei Udrea, procurorul Şelaru recurge la o motivaţie mai mult decât hilară, de-a dreptul absurdă: „… împrejurarea că la data  la care aceste discuţii sau întâlniri s-au derulat, respectiv anii 2005 – 2006, Elena Udrea – soţia lui Dorin Cocoş, ocupa funcţia de consilier de stat şi şef al Cancelariei Prezidenţiale, este un element de notorietate care nu schimbă starea de fapt, probele excluzând existenţa unei suspiciuni ori a vreunei legături cu fapta penală care este dovedită că nu a fost comisă”. În cazul soţului Elenei Udrea, procurorul Şelaru motivează că „este probat faptul că Daniel Năstase a avut discuţii cu Dorin Cocoş pe teme care privesc mediul de afaceri”. Având în vedere stenogramele date recent publicităţii, ca să excludă orice suspiciuni şi să dovedească ca fapta nu a fost comisă, ar fi fost logic şi necesar ca procurorul Şelaru să-şi pună şi să pună  următoarele întrebări: De unde ştia soţul doamnei consilier prezidenţial Elena Udrea la ce oră şi în ce salon urmau să fie primiţi în audienţă reprezentanţii Grupului Marco la Palatul Cotroceni? De unde puteau şti reprezentanţii Grupului Marco ce rezoluţie a pus preşedintele Traian Băsescu pe memoriul SC Alro SA şi ce intervenţii a făcut acesta şi consilierul prezidenţial Theodor Stolojan la ministrul Economiei, Codruţ Şereş ? Pe ce s-a bazat ministrul Şereş când a afirmat că reprezentanţii SC Alro SA au umblat cu valize cu milioane de dolari la Palatul Cotroceni ? Pe ce s-a bazat fostul procuror şef adjunct al DIICOT, Ciprian Nastasiu, când a afirmat că a aflat în cursul anchetei că reprezentanţii ruşi ai Grupului Marco au avut două întâlniri cu consilierii prezidenţiali Elena Udrea şi Theodor Stolojan la hotelul Elenei Udrea din Bucureşti, ocazie cu care s-ar fi dat suma de patru milioane de euro ? De când aranjarea unor audienţe la nivelul Administraţiei Prezidenţiale, precum şi a unor intervenţii la nivel de preşedinte al României sau de consilieri prezidenţiali reprezintă simple discuţii despre mediul de afaceri ? De ce nu au fost efectuate cercetări asupra numiţilor Elena Udrea, Dorin Cocoş şi Theodor Stolojan şi sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă ? Preşedintele Traian Băsescu şi pupila sa Elena Udrea încearcă acum să dreagă busuiocul invocând că problemele SC Alro SA cu „băieţii deştepţi din energie” erau de notorietate în mediul politic şi în mediul de afaceri, iar sprijinirea acestei firme era o chestiune de interes naţional. Mai mult, preşedintele Băsescu încearcă să arunce pisica în curtea PSD, afirmând că privatizarea dubioasă a Alro s-a realizat în timpul guvernării Adrian Năstase, respectiv în anul 2002. Da, este adevărat că privatizarea Alro a fost finalizată în timpul guvernării Năstase. Numai că sforile privatizării acestei societăţi strategice au fost trase anterior de trioul Traian Băsescu – Valeriu Stocia – Theodor Stolojan. Privatizarea Alro a fost iniţiată, în cadrul unui program PSAL (II) încheiat cu Banca Mondială în anul 1999, când Valeriu Stoica era vicepremier şi ministru al justiţiei în Guvernul Radu Vasile, iar Traian Băsescu era ministrul transporturilor şi negociator şef al Guvernului cu Banca Mondială în ce priveşte programul PSAL, în timp ce Theodor Stolojan era angajat la Banca Mondială. Mai mult, prin Hotărârea Guvernului României nr. 374/1999, ministrul Traian Băsescu a fost desemnat coordonator al programului de privatizare PSAL care viza societăţi strategice cu capital majoritar de stat ca Petrom, Sidex, Alro şi Alprom. Traian Băsescu a devenit în perioada respectivă un fel de proconsul economico-financiar al guvernelor Radu Vasile şi Mugur Isărescu. În timpul audierilor Comisiei pentru suspendarea preşedintelui României constituită în 2007, în contextul unor acuzaţii aduse pe tema aproprierii de proprietarii ruşi ai industriei de aluminiu din ţara noastră, Traian Băsescu a fost reclamat că a introdus, cu de la sine putere, ocolind plenul Guvernului, Alro şi Alprom pe lista societăţilor incluse în PSAL. Atunci şi ulterior, Valeriu Stoica a asigurat consilierea şi reprezentarea juridică a firmei Alro prin firma sa de avocatură, cu privire la care s-a vehiculat în presă că încasa  de la Alro onorarii de 20.000 de euro lunar pentru consultanţă juridică. După ce au revenit împreună la putere în decembrie 2004, marii apărători ai interesului naţional, Traian Băsescu, Valeriu Stoica şi Theodor Stolojan, s-au gândit să mai pună o vorbă bună ori să mai facă o faptă bună în beneficiul şi pentru prosperitatea Alro. Având în vedere dispariţia CD-urilor cu interceptări din dosarul Alro, acuzele privind atitudinea obstrucţionistă a Serviciului Român de Informaţii şi a Administraţiei Prezidenţiale, îndepărtarea a trei procurori profesionişti care au lucrat în dosar,  motivarea netemeinică, chiar hilară, a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emise în cauză de un procuror relativ anonim, suspectat că ar fi ofiţer acoperit al unui serviciu secret, precum şi împrejurarea că în cauză nu au fost efectuate cercetări şi sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă, consider că se impune efectuarea unei anchete parlamentare, care să clarifice inclusiv circumstanţele implicării preşedintelui Traian Băsescu şi a unor colaboratori importanţi şi apropiaţi (Theodor Stolojan, Valeriu Stoica, Elena Udrea) atât în privatizarea SC Alro SA cât şi în obţinerea unor contracte pentru energie ieftină pe o perioadă îndelungată în beneficiul acestei companii private cu capital străin.

Senator

 Valer Marian

08/11/2010 - Posted by | Justitie si injustitie, Serviciul Roman de Informatii

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: