AntiMafia

Un blog pentru neliniştea dumneavoastră

Agentul Poly şi uzina secretă “G”

 Totul pentru proiectul “Apă Grea” made in România

 Memoriile fostului şef al Înzestrării Armatei generalul Victor Atanasie Stănculescu, dar mai ales afirmaţiile sale, cuprinse în cartea “ În sfârşit, Adevărul”, deschid Cutia Pandorei. Trădat de partenerii de „ revoluţie” şi încarcerat la Jilava ca un infractor de rând, ex-generalul a început să vorbească. Nici că era persoană mai potrivită, pentru a discuta despre proiectele nebuneşti ale dictatorului Nicolae Ceauşescu, materializate în arme de distrugere în masă, rachete cu rază medie de acţiune purtătoare de focoase nucleare, iperită sau bruceloză. Dacă în cazul armelor chimice şi bacteriologice, “materialele” erau aduse de agenţii DIE din străinătate în sticluţe ascunse în buzunarul hainei, pentru bomba atomică, era necesară producerea apei grele. Proiectul Măgura, cum se numea “bomba din Carpaţi”, s-a desfăşurat la umbra Centralei Nuclearelectrice de la Cernavodă. Pe baza tehnologiei furate de agentul Poly din SUA, s-a construit uzina “G” de la Râmnicu Vâlcea, staţia pilot unde s-a produs pentru prima oară apă grea românească. În 1986, la uzina de apă grea de la Drobeta Turnu Severin s-a produs cea mai pură apă grea din Europa. Directorul Florea G. de la acea dată a fost mazilit după ce a refuzat să pornească uzina Drobeta, fără îndeplinirea măsurilor de siguranţă. După plecarea sa, pe estacada de conducte a avut loc un accident cu victime ţinut la secret şi în ziua de azi.

Primăvara lui ’86 i-a găsit pe Florea G. şi pe Anda într-un apartament de serviciu din blocul de la marginea pădurii Crihala, repartizat personalului angajat la uzina de apă grea Drobeta (astăzi Romag Prod Drobeta Turnu Severin – Halânga ). “ Am dus benzile sus, spuse Anda. Florea îi făcu semn să vorbească mai încet, apoi o trase aproape de el, strângând-o ferm de încheietura mâinii. Femeia făcu ochii mari de uimire. Deşi trecuseră prin multe împreună, nu îşi aducea aminte ca Florea şă-şi fi pierdut vreodată cumpătul. “ Au răscolit tot biroul. Vor veni şi aici.”, spuse el în şoaptă. Florea cunoştea bine procedurile ofiţerilor de obiectiv (ceiştii care asigurau protecţia internă la Drobeta). Tovarăşa Stanciu venise special să-l anunţe că este trecut la dipoziţia Centralei (Centrala pe probleme de apă grea funcţiona la Combinatul Chimic de la Râmnicu Vâlcea). O delegaţie condusă de ofiţerul de protecţie le va controla bagajele, apoi îi va conduce la maşină. În cazul lui Florea miza era mare. Conducerea de partid şi de stat, inclusiv H. Roşu, ofiţerul responsabil de proiect din cadrul Ministerului Industriei Chimice ştiau că, de când fusese numit director general la uzina Drobeta, Florea înregistrase toate convorbirile telefonice cu Bucureştiul şi cu staţia pilot de la Vâlcea. Ştiau ce să caute.

Uzina “G”, ridicată după planurile aduse de DIE

Bazele staţiei pilot pentru obţinerea apei grele de la Vâlcea au fost puse prin anii ’60 sub îndrumarea Direcţiei de Informaţii Externe, imediat ce agentul Brigăzii Speciale TS Polihroniade, nume de cod “Poly” , reuşise să aducă tehnologia de fabricaţie a apei grele de la o uzină de undeva din Savannah – Statele Unite. Brigada Specială TS (ulterior SD) era un compartiment specializat în spionaj economic în cadrul Direcţiei de Informaţii Externe. Ulterior, în familia lui Poly au avut loc diverse „accidente”. Printre altele, s-a “întâmplat” ca fiica lui Polihroniade să moară după ce s-a aplecat peste balcon, fiind lovită cu o cărămidă în cap. Evenimentul tragic a marcat-o iremediabil pe soţia lui Poly, personalitate de rang înalt a vieţii sportive româneşti. Femeia are o cădere nervoasă, iar agentul DIE s-a retras din activitate. Uzina “G” de la Râmnicu Vâlcea, ca dealtfel chiar amplasarea uzinei de apă grea de la Drobeta Turnu Severin au o poveste controversată. Colegii securistului Poly, spun că primul ţăruş al uzinei s-ar fi bătut în apropierea oraşului Cernavodă în 1979. Apoi, la protestul lui Ion Iliescu, fost şef la Ape, conducerea de partid şi de stat s-ar fi răzgândit pentru Turnu Severin. Cât despre, staţia pilot, în memoriile publicate în SUA, generalul Ion Mihai Pacepa, fost şef DIE, vorbeşte despre amplasarea acesteia lângă Slatina. Nu mai este niciun secret astăzi că staţia pilot unde s-a obţinut pentru prima oară apă grea românească a fost amplasată în vecinătatea Combinatului Chimic Râmnicu Vâlcea (Oltchim), pe strada Uzinei nr.4. Foştii angajaţi ai Uzinei “G”, cum se numea obiectivul, afirmă că locaţia ar fi fost aleasă chiar de Nicolae Ceauşescu. Proiectul a fost demarat în 1970. Director general a fost numit academicianul Marius Sabin Peculea, fizician de renume cu experienţă considerat părintele apei grele româneşti. Misiunea iniţială a uzinei, în fapt mai mult un institut de cercetare, era de a pune bazele producţiei pentru viitoarea fabrică de apă grea de la Drobeta Turnu Severin. Uzina “G” avea capacitatea de producţie de circa 1 tonă/an.

Iliescu mută apa grea de la Cernavodă la Turnu Severin

Oficial, uzina de apă grea (mai cunoscută ca Halânga) de la Drobeta Turnu Severin îşi are originea la fostul IITPIC Institutul de Inginerie Tehnică Proiectare şi Inginerie Chimică. Neoficial este rezultatul cercetărilor de la uzina “G”. Primele patru module ale uzinei de apă grea au fost montate în anul 1986. Şeful de proiectului era inginerul chimist Mircea Turtureanu, proiectant principal, un fost inginer din IITPIC Dolbea. Director general a fost numit Florea G., echipa managerială fiind completată de directorul economic Gherman Ion. Aproape toţi angajaţii uzinei Drobeta aveau certificat Strict Secret de Importanţă Deosebită, iar corespondenţa era trimisă doar prin poşta militară. Echipamentele au fost transportate pe Dunăre. Staţia de azot a fost adusă de la ruşi pe calea ferată până la Galaţi şi transbordată pe navă, datorită diferenţei de ecartament dintre căile ferate sovietice şi cele româneşti, fiind montată de specialiştii din fosta RDG. Foşti angajaţi ai ministerului chimiei spun că locaţia primei fabrici de apă grea româneşti nu a fost aleasă la întâmplare. În procesul de producţie a apei grele (monoxid de deuteriu) era folosit hidrogenul sulfurat, o substanţă extrem de toxică. Până în 1989, cele patru module de producţie GSI-uri, au fost aduse de la uzinele bucureştene IMGB sau Griviţa. Numit la conducerea uzinei Drobeta în 1986 (la scurt timp după accidentul de la Cernobâl), Florea cunoştea potenţialul ucigător al hidrogenului sulfurat. În concentraţia folosită la Drobeta, orice scăpare de hidrogen sulfurat era fatală pe o rază de 150 Km. Un potenţial accident putea afecta ţările vecine. Specialiştii spun că locaţia de la Turnu Severin a fost aleasă pentru “controlul curenţilor de aer “, şi limitarea efectelor unui potenţial accident, după ce Ion Iliescu (Preşedinte al Consiliului Naţional al Apelor în acea perioadă) s-a opus amplasării fabricii de apă grea la Cernavodă.

Înregistrările directorului Florea

Într-un fel, Florea făcuse aceiaşi greşeală ca şi Iliescu. La una dintre şedinţele de comandament desfăşurate la Comitetul Central, atrăgând atenţia asupra nerespectării normelor de securitate în construcţie la uzina de apă grea Halânga, cu efecte directe asupra ecosistemului Dunării. Din păcate, în dorinţa de a respecta termenele raportate comandantului suprem, demnitarii comunişti forţau nota. Ordinele venite de sus erau tot mai contradictorii, iar presiunile de a porni producţia de apă grea, aspura lui G. Florea se intensificaseră. Dornic de a respecta planul trasat de comandantul supreme, Gheorghe Dinu ministrul Industriei Chimice şi Petrochimice, dădea telefoane zilnic la Halânga. Siguranţa în funcţionare conta mai puţin. Confruntat cu aceste probleme, Florea şi-a luat măsuri de protecţie. Cu ajutorul unor tehnicieni din uzină a pus la punct un sistem de înregistrare a convorbirilor telefonice pe bandă de magnetofon. Numai aşa putea avea dovada ordinelor si presiunilor venite “de sus”. Florea nu era de acord să pornească instalaţiile combinatului până nu erau îndeplinite toate normele de siguranţă. Singurele măsuri de protecţie luate la acea dată erau măştile de gaze cu autonomie de 2 ore şi câteva autobuze pregătite pentru îmbarcarea personalului în caz de accident. Vestea că românii au reuşit să producă cea mai pură apă grea din Europa ( la testările primelor module în 1986 ) s-a răspândit ca fulgerul. În martie 1986, Nicolae Ceauşescu a vizitat la combinatul de la Drobeta alături de mai mulţi demnitari comunişti printre care se numărau Ştefan Andrei şi generalul Olaru. În luna septembrie a aceluiaşi an, a venit în vizită la uzină Bradley, unul dintre directorii (de la acea dată) firmei Atomic Energy of Canada Limited (AECL). Accident ţinut la secret Florea a fost mazilit imediat după ce la Bucureşti s-a aflat că înregistra convorbirile telefonice cu mai marii zilei. În ziua plecării de la Turnu Severin, şefii departamentului Personal şi Administraţie de la Drobeta s-au prezentat la apartamentul lui Florea şi le-au periat bagajele proscrişilor. Înainte de a le face inventarul din casă, foştii colegi de muncă şi-au cerut scuze. Nu aveau ce face. Fuseseră trimişi de ceistul uzinei. Benzile cu înregistrările sensibile au ajuns pe mâna colonelului H. Roşu şi au fost clasate în arhivele Securităţii. În toamna lui ’86, aşa cum prevăzuse Florea, la Halânga a avut loc un accident soldat cu victime. Un muncitor aflat pe estacada de conducte a manevrat greşit o valvă de la hidrogenul sulfurat H2S. A fost ucis pe loc. Scurgerile de H2S au provocat alte 6 victime printre şoferii de pe şoseaua învecinată. Hidrogenul sulfurat în concentraţie mare nu are miros şi este letal. Accidentul a fost ţinut la secret chiar şi după Revoluţie. Deşi a călătorit prin multe ţări G. Florea nu a primit niciodată viză pentru URSS. În 1996, Anda şi Florea au divorţat. Cu această ocazie, apartamentul Andei a fost curăţat de orice urmă care amintea de Florea.

Florea, vecin cu generalul Macri

Născut pe 13 martie 1932, Florea G. era la bază inginer chimist. Fost director la Combinatul Chimic Turda, alături Ion Copândean, Florea participase încă de la începuturi la proiectul de apei grele în România. Avea o soţie bolnavă de alcoolism cronic de care nu putea divorţa datorită politicii de cadre. Şi-ar fi pierdut funcţiile şi poate gradele. Partidul nu tolera divorţuri în astfel de situaţii. Relaţia extraconjugală cu Anda era un risc asumat. Dealtfel, povestea familiei Florea era cunoscută în detaliu la nivel în Securitate, Florea locuind o bună perioadă de timp, într-un apartament, pe acelaşi palier cu generalul Emil Macri, şeful Direcţiei a II-a Contrainformaţii Economice. Ministrul Industriei Chimice Mihail Florescu (nume real Blumenfeld) intervenise pentru ca Florea să primescă locuinţă din fondul rezervat Institutului de Inginerie Tehnologică şi Proiectare pentru Industria Chimică (IITPIC), într-un bloc deasupra magazinului Gioconda de pe Calea Victoriei.

19/04/2010 - Posted by | Armata, Securistii vechi si noi

7 comentarii »

  1. Intrebare:
    Este asa de important numele real al lui Mihail Florescu ( in contextul articolului ) sau vreti sa subliniati si altceva?
    Oricum tehnologia nu este demult un secret se gaseste si in cartile de specialitate.

    Comentariu de Florin | 20/04/2010 | Răspunde

    • Am putea shti DE CE vã deranjeazã dezvãluirea numelor reale a unor asha-zishi „români”?? Vã simtzitzi solidar cu respectivul . . .din solidaritate etnicã??Dacã „da”, de ce vã este în halu’ ãsta de tîrshalã a recunoashte ce sîntetzi?

      Comentariu de Gheorghe | 14/09/2012 | Răspunde

  2. TOTI O APA SI UN PAMANT!
    Toti,dar absolut toti,de dupa lovitura de stat din 1989 au facut la fel.Pentru toti e valabila solutia lui Roxana “BAZUKA” (AG) sau poate numai JILAVA,ca pedeapsa cu moartea s-a abrogat!!!
    Avanpremieră: PREJUDICIEREA RUSIEI, GUVERNELE ROMÂNIEI ȘI INFRACȚIUNEA SECOLULUI LA COMBINATUL DE LÂNGĂ KRIVOI-ROG DIN UCRAINA
    Cea mai mare construcție industrială de pe mapamond – și obiectiv strategic de importanță maximă pentru securitatea energetică a Europei și Rusiei, având în vedere că e vorba despre exploatarea celui mai mare zăcământ de minereu de fier din lume – se află pe teritoriul Ucrainei (la Dolinska, langa Krivoi Rog) și a fost realizată (printr-un amplu contract, semnat de trei țări comuniste) în exclusivitate de către Ceaușescu, prin cea mai mare antrepriză de construcții românească (singura care, la acea vreme, era specializată în construcții de acest gen în toată lumea și care, în fapt, era o extensie financiar-industrială a fostei ICE Dunărea, a Securității și DIE), numită ARCOM. Proiectul ambițios al lui Ceaușescu s-a materializat printr-un Decret, iar România și Uniunea Sovietică au obținut, astfel, monopolul total asupra incredibilului zăcământ de fier. După 20 de ani de la lovitura de stat din decembrie 89 și desființarea URSS, din Combinatul CIM Krivoi Rog (de trei ori mai mare, ca suprafață, decât Bucureștiul) n-au mai rămas decât rămășițe, și nu pentru că Ucraina ne-ar fi limitat accesul la exploatare, ci pentru că, în complicitate cu toate Guvernele României postdecembriste (puternic conectate și conexate la Mafia ucrainiano-rusească), CIM a fost prăduit bucată cu bucată, sub oblăduirea ARCOM (pe care a pus gheara ciobanul infractor Gigi Becali), iar o filială a sa este folosită, de 20 de ani, ca interfață și paravan al unei contrabande internaționale fără precedent cu arme, trafic de armament care se face cu complicitatea unor personaje cheie din instituțiile statului român, dar și ucrainian. În tot acest timp, din România către Krivoi Rog s-au scurs sume IMENSE de bani (la un calcul matematic simplu a reieșit că, doar din 1996 până în prezent, totalul banilor trimiși de către Ministerele Economiei și Finanțelor spre Ucraina reprezintă de șapte ori rezerva bugetară anuală a României!). Jaful a fost sporadic investigat de presă, și s-a axat doar pe pierderea, timp de două decenii, a acestor bani. După o anchetă minuțioasă și cercetarea a mii de documente, Exploziv-NEWS este în măsură acum să prezinte concluzia finală referitoare la acest subiect (concluzie care ne determină, atât în calitate de organ mass-media, cât și în cea de contribuabili, să acționăm în instanță atât Statul Român, cât și Ucraina): sumele amețitoare „scurse” din vistieria României către CIM Dolinska – Krivoi Rog NU EXISTĂ DECÂT SCRIPTIC, ÎN REALITATE TRAFICANȚII ROMÂNI DE DROGURI ȘI ARME CE ȘI-AU FĂCUT CUIB ÎN UCRAINA, CU COMPLICITATEA AUTORITĂȚILOR DE ACOLO, NU AU DAT, CI AU PRIMIT ACESTE SUME, IAR CEEA CE AU FĂCUT ABSOLUT TOȚI MINIȘTRII ECONOMIEI ȘI AI FINANȚELOR, DE 20 DE ANI ÎNCOACE, SE CHEAMĂ, SIMPLU: CEA MAI MARE SPĂLARE DE BANI DIN LUME! Iar când acești contrabandiști se numesc: Victor Ciorbea, Radu Berceanu, Gigi Becali, Theodor Stolojan, Eugen Dijmărescu, George Danielescu, Florin Georgescu, Mircea Ciumara, Daniel Dăianu, Decebal Traian Remeş, Mihai Nicolae Tănăsescu, Ionuţ Popescu, Sebastian Vlădescu, Varujan Vosganian, Călin Popescu-Tăriceanu, Dan Ioan Popescu, Codruţ Şereş, Adrian Năstase și Mugur Isărescu, plus o armată de generali din SRI și SIE, atunci afacerea poartă marca unui grup de crimă organizată, unic în peisajul penal din lume prin faptul că este vorba despre foști și actuali demnitari români. Dacă aceste lucruri s-ar fi întâmplat pe vremea lui Ceaușescu, toți ar fi sfârșit prin condamnare la moarte. Prin împușcare. Acum, la Dolinska se aud doar împușcăturile rakeților ucrainieni, ce ucid bieții paznici români ai CIM sub ochii șefului suprem al poliției din Ucraina, complice și el cu cei enumerați mai sus la nenorocirile de acolo. Așadar, începând de azi, Exploziv-News demarează cea mai amplă anchetă jurnalistică bi-statală, dezvăluirea nucleului financiar și terorist made in România-Ucraina fiind adusă deja – prin colaboratorii noștrii din Rusia – la cunostiinta regimului de la Moscova, Rusia fiind și ea grav prejudiciată de închiderea Combinatului din Ucraina, dar mai ales de atentatele împotriva înalților demnitarilor ruși, săvârșite cu arme din depozitul româno-ucrainian de la Krivoi Rog.
    Simona Fica,autoarea acestei minunate avanpremiere,a omis,poate intentionat ca sa-i marcheze in episoadele urmatoare,sa-i mentioneze pe cei de astazi,Nicolae Vacaroiu,Emil Boc,Adriean Videanu,Petru Ianc si multi altii mai marunti.

    Comentariu de bmarinescu41 | 21/04/2010 | Răspunde

  3. Astazi 22 aprilie 2010 primul DIRECTOR GENERAL al Uzinei de apa grea din DROBETA TR. SEVERIN ,FLOREA GHEORGHE , a decedat
    dupa o lunga si grea suferinta.

    Comentariu de horatiu | 22/04/2010 | Răspunde

    • Sa-l odihneasca Dumnezeu ! Unde il ingroapa ?

      Comentariu de ovidiu | 23/04/2010 | Răspunde

  4. Pacat ca a plecat dintre noi ,dar poate ca este mai bine asa , pentru ca s-ar fi ingrozit ca cei de acum au reusit sa distruga (aproape de tot 0 o bijuterie a ROMANIEI

    Sper ca cei de acum sa dea mai devreme sau mai tirziu socoteala pentru tot raul pe care il fac acestei uzine (olaru,bolocan,dulcea,preda,raicu ,etc.);daca nu in fata legii asa cum ar trebuii intr-un stat de drept macar in fata lui D-ZEU

    Sa te odihnesti in pace DOMNULE GHEORGHE FLOREA ;UN ADEVARAT ROMAN ( NU UN PARVENIT SI IMPOSTOR CA CEI CARE CONDUC ACUM DESTINELE R.A.A.N.-UL)

    Comentariu de ion groapa | 05/06/2010 | Răspunde

  5. de ce te ar interesa unde il ingroapa?

    Comentariu de georgescu | 15/07/2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: