AntiMafia

Un blog pentru neliniştea dumneavoastră

Instituţiile ţării – preş la uşa lui Traian Băsescu

ACTE LOVITE DE NULITATE ABSOLUTĂ ÎN CAZUL CĂTĂLIN VOICU

Conform unor specialişti în drept procesual penal, cererea procurorului şef al DNA şi solicitarea ministrului justiţiei pentru încuviinţarea arestării preventive a senatorului Cătălin Voicu, precum şi raportul favorabil al Comisiei juridice a Senatului sunt lovite de nulitate absolută din următoarele motive :

Potrivit art. 72 alin.2 din Constituţie, deputaţii şi senatorii nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor prealabilă. Din conţinutul acestui text  rezultă în mod evident că încuviinţarea Camerei din care fac parte deputaţii şi senatorii reprezintă, alături de altele, o condiţie pentru arestarea preventivă. Or, potrivit art. 23 alin.4 din Constituţie, în urma modificării introduse prin legea de revizuire din 2003, arestarea preventivă se dispune de judecător, şi numai în cursul procesului penal. Într-o asemenea situaţie, cum condiţia privind încuviinţarea Camerei din care face parte deputatul sau senatorul, condiţie care este prealabilă, priveşte luarea măsurii arestării preventive, care este de competenţa judecătorului, nu întocmirea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, care este de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizarea Senatului de către procurorul şef al DNA, prin intermediul ministrului justiţiei, în vederea obţinerii încuviinţării pentru luarea măsurii arestării preventive faţă de un senator, care este de competenţa judecătorului, contravine în mod flagrant atât prevederilor cuprinse în art. 72 alin.2 şi art. 23 alin.4 din Constituţie, precum şi prevederilor cuprinse în art. 149 indice 1 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 281/2003 şi modificat ulterior prin OUG 109/2003 şi prin Legea nr. 356/2006 . Faţă de prevederile legale menţionate mai sus, competenţa de sesizare a Senatului pentru obţinerea încuvinţării aparţine judecătorului  competent în a dispune arestarea preventivă, care trebuie să fie un judecător din cadrul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Sancţiunea nerespectării acestei proceduri este nulitatea absolută, prevăzută de  art. 197 alin.2 din Codul de procedură penală, deoarece priveşte însăşi competenţa materială privind luarea măsurii arestării preventive. Nu se poate accepta ca sesizarea în vederea îndeplinirii acestei condiţii , de care depinde luarea măsurii arestării preventive, să se efectueze aşa cum s-a făcut în speţă de procurorul şef al DNA, adică de conducătorul parchetului din cadrul căruia face parte procurorul care efectuează urmărirea penală, care nu are nicio competenţă în privinţa luării măsurii arestării preventive, deoarece competenţa exclusivă revine judecătorului, această competenţă fiind, după cum am arătat, introdusă în Codul de procedură penală prin Legea nr. 281/2003, iar punerea de acord a Constituţiei cu prevederile Codului de procedură penală în materia arestării preventive a fost realizată prin OUG 109/2003, prin care se prevede că, ori de câte ori Codul de procedură penală se referă la măsura arestării preventive, termenul de instanţă se înlocuieşte cu termenul de judecător.

Art. 72 alin.2 din Constituţie, care conţine condiţia prealabilă a încuviinţării Camerei din care face parte deputatul sau senatorul în vederea luării măsurii arestării preventive, este reprodus în art. 172 alin.4 din Regulamentul Senatului, fără nicio altă precizare. În privinţa cererii de arestare, alin. 6 al art.172 prevede doar că aceasta se adresează preşedintelui Senatului de ministrul justiţiei, însă nu se prevede care este organul judiciar penal care este titularul cererii. În această privinţă, întrucât nu este nicio prevedere expresă, în mod logic, astfel cum se deduce din conţinutul prevederilor legale prezentate mai sus, competenţa de formulare a cererii nu poate aparţine decât titularului arestării , respectiv judecătorului competent din cadrul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aceeaşi prevedere constituţională este reluată de Legea nr. 96/2006 privind statulul deputaţilor şi senatorilor, republicată, care în art.24 alin.1 prevede că cererea de arestare a deputatului ori a senatorului se adresează preşedintelui Camerei din care face parte de către ministrul justiţiei, fără să se prevadă  cine este titularul cererii. În absenţa unei prevederi exprese, pentru motivele expuse mai sus, competenţa aparţine, reiterăm, exclusiv judecătorului din cadrul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De aceea, fiind vorba de nulitatea absolută determinată de necompetenţa după materie, conform art. 197 alin.2 din Codul de procedură penală, cererea procurorului şef al DNA şi solicitarea ministrului justitiţei, precum şi raportul  Comisiei juridice a Senatului sunt lovite de nulitate absolută şi unicul remediu procedural îl reprezintă respingerea  cererii de încuviinţare a arestării, cu consecinţa restituirii dosarului la DNA în vederea sesizării judecătorului competent din cadrul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acesta fiind singurul în măsura să sesizeze Senatul prin intermediul ministrului justiţiei. Oricum, chiar dacă am accepta, prin absurd, că sesizarea Senatului s-ar putea realiza  de organul de urmărire penală printr-o cerere având la bază propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive, această cerere nu putea aparţine procurorului şef al DNA, care este o direcţie în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ce este organizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ci conducatorul acestui parchet, care este Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Acest lucru rezultă limpede din prevederile art. 72 alin.2 din Constituţie, reprodus atât în art. 23 alin.2  din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi senatorilor, cât şi în art. 172 alin.4 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/24.10.2005, care stabileste competenţa exclusivă a  Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub sancţiunea nulităţii absolute conform art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Şi Hotărârea Senatului de încuviinţare a cererii de arestare preventivă a senatorului Cătălin Voicu este lovită de nulitate absolută întrucât nu a fost îndeplinită condiţia prealabilă şi obligatorie a ascultării acestuia în şedinţa de plen a Senatului, condiţie prevazută explicit atât în art. 72 alin. 2 din Constituţie,  cât şi în art. 23 alin. 1 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor şi în art. 172 alin. 4 din Regulamentul Senatului. Ascultarea sa de către Comisia juridică a Senatului, care nu era obligatorie şi s-a efectuat la cererea sa, nu poate fi echivalată cu ascultarea prealabilă şi obligatorie în plenul Senatului. În condiţiile în care a fost de notorietate publică faptul că senatorul Cătălin Voicu a fost internat la spital înainte de începerea şedinţei de plen a Senatului, dezbaterea şi votarea cererii de încuviinţare a arestării sale preventive ar fi trebuit amânate având în vedere că se află într-o imposibilitate  obiectivă de a fi ascultat şi de a-şi exprima apărările. Această amânare ar fi fost justificată şi raportat la prevederile art. 24 alin. 3 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, conform cărora cererea ministrului justiţiei, însoţită de raportul Comisiei juridice, trebuia supusă spre dezbatere şi adoptare plenului Senatului în termen de 5 zile de la depunerea raportului. Or, în condiţiile în care raportul Comisiei juridice a fost depus in data de 23.03.2010, termenul de 5 zile s-ar fi împlinit luni, 29.03.2010.

25/03/2010 - Posted by | Ciocoii de serviciu, Deontologii, presa si serviciile secrete, Justitie si injustitie, Securistii vechi si noi

9 comentarii »

  1. Basescu a pus ochii acum pe Nastase si Tariceanu .Trebuie sa explice cumva falimentul in care au bagat udrele tara , n-asa?

    Comentariu de mariusnyc | 25/03/2010 | Răspunde

  2. Nu instituţiile ţării sunt preş pentru preş., legea este!
    Adică legile, începând cu mama lor, a legilor, şi anume Constituţia!
    Mama lor! Nu de legi, de nemernici!
    Oricum circoteca asta, cu Voicu, are un iz fetid de mânăreală care se simpte de la o poştă.
    După ce-au audiat, sau citit, ceea ce e şi mai dubios, jurnalul telefonic al baronului Munhausen, opere complete, în enşpe volume, plenul Senatului a găsit de cuviinţă că e mai bine să-l trimită la un critic literar, asta, judiciar, pentru o analiză literară şi stilistică mai profesionistă.
    Acolo o să fie circul circurilor, când or să-nceapă avocaţii să scoată din mânecă eroare de procedură după eroare de procedură, lipsă de probe după lipsă de probe, hărţuială după hărţuială, şi-or să-l transforme pe baron, după marele exemplu dejist, din acuzat în acuzator.
    Atunci să vedem cine o să pice de fazan!
    Senatorii s-a scos, nu mai pot fi acuzaţi de complicitate, dimpotrivă.
    Judecătorii îşi freacă mâinile, de când aşteaptă ei o pleaşcă ca asta, să aplice legea şi să arate cui ştiu eu cine sunt ei, adică a treia putere în stat.
    Nu mai spun ce-o să iasă dacă, Doamne fereşte, preopinentul păţeşte ceva. Medical vorbind. Ceea ce e posibil.
    Aşa că săgeata otrăvită lansată de satrap s-a transformat în bumerang. Tot otrăvit, evident.
    Degeaba închide el fereastra… Ăsta o să spargă tot!

    Comentariu de Toni | 25/03/2010 | Răspunde

  3. Intrucat Voicu te-a ajutat sa castigi procesul intentat statului roman prin care ai castigat (!!!) doua milioane de euro,te simti obligat sa-i iei apararea,dar cam prea tehnic articolul.”Onorariul” tot ca imprumut l-ai platit ?Ai grija!
    Gestul tau de a pretinde bani statului care te-a scos din ghearele mortii,in care intrasesi benevol,fraierit de Marie-Jeann Ion,spune multe.
    De ce nu faci investigatii sa descoperi cum ai intrat in rahatul ala?Poate intereseaza pe cineva sa vada pentru ce s-au platit 13-15 milioane de euro din bani publici pentru eliberarea voastra.
    Ati mers acolo in interesul romanilor platitori de taxe si impozite?
    Marturisesc in fata lui Dumnezeu sunt de acord cu gestul autoritatilor romane de plati oricat si a intreprinde orice masuri pentru protejarea si salvarea cetatenilor romani,in orice imprejurari s-ar afla acestia.
    Si pentru alungarea oricarei banuieli:JOS BASESCU!

    Comentariu de Titirca | 26/03/2010 | Răspunde

  4. E posibil sa fiu dus cu sorcova,dar si redactia Europa FM,pe site-ul sau,ca stire din 23.09.2009, spune acelasi lucru despre cei doua milioane de euro.
    JOS BASESCU,JOS MAFIA !

    Comentariu de Titirca | 26/03/2010 | Răspunde

  5. Deontologia!!!!!!!!!!!!!

    Comentariu de Titirca | 26/03/2010 | Răspunde

  6. Stimate domnule Ohanesian, va invit calduros sa cititi (macar) ultimele postari de pe blogul meu: http://driassim.blogspot.com/…Sa nu va speriati…Disparitia in efigie nu a adus, in general, decat bine persoanelor reale…Numai bine!

    Comentariu de dr.Iassim | 30/03/2010 | Răspunde

  7. TARE pe exploziv-news.ro,18 martie 2010,EPISODUL 1.
    BERCEANU, DAT IN GAT DE SERVICIUL ROMAN DE INFORMATII!
    INFORMATII DE ULTIMA ORA DESPRE MINISTRUL TRANSPORTURILOR, VIA S.R.I.
    Un grup de ofiteri superiori din SRI au pus la dispozitia redactiei Exploziv-News un document incendiar, menit sa intregeasca profilul unui alt mare tradator al intereselor Romaniei. Numele lui real (asa cum este trecut in raportul SRI): Arad Bercovici, fiul evreului Haim Bergovici. Numele „de scena”: Radu Berceanu. Functia oficiala detinuta in Stat: ministrul Transportului si Infrastructurii. Înca înainte de 1989, pe cînd era inginer la Fabrica de Avioane din Craiova, Radu Berceanu a intrat în atentia organelor de informatii românesti pentru ca, fiind detinator de secrete, si-a depasit atributiile de serviciu si a întretinut relatii neoficiale cu unii cetateni straini care aveau legaturi de afaceri cu întreprinderea la care lucra. Totodata, a mai fost semnalat în relatii apropiate cu generalul Vasile Ionel, cunoscut cu legaturi în rîndul cadrelor ce apartineau de spionajul militar sovietic, GRU, care supraveghea, la rîndul sau, unitatea economica respectiva. De asemenea, fostul comandant al celei mai mari unitati de gradul zero din sudul Romaniei (de la Balta Verde, judetul Dolj) a descoperit, in timpul loviturii de stat din decembrie 89, ca Berceanu era trecut pe toate documentele secrete ale Armatei ca „CI”-st, lucru confirmat, pentru Exploziv-News, si de fostul sef al Serviciului Secret al Armatei, generalul Francisc Radici. Pe baza ultimelor informatii din sfera intelligence, SUNTEM IN MASURA SA ADUCEM NOI PROBE SI LAMURIRI DE ULTIMA ORA IN CAZUL ACTIVITATII DE SPIONAJ SI SUBMINARE A ECONOMIEI NATIONALE A LUI BERCEANU! Aceste lucruri sunt din nou dovedite de o NOTA SPECIALA, pusa azi la dispozitia redactiei noastre de catre un grup de ofiteri cu inalte grade in Serviciul Roman de Informatii, carora le multumim pe aceasta cale pentru profesionalism si promptitudine si carora le cerem public scuze pentru faptul ca, in urma cu cateva zile, am aruncat o pata neagra pe institutia la care isi desfasoara activitatea.
    Asadar, iata ce spun acestia, cu probe, despre intreaga activitate a lui Arad Bercovici, alias Radu Berceanu: „Analiza datelor si informatiilor obtinute pun în evidenta fapte de o gravitate extrema în legatura cu activitatea lui Radu Berceanu, actualul ministru al Transporturilor, fapte care au adus atingere sigurantei nationale fara ca nimeni pîna în prezent sa se sesizeze si sa întreprinda masurile legale de tragere la raspundere. Specialistii din Ministerul Transporturilor si Infrastructurii ne-au sesizat ca lipsa unor planuri concrete pentru rentabilizarea societatilor de cai ferate detinute de stat stimuleaza clanurile-capusa, care îsi împart, prin influenta, functii banoase si afaceri sustinute cu bani publici. Familii întregi s-au lipit pe lînga bugetele de investitii directionate de la centru spre mediul privat. Fie ca este vorba de companii ale rudelor celor care activeaza în CFR sau beneficii personale ale unor sefi, toate aduc prejudicii bugetului public. Lista intereselor ce graviteaza în jurul Cailor Ferate Române pare fara sfîrsit si pleaca de la vîrful sistemului. În timp ce conducerea Ministerului Transporturilor negociaza cu sindicatele disponibilizari si amînari la plata salariilor, sute de milioane de euro se scurg spre cîteva companii care modernizeaza vagoane de calatori fabricate în anii 60, desi acestea nu mai au mai mult de 10 ani de viata. Berceanu pune astfel umarul la întarirea concurentei private din România printr-o manevra denumita asociere. Astfel, vagoane si locomotive, care sînt declarate ca fiind în plus pentru CFR Marfa, sînt împinse la înaintare, în ajunul anuntatei privatizari a companiei. Singurele cîstigatoare sînt doua grupuri private în jurul carora s-a tesut un veritabil paienjenis politic. Privatizarea singurei companii feroviare românesti profitabile din portofoliul Ministerului Transporturilor, CFR Marfa, miscare pe care o tot anunta ministrul de resort de cîteva luni, este prefatata de o serie de manevre suspecte. Concret, o parte însemnata a locomotivelor si vagoanelor societatii este înstrainata prin metoda asocierii companiei publice cu cei doi operatori privati ai pietei, ambii dovedind de-a lungul timpului sustinere politica pîna la vîrf: Grup Feroviar Român si Servtrans Invest SA. Manevrele suspecte sînt menite sa mascheze o serie de ilegalitati si incompatibilitati în favoarea unei mîini de afaceristi. Astfel, Ministerul Transporturilor va privatiza CFR Marfa prin licitatie deschisa, metoda prin care va vinde integral participatia statului la compania de transport feroviar de marfa. CFR Marfa are un capital social de 205,16 milioane de lei, detinut integral de stat, prin Ministerul Transporturilor. Compania, specializata în transporturi de marfa pe caile ferate, detinea, în 2006, circa 90% din piata de transport feroviar si 35%-40% din segmentul general de transport din România. În 2007, CFR Marfa a mai pierdut din pozitia de piata în favoarea operatorilor privati, piata estimata ca fiind un sfert din cerere. În intervalul 2004-2007, Compania detinuta de Ministerul Transporturilor a raportat cifre de afaceri relativ apropiate: 1,85 miliarde de lei în 2004; 1,83 miliarde de lei în 2005; 1,78 miliarde lei în 2006; 1,83 miliarde de lei în 2007; 1,723 miliarde de lei în 2008. Ceea ce frapeaza este evolutia profitului: 33,97 milioane de lei în 2004, 23,85 milioane de lei în 2005, 28,94 milioane de lei în 2006 (adica peste 8 milioane de euro) si numai 4,73 milioane de lei în 2007, pentru ca 2008 sa aduca pierderi de circa 170 de milioane. Mai mult, desi în 2007 cea mai mare cota de piata o detinea înca CFR Marfa, iar la nivelul cifrei de afaceri anuale, compania de stat avea un avans mai mare de peste sase ori (550 milioane de euro în 2007 – cifra de afaceri a CFR Marfa) fata de transportatorul privat, respectiv Grup Feroviar Român, acesta din urma a raportat un profit net superior la nivelul lui 2007, respectiv 10 milioane de euro, fata de circa 1,4 milioane de euro în cazul CFR Marfa. Explicatia ar putea consta în cele ce urmeaza: pîna acum 2 ani compania publica CFR Marfa detinea aproape monopol asupra acestei activitati. În 2007 s-au ridicat din neant doi actori privati: Grampet Grup Feroviar Român si Servtrans Invest International Railway Systems. Aceste companii private au aparut la începutul mandatului Guvernului Nastase, sub directa îndrumare a ministrului Transporturilor de atunci, Miron Mitrea. Cele doua societati s-au impus, preluînd active si angajati ai CFR Marfa si adunînd în jurul lor societati de reparare si întretinere a materialului rulant, pe care le-au preluat din portofoliul statului la preturi derizorii si nu de multe ori în urma unor proceduri care au ridicat semne de întrebare. A urmat ceea ce se viza din start, adica asocierea. Astfel, în decembrie 2007, CFR Marfa s-a asociat deja cu Grup Feroviar Român, punînd la bataie o parte din vagoanele si din locomotivele pe care le detine si a anuntat ca urmeaza aceeasi procedura si cu Servtrans Invest SA. Potrivit directorului CFR Marfa, Liviu Bobar, asocierea s-a facut cu scopul valorificarii unui excedent de material rulant. În pregatire, CFR Marfa publicase în noiembrie 2007, pe site-ul propriu, un anunt cu privire la viitoare asocieri în vederea scoaterii din parcul rece a unui material rulant (vagoane si locomotive) excedentar. O luna mai tîrziu, CFR Marfa a intrat în parteneriat cu Grup Feroviar Român, asocierea ducînd la aparitia Rolling Stock Company SA. Nou-înfiintata firma este detinuta de Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa, CFR Marfa SA, Grup Feroviar Român (GFR), Raiffeisen Bank SA si doua persoane fizice Vasile Didila si Viorel Negrut. Cooptarea bancii în aceasta afacere nu este întîmplatoare, Raiffeisen fiind semnalata si în afacerile PSD pe filiera fostului director al bancii Ionut Costea, cumnatul lui Mircea Geoana. CFR Marfa a contribuit la asocierea cu GFR cu 6.400 de vagoane si cu 100 de locomotive, ceilalsi doi parteneri trebuind sa asigure banii necesari pentru repararea acestora. Capitalul social al Rolling Stock Company SA declarat la Oficiul National al Registrului Comertului este de 100 milioane de euro, aportul societatii publice fiind de 45 milioane de euro. Aceasta evaluare a celor 6.400 de vagoane si 100 de locomotive dovedeste ca ele au fost înscrise în capitalul societatii nascute din aceasta asociere la pret de fier vechi, ceea ce reprezinta numai una dintre nereguli. În primul rînd, CFR Marfa nu avea calitatea de a face asocieri. Societatea de stat s-a nascut în 1998 prin reorganizarea Societatii Nationale a Cailor Ferate. Cînd compania-mamut de stat a fost împartita, au aparut 5 societati, printre care si Societatea de Administrare Active Feroviare SAAF SA. Aceasta din urma este instrumentul prin care Ministerul Transportului ar fi putut recurge la valorificarea activelor de care CFR Marfa nu ar mai fi avut nevoie. SAAF a fost înfiintata exclusiv cu acest scop. În articolul 6 al Hotarîrii de Guvern nr. 582/1998, prin care s-a înfiintat CFR Marfa, se arata ca, în vederea atingerii scopului sau, ea are dreptul sa se asocieze, cu exceptia societatilor comerciale rezultate din reorganizarea Societatii Nationale a Cailor Ferate Române. În conditiile din 1998, cînd firmele private de profil existau doar la nivel de intentie, legislativul a limitat libertatea CFR Marfa de a se asocia. Deci, daca Ministerul Transporturilor ar fi decis valorificarea unui surplus de vagoane si locomotive, atunci SAAF ar fi trebuit sa fie implicata. Operatiunile circumscrise asocierilor CFR Marfa ar fi trebuit sa se faca transparent. Astfel, s-ar fi impus publicarea intentiei societatii de a se implica într-o asociere si oferirea de date cît mai complete cu privire la întreaga operatiune, evidentiindu-se clar cu ce participa statul în societatea nou-înfiintata. CFR Marfa, de fapt Societatea de Administrare Active Feroviare, trebuia sa publice anunturi în vederea primirii unor oferte de asociere, inclusiv în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (Monitorul Oficial al UE), atît pentru ca sîntem stat membru, cît si din cauza valorii mari a participarii societatii de stat. Nu trebuie uitat ca mai multe companii internationale s-au aratat interesate de privatizarea CFR Marfa si, evident, acestea ar fi fost de asemenea interesate de o astfel de asociere. Nu în ultimul rînd, asocierea ar fi trebuit decisa în urma unei licitatii sau macar a unei selectii de oferte. În schimb, pe cînd nici nu se uscase bine cerneala pe documentele de înfiintare a societatii Rolling Stock Company, conducerea CFR Marfa a decis deja asocierea cu un alt operator privat (concurent pe piata): Servtrans Invest SA, acelasi operator care fusese dat ca viitor asociat înca din noiembrie 2007. Seria de neconcordante si ciudateniicontinua cu Ordinul ministrului Transportului nr. 756 din 2007, care a fost indicat de catre Liviu Bobar ca actul care ar fi stat la baza procedurii de asociere a CFR Marfa cu GFR. De fapt, Ordinul 756/2007 nu are nici o legatura cu aceasta asociere, ci face referire la numirea unei comisii în vederea unei licitatii publice. Despre cei doi asociati ai CFR Marfa, Grupul Feroviar Român (GFR) Grampet si Servtrans Invest International Railway Systems, favoriti pentru afaceri cu banii publici, oricine ar fi la putere, se cunosc o serie de lucruri cît se poate de relevante. Cele doua societati au aparut cam în acelasi timp prima parte a mandatului lui Miron Mitrea ca ministru al Transporturilor (2001-2002). Au fost preluate de Berceanu, de fapt el i le-a recomandat lui Mitrea. Ambele au început sa functioneze primind serioase dovezi de deschidere din partea societatii concurente CFR Marfa: vagoane si locomotive la preturi foarte mici, concesiuni de cai ferate si de rute, dublate ulterior de favorizarea la achizitia de societati cu activitati conexe. International Railway Systems, firma cu sediul în Luxemburg, detinuta de Cristian Burci, are, pe lînga Servtrans Invest SA, si alte companii care actioneaza în domeniu: MEVA SA Drobeta-Turnu Severin, Romvag Caracal, specializate în constructia, repararea si modernizarea vagoanelor. Lor li se adauga si Severnav, tot din Drobeta-Turnu Severin. Burci, un apropiat al PSD, a devenit celebru pentru contractele cu statul, multe dintre ele semnate chiar cu societatile din portofoliul ministrului Berceanu. Si structura Grampet SA este una asemanatoare: un operator de cale ferata, Grup Feroviar Român (GFR), societati de întretinere a materialului rulant: REMAR SA Pascani si REVA SA Simeria, precum si alte cîteva firme cu activitate conexa. Grampet SA este o adunatura de societati roind în jurul a doi cetateni: Vasile Didila si Gruia Stoica. Acestia sînt originari din Toflea, judetul Galati, localitate cunoscuta drept capitala neoficiala a romilor din România. De altfel, la Toflea îsi au sediul multe societati detinute de ei. Este cunoscut ca debutul în afaceri al celor doi, Didila si Gruia, l-a reprezentat comertul de fier vechi. Cei doi sînt considerati mogulii locali din Toflea, o comuna unde palatele cu turnulete sînt evaluate (chiar si cele mai modeste) la preturi comparative cu cele platite de Didila si Gruia pentru cîte o societate de stat dintre cele care fac acum parte din grupul Grampet. De exemplu, REMAR SA a fost achizitionata de Grampet SA cu mai putin de 700.000 de euro, iar ministerul a sters toate datoriile întreprinderii. Iata cum functioneaza lucrurile dupa asociere. Un exemplu îl reprezinta un contract de reparatii încheiat în ianuarie anul acesta de Rolling Stock SA pentru 1.075 de vagoane. Partea cea mai consistenta a contractului, în valoare de un milion de euro, a ajuns la Reva Simeria, adica o firma din grupul Grampet, acelasi din care face parte si GFR. De asemenea, tot la începutul anului 2009, au fost semnate doua contracte de închiriere cu Bulgarian Railways LTD si Train Hungary, doua societasi care fac si ele parte din grupul Grampet. Practic, materialul rulant al CFR Marfa a fost folosit pentru cresterea cifrei de afaceri a Reva Simeria si apoi extinderea cotei de piata a grupului Grampet, care are acum cu ce sa intre pe piata externa de transport feroviar de marfa. În plus, Raiffeisen a iesit între timp din afacere, astfel ca GFR a ajuns sa detina 51% din actiunile Rolling Stock, iar CFR restul. Urmarea logica a acestor actiuni o reprezinta niste mariri de capital succesive care vor aduce statul român în pozitia de actionar minoritar în afacere, pentru ca în final sa renunte complet la actiunile detinute. De altfel, Adrian Andon – asociat cu BERCEANU in 6 firme! – si care este nimeni altul decat directorul de exploatare al GFR, a anuntat deja ca firma în conducerea careia se afla este interesata de preluarea integrala a CFR Marfa la preconizata privatizare”.

    Cadrele SRI mai spun ca „dupa lovitura de stat din decembrie 1989, lui Radu Berceanu i s-au deschis toate caile posibile pentru a-si dezvolta si consolida relatiile externe neprincipiale stabilite înainte. În haosul creat si în absenta unui control din partea organului de contraspionaj românesc, acesta, devenit ministru, a actionat nestingherit, aducînd nu numai mari prejudicii statului român, ci si atingere securitatii tarii”. De altfel, reamintim cititorilor ca, într-un raport al SRI din 1995, fostul director al institutiei, Virgil Magureanu, afirma foarte clar„am adus dovezi despre actiuni de spionaj industrial la Avioane Craiova. Concret, este vorba despre vînzarea proiectului secret al unui avion militar firmei din Israel, IAI LAHAV. Suspiciunile noastre au condus la Radu Berceanu. Informatiile respective se refereau la faptul ca Radu Berceanu ar fi contribuit înca din anul 1993 la scoaterea din tara a prototipului avionului de lupta IAR 109 SWIFT de catre firma IAI LAHAV. În urma presiunilor pe care Berceanu le-ar fi facut, reprezentantii fabricii de la Craiova au semnat un precontract dezavantajos cu firma IAI privind colaborarea pentru producerea în serie a avionului SWIFT în uzinele IAI. Numai ca specialistii români au constatat ca evreii dezvoltasera un alt prototip de avion israelian, care avea structura identica cu cea a prototipului românesc. În cele din urma, parteneriatul nu a mai continuat, dar informatiile obtinute în acest caz aratau ca Radu Berceanu ar fi încasat un comision de 6 milioane de dolari”.

    Comentariu de bmarinescu41 | 04/04/2010 | Răspunde

  8. EPISODUL 2.
    Ofiterii SRI ne-au mai pus la dispozitie un alt raport, in care se spune ca „Cea mai importanta afacere pe care Radu Berceanu a pus-o la punct la vremea respectiva a fost cea cu companiile straine Bombardier, Alstom si Siemens prin AVI SRL, o societate înfiintata în 1994 si al carei profit a crescut de 20 de ori la scurt timp dupa ce acesta a ajuns ministrul Industriei si Comertului. La înfiintare, societatea avea un capital social de 100.000 de lei, repartizat între Radu Berceanu si Adriean Videanu. Ulterior, dupa iesirea din firma a lui Videanu si dupa mai multe majorari de capital, acesta a ajuns la 5 miliarde de lei vechi. Firma are ca obiect principal de activitate productia de obiecte din metal, mase plastice, rasini sintetice armate cu fibra de sticla, dupa proiecte proprii sau alte proiecte, si este angrenata în afaceri cu companii de stat românesti (Metrorex si CFR) aflate în subordinea directa a ministerului condus de Radu Berceanu. În urma contractelor derulate în ultimii 7 ani cu societatile mentionate, AVI SRL a încasat peste 700 milioane de euro. În minister este cunoscut faptul ca pentru majoritatea contractelor nu s-a facut licitatie, ci acestea au fost atribuite prin selectii de oferte. O alta afacere scandaloasa marca Radu Berceanu a fost si asa-numita „Afacerea China”, demarata în 1999 pe vremea cînd Radu Berceanu era ministru al Industriilor si derulata prin intermediul SC NedaromSRL Craiova, al carei unic actionar si administrator este un oarecare Ioan Daniel Nedelcut. Acesta ocupa, însa, si functia de administrator al SC AVI SRL Craiova, unde actionar majoritar este Radu Berceanu împreuna cu sotia sa, Mihaela Marinela. Concret, SC Nedarom Craiova a înfiintat în 1999, în Asia, o societate mixta româno-chineza, denumita Botou Golden Horse Fruit Brandy Co Ltd, asigurînd un aport de capital, în bani si în natura, estimat la 1,1 milioane de dolari. Mai exact, este vorba despre o fabrica de alcool, pentru care s-ar fi cumparat un utilaj în valoare de 769.000 de dolari si s-ar fi cheltuit 40.000 de dolari pentru asistenta tehnica si 240.000 de dolari pentru know how, la care s-a adaugat un aport în numerar de 50.000 de dolari. Tranzactiile au fost autorizate de Banca Nationala a României prin avizul nr. F343065/ 02.07.1999, autorizatia nr. 5572/08.07.1999. La verificarea efectuata de Autoritatea Nationala de Control, condusa la vremea respectiva de Ionel Blanculescu, a reiesit, însa, ca sumele de bani nu ar fi fost virate catre China. Din actele prezentate nu s-a facut dovada încasarilor valutare aferente exporturilor de utilaje tehnologice (conform DVE nr. 22821/16.07.1999 si DIV nr. 290022/16.07.1999). Societatea nu a înregistrat în evidentele contabile venituri aferente investitiei efectuate în China. Din datele si actele prezentate se constata ca societatea nu a virat suma de 50.000 de dolari, reprezentînd aportul în numerar, la constituirea societatii mixte româno-chineze. Nu s-a prezentat nici un document justificativ în acest sens, iar în bilantul contabil aferent anilor 1999-2000 nu figureaza aceasta suma. Conform notei explicative date de conducerea societatii, aceasta suma nu a fost virata. Societatea nu a prezentat la controlul efectuat statutul si actul constitutiv al societatii mixte româno-chineze. Societatea nu a facut dovada repatrierii valutei aferente exportului sau veniturilor realizate în China. Garda Financiara – Sectia Bucuresti a constatat ca sînt întrunite elementele constitutive ale infractiunilor de fals si uz de fals – se mentioneaza în Nota privind activitatea desfasurata de societati comerciale la care, direct sau indirect, este implicat Radu Berceanu, întocmita de ANC. Mai mult decît atît, SC Nedarom SRL Craiova, controlata de ministrul Radu Berceanu prin intermediul lui Ioan Daniel Nedelcut, a încasat si TVA aferenta asa-zisei investitii din China. Rambursarea de TVA, în cuantum de 707 milioane de lei vechi, a fost efectuata în anul 2000 de catre Directia de Finante Dolj, prin Ordinul de Plata nr. 683/ 14.12.2000. Initial, finantistii doljeni respinsesera cererea de rambursare TVA depusa de SC Nedarom SA, dar au revenit asupra deciziei, în urma unor obiectiuni scrise, depuse de catre reprezentantii societatii. Tot pe linia afacerilor dubioase care au adus atingere sigurantei nationale se numara si SC Sun Oil SRL. Functia de ministru al Industriilor pe care o ocupa la începutul afacerii respective i-a adus lui Radu Berceanu o multime de beneficii, cuantificate de acesta în sume importante de bani. Începînd din 1999 au aparut informatii despre o înselaciune de sute de miliarde de lei. Societatea Sun Oil Company era controlata de Roxana Manolache, Liviu Nita, Boris Golovin si Cristian Petrea, ultimul fiind unul dintre nepotii senatorului PD Nicolae Alexandru. Firma Sun Oil a fost înfiintata, de fapt, de Liviu Nita împreuna cu liderul PD Prahova, Corneliu Ruse. Obiectul de activitate al firmei era intermedierea în comertul cu combustibili, minerale si produse chimice pentru industrie. Principalul furnizor al firmei, Rafinaria Petrobrazi, se afla în subordinea SNP Petrom, societate apartinînd de Ministerul Industriilor, condus atunci de Radu Berceanu, si livra mari cantitati de benzina afaceristilor PD-isti de combustibil. Nita le-a declarat procurorilor ca, în perioada martie – iunie 1999, pentru a-si consolida afacerea, le-a dat lui Corneliu Ruse, Gheorghe Albu si Radu Berceanu 200.000 de dolari la sediile PD din Ploiesti si Bucuresti. Liviu Nita a fost gasit vinovat în acest dosar si a fost condamnat la 2 ani de închisoare. Pentru Radu Berceanu, Gheorghe Albu si Corneliu Ruse, cauza a fost disjunsa. Pe lînga Liviu Nita, a mai fost condamnat si Ioan Marius Craciunescu, care dezvaluie astazi ca în intervalul 2000-2003 a orchestrat o evaziune în comertul cu produse petroliere de peste 43 de mii miliarde de lei vechi, de care a beneficiat si personajul central al materialului de fata. Neoficial, la toate acestea se adauga si actiunile detinute la societatea Jiul SA Craiova si evaluate la minimum 12,5 milioane de euro, aceasta în conditiile în care se dovedeste ca Radu Berceanu a preluat deja, direct sau prin interpusi, 51% din actiunile lantului hotelier. Desi a recunoscut ca a cumparat actiuni la Jiul SA, acesta nu le-a trecut în declaratia sa de avere”.
    NOTA REDACTIEI: Zbuciumul ministrului Radu Berceanu nu se opreste aici. El continua sa gîndeasca în sens negativ pentru România, actiunile sale astfel concepute fiind de natura sa prejudicieze grav interesele statului în perioada urmatoare. Acesta pune în prezent la cale privatizarea Companiei CFR Marfa, dar nu oricum, ci prin falimentare, astfel încît cei care o vor cumpara sa dea cît mai putini bani. Cum se poate explica altfel faptul ca, dintr-o companie aflata pe profit cu numai 2 ani în urma, aceasta a ajuns sa intre în colaps, pentru ca în prezent sa nu mai aiba nici bani de salarii? Acest lucru nu este posibil decît cu sprijinul factorului decizional aflat în vîrful piramidei, respectiv Radu Berceanu. Informatiile existente aduc în atentie faptul ca ministrul respectiv actioneaza cu buna-stiinta pentru falimentarea companiei si împingera ei spre un operator privat care contribuie în acest fel la punga partidului sau a sa personala. Felul în care a anuntat privatizarea companiei, fara sa încerce, nici macar de fatada, redresarea economica a acesteia, a ridicat deja mari semne de întrebare în legatura cu onestitatea operatiunii în sine. Procesul de privatizare a companiei maghiare similare celei românesti, MAV Cargo, se pare ca l-ar fi încurajat pe ministru sa reia tema privatizarii. Trebuie spus ca, în urma unor suspiciuni de coruptie, autoritatile maghiare au demarat deja o ampla ancheta cu privire la aceasta privatizare, iar Comisia Europeana a luat si ea la puricat tranzactia. Specialistii din Ministerul Transporturilor si Infrastructurii apreciaza ca lipsa unor planuri concrete pentru rentabilizarea societatilor de cai ferate desinute de stat stimuleaza clanurile-capusa, care îsi împart, prin influenta, functii banoase si afaceri sustinute cu bani publici. Familii întregi s-au lipit pe lînga bugetele de investitii directionate de la centru spre mediul privat. Fie ca este vorba de companii ale rudelor celor care activeaza în CFR, sau beneficii personale ale unor sefi, toate aduc prejudicii bugetului public.

    Comentariu de bmarinescu41 | 04/04/2010 | Răspunde

  9. Nu-mi dati alternativa.
    deci,

    Christos a inviat !
    Maria S.(Timisoara)

    Comentariu de t1u1 | 07/04/2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: