Orice asemănare cu personaje reale este absolut întâmplătoare

După mai bine de 4 ani de muşamalizare, afacerea “Răpirii din Irak” îşi face datoria. Trece în rezervă securişti, trimite la plimbare şefi ai serviciilor secrete şi, de ce nu, dărâmă guverne sau preşedinţi. Dosarul naşte alte dosare  despre contrabandă internaţională cu armament. Apare chiar şi un raport ONU. Stenograme, scrisori,  documente mai mult sau mai puţin importante se grăbesc să părăsească dosarul secretizat pentru 50 de ani de Traian Băsescu. Războiul mediatic este în toi.  Analiştii şi deontologii  întreabă cu încrăncenare : cine este “Profesorul” şi ce vrea el ? În acest timp, de pe holurile Cotrocenilor se aude tot mai clar o povestioară. Se făcea că pe la începutul lunii aprilie 2005, pe un frig cumplit, în redacţiile ziarelor şi televiziunilor centrale a venit un zvon. “Surse bine informate” afirmau că cei trei ostatici din Irak se întorc acasă.  Multă lume s-a îmbulzit pe aeroportul Otopeni să vadă minunea. La aceiasi dată, într-o casă conspirativă a Ministerului de Interne din Bagdad, câţiva ofiţeri români,  încordaţi, cu cagulele lipite de feţe şi cu mâinile pe pistoale pregăteau preluarea ostaticior. Unul dintre aceştia, pe numele său Goruneanu era poreclit de apropiaţi Frigu, pentru apartenenţa sa la familia generalului  Degeratu. Emoţiile erau sesizabile chiar şi în beciul irakian în care putrezeau ostaticii de o bună bucată de timp. Totul era aranjat. Poliţia irakiană (Shark El Kanat) arestase câţiva apropiaţi ai teroristului Abu Sahar şi negociase eliberarea ostaticilor la schimb.

Generalul Isac, însărcinatul special al Preşedinţiei în problema “eliberării”  primeşte vestea în Ambasada României din Bagdad şi, conform procedurilor, pune mâna pe telefonul roşu să-i raporteze Comandantului Suprem.

“Domn’ Profesor, gata îi aducem acasă”, spuse Isac, fericit că scapă de biroul înghesuit şi neaerisit din ambasadă.

“Bravo băieţi ! ”, îşi felicită comandantul suprem subalternul, dar… “Rămâi pe fir”, îi spuse după o clipă de profundă chibzuinţă. Şi în cel mai pur stil cazon îşi întrebă consiliera : “ Adriano, cum stăm fă în sondaje ?”

“Excelent Măria Ta ! Ai 56% şi creşti în ochii poporului ”, răspunse fata cu voce pierdută. Triumfător, Marele Cârmaci ridică receptorul şi comandă sec : “Auzi bă Isac, ia mai ţine-i!”.

Şi uite aşa, într-o zi friguroasă de aprilie, au îngheţat de pomană zeci de jurnalişti pe Aeroportul Otopeni. Ofiţerul DGIPI Goruneanu s-a întors cu buza umflată, iar conturile operative SIE au sărăcit cu câteva milioane de euro. Dacă v-a plăcut povestea, mai poftiţi şi altă dată.