Doua genti cu documente impotriva unui mafiot portocaliu

Şeful Fiscului nu vine în instanţă

Preşedintele ANAF, Sorin Blejnar, evită o confruntare directă cu senatorul Valer Marian

La Judecătoria Cluj Napoca a avut loc, vineri, prima înfăţişare în procesul de daune morale pe care preşedintele ANAF, Sorin Blejnar, i l-a intentat cu un an în urmă, respectiv în data de 1 martie 2011, senatorului PSD de Satu Mare, Valer Marian.

Prin acţiunea introdusă, şeful Fiscului din România i-a solicitat parlamentarului sătmărean daune morale de 1 leu şi obligarea să-şi ceară scuze la două cotidiane naţionale şi la două televiziuni naţionale (Realitatea TV şi Antena 3) cu motivaţia că i-ar fi prejudiciat imaginea publică prin anumite declaraţii politice, îndeosebi prin declaraţia intitulată “Apel către procurorii DNA: Nu-l lăsaţi în pace pe Sorin!”. La cererea lui Blejnar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a strămutat procesul de la Judecătoria Satu Mare la Judecătoria Cluj Napoca (dosar nr. 2233/298/2011).

Şeful Fiscului nu s-a prezentat la primul termen nici personal nici prin avocaţi, invocând că nu a fost citat la domiciliul ales, care este sediul profesional al societăţii de avocatură Manolache şi Asociaţii, la care este asociată şi soţia sa, Andreea Florentina Blejnar, ci a fost citat la domiciliul său legal, pe care l-a menţionat în cererea de chemare în judecată. Din cauza acestui viciu de procedură, procesul a fost amânat pentru data de 18 mai 2012.

Contactându-l pe senatorul Marian, acesta ne-a declarat următoarele: “M-am prezentat astăzi (n.r. – ieri) la Judecătoria Cluj Napoca nutrind speranţa că va fi prezent şi reclamantul Sorin Blejnar, care m-a chemat în judecată şi care nu s-a prezentat nici la Judecătoria Satu Mare la termenul fixat în data de 8 iunie 2011, solicitând strămutarea cauzei. Mai mult, mă aşteptam să vină după ce în data de 11 noiembrie 2011 a declarat unui post naţional de televiziune că principalii săi defăimători, fosta şefă a Vămii Ploieşti, Diana Severin, şeful Sindicatului Poliţiştilor Pro Lex, Vasile Lincu, şi senatorul PSD de Satu Mare, Valer Marian, nu au curajul să se prezinte la procesele intentate acestora. Am venit în faţa instanţei de la Cluj cu două genţi pline cu probe scrise, respectiv cu documente oficiale, articole de presă şi sesizări ale oamenilor muncii din vămi, instituţii fiscale, servicii speciale şi chiar din satul său natal, Troaş, din comuna Săvârşin, judeţul Arad. Totodată, am pregătit o listă cu martori pentru încuviinţarea audierii de către instanţă, precum şi un interogatoriu amplu, cu circa 200 de întrebări privind trecutul şi prezentul şefului Fiscului din România. Sper ca reclamantul Blejnar să se prezinte la termenul următor, iar dacă are probleme cu banii de drum mă oblig să-i achit cheltuielile de deplasare, inclusiv pe calea aerului. Dacă tot a venit vorba de bani, eram pregătit să-i achit şi despăgubirile de 1 leu, oscilând doar dacă să-i dau banii în palmă sau pe frunte, pentru a-l testa dacă, în calitate de colector şef al banilor poporului român, ştie cum arată cea mai mică bancnotă românească. Dacă şeful Fiscului m-a provocat în acest proces, ţin să precizez că voi aborda acest diferend sub deviza “No surrender”, adică fără milă, fără îndurare, fără iertare, fără predare, fără capitulare”.

Amanunte picante despre noii ministri si despre preferintele sexuale ale sefuluilor M.R.Ungureanu

GRUPUL PARLAMENTAR PSD

DECLARAŢIE POLITICĂ

Senator: VALER MARIAN

Circumscripţia electorală: SATU MARE

 

Colegiul electoral: 1

Grupul parlamentar: PSD

 

Şedinţa Senatului din: 13.02.2012

 

Titlul declaraţiei: De la şeful scorpionilor la şeful spionilor

Guvernul Ungureanu nu este nici un guvern nou – nouţ nici un guvern al tinereţii, competenţei şi probităţii, cum încearcă să-l prezinte opiniei publice tutorele acestuia de la Palatul Cotroceni. Nu este un guvern nou – nouţ pentru că jumătate din membrii săi, respectiv 9 dintre aceştia, au făcut parte şi din Guvernul Boc. Este vorba de vicepremier şi de trei miniştri aparţinând UDMR (Marko Bela, Kelemen Hunor, Laszlo Borbely, Ladislau Ritli), de cei doi miniştri aparţinând UNPR (Gabriel Oprea, Cristian Diaconescu), de miniştrii dependenţi Cătălin Predoiu şi Leonard Orban şi de secretarul de stat Cătălin Baba, care a fost promovat ministru al Educaţiei.

Cabinetul Ungureanu nu este din păcate niciun guvern al competenţei sau competenţelor. Dimpotrivă, este un guvern de rezerve sau de clone, de pile sau de pupile, de slugi sau de marionete, de fiţe sau de beizadele, de valeţi, de travestiţi sau de traseişti. Astfel, miniştrii Gabriel Oprea şi Cristian Diaconescu provin din PSD, în timp ce miniştrii Gabriel Berca, Cătălin Predoiu, Cătălin Baba şi Leonard Orban au debutat în PNL ori au fost apropiaţi acestui partid. Noul ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului, Cristian Petrescu, este cunoscut drept un fan şi un serv al fostei ministrese Elena Udrea, care l-a răsplătit cu contracte de peste 1 milion de euro de la acest minister. Petrescu a fost mecanic auto (una din profesiile pe placul preşedintelui Băsescu) şi a reuşit să absolve o facultate, respectiv Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, abia la vârsta de 34 de ani. Fără nicio competenţă sau experienţă managerială, a ajuns marele patron al infrastructurii din România. Noul ministru al Muncii şi Protecţiei Sociale, Claudia Boghicevici, este pupila primarului Aradului, Gheorghe Falcă, fiind numită la hotelul în care locuieşte în Bucureşti „blonda celor trei muşchetari portocalii de la Arad” (deputaţii Iustin Arghir Cionca, Lucian Rivis Tipei şi Adrian Henorel Niţu). Cea mai consistentă experienţă a doamnei Boghicevici a fost cea de învăţătoare la Casa de fete din Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad. Aceasta se laudă cu licenţa în ştiinţe economice (finanţe-bănci) şi cu patru mastere, dar majoritatea acestora au fost obţinute la contestata Universitate de Vest Vasile Goldiş din Arad. Noul ministru al Finanţelor Publice, Bogdan Drăgoi, este protejatul fostului ministru al Economiei, vicepreşedintele PDL Adrian Videanu (care este prieten de afaceri şi de concedii de lux cu tatăl său), şi nu s-a remarcat în mod deosebit ca secretar de stat Ministerul Finanţelor în ultimii doi ani, decât poate cu autoturismul marca Jaguar ultimul răcnet cu care venea la minister. Noul ministru al Transporturilor, Alexandru Nazare, este pupila fostului ministru de resort, Anca Boagiu, fiind din 2009 până în prezent subsecretar de stat respectiv secretar de stat la Ministerul Transporturilor, unde nu s-a remarcat prin nimic deosebit. Noul ministru al Comunicaţiilor, Răzvan Mustea – Şerban, are licenţă şi doctorat în economie, dar n-a avut experienţă managerială decât la firmele tatălui său, miliardar din Focşani şi sponsor important al PDL, şi a avut şansa să facă studii în SUA, împreună cu domnişoara prezidenţială EBA. Acest ministru s-a remarcat mai mult prin declaraţia sa de avere, care conţine o vilă în Bucureşti, o vilă în Voluntari şi un autoturism Porsche ultimul răcnet, dar nu conţine o vilă pe care o deţine la Miami (SUA). Noul ministru al Agriculturii, Stelian Fuia, s-a remarcat prin studii de marketing la Harvard, dar şi prin promovarea produselor agricole modificate genetic în România şi prin hăcuirea unor staţiuni de cercetare agricolă.

Noul ministru al Economiei, Lucian Bode, este promovatul şi protejatul fostului consilier economic al premierului Emil Boc, Andreea Paul Vass, amândoi fiind originari din judeţul Sălaj. Bode şi-a început cariera politică ca şi consilier local în comuna natală Valcău de Jos şi a fost promovat tot de Andreea Paul Vass în funcţia de preşedinte al Organizaţiei judeţene Sălaj a PDL, la care aceasta deţine şefia organizaţiei de femei. Bode a absolvit o facultate obscură de electronică din Oradea şi a ajuns lider sindical şi şef serviciu la Sucursala Zalău a SC Electrica SA, unde a condus câteva echipe de electricieni căţărători pe stâlpi. Foşti ofiţeri SRI din  Zalău afirmă că Bode a fost informator la miliţie înainte de 1989 şi la serviciul secret al MAI (doi şi un sfert) după, precum şi că împreună cu Andreea Paul Vass l-a susţinut pe actualul director general al DGIPI, comisarul şef Cristian Gheorghe Laţcău, originar tot din  Sălaj, atât cu ocazia numirii acestuia în funcţie, în decembrie 2010, de către fostul ministru de interne Constantin Traian Igaş, cât şi în toamna anului trecut când fostul premier Emil Boc a solicitat să fie eliberat din funcţie, în urma unor semnale venite din partea altui serviciu secret.

Noul ministru al Educaţiei, Cătălin Baba, este valetul fostului premier Emil Boc, care l-a promovat şef al Cancelariei primului ministru şi apoi secretar de stat la Educaţie. Facultatea de bază a lui Cătălin Baba este Medicina Veterinară, dar ulterior a absolvit şi Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative, unde a ajuns conferenţiar şi decan, calitate în care s-a remarcat prin tot felul de promovări dubioase, inclusiv ale soţiei şi cumnatului său. Astfel, printr-o declaraţie elaborată de Colegiul Senatului şi Consiliul Academic al Universităţii Babeş – Bolyai, Cătălin Baba a fost acuzat de nepotism, în anul 2009, după numirea sa în funcţia de secretar de stat la Educaţie. O primă acuzaţie a fost aceea că soţia sa Alina Baba, fostă Cherecheş, originară din Satu Mare şi licenţiată iniţial a unei facultăţi de drept private, pe care a absolvit-o cu media 7,16, la Universitatea Vasile Goldiş, a absolvit ulterior extensia Satu Mare a Facultăţii de Administraţie Publică a Universităţii Babeş – Bolyai, la care soţul său era decan, cu media 10, dar colegii săi sătmăreni au afirmat că n-au văzut-o la faţă în cei trei ani de studii, nici la cursuri şi nici la examene. O a doua acuzaţie era că, în calitate de decan, a solicitat derogare de medie pentru soţia sa şi pentru cumnatul Răzvan Cherecheş pentru ca aceştia să poată ocupa posturile de asistent la Drept constituţional, respectiv asistent la Sănătate publică la facultatea pe care o conducea. O a treia acuzaţie era că Baba nu are lucrări de unic autor (articole, studii, recenzii, s.a.), puţinele sale scrieri fiind în colaborare cu alţi autori. O a patra acuzaţie era aceea că, deşi norma didactică a lui Cătălin Baba cuprinde discipline din domeniul ştiinţelor politice şi politicilor publice, acesta se ocupa de disciplina de sănătate publică, calificarea sa fiind de medic veterinar.

Guvernul Ungureanu nu este nici un guvern integru, mai mulţi miniştri, inclusiv dintre cei noi, având probleme de probitate. Astfel, ANI s-a sesizat în cazul ministrului Sănătăţii, Ladislau Ritli, după ce acesta şi-a promovat fiul pe postul de director al spitalului pe care l-a condus până ce a fost cooptat în Guvern. Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Cristian Petrescu, a avut contracte cu ministerul pe care l-a preluat. Ministrul Comunicaţiilor, Răzvan Mustea Şerban, nu şi-a declarat o vilă pe care o deţine la Miami în SUA. Ministrul Educaţiei, Cătălin Baba, s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deţinut concomitent atât funcţia de secretar de stat la Educaţie cât şi calitatea de membru al Consiliului de Administraţie al Televiziunii Române. În plus, mai mulţi primari din Regiunea de Dezvoltare de Nord-Vest s-au plâns că aproape toate proiectele cu finanţare europeană au fost intermediate şi taxate de soţia lui Baba. În acelaşi timp, ministrul Mediului, Laszlo Borbely, are dosar la DNA pentru fapte de corupţie, iar ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, are dosar la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru fapte de abuz în serviciu. Pe de altă parte, ministrul Afacerilor Externe, Cristian Diaconescu, are probleme legate de colaborarea cu Securitatea.

Nici şeful noului şi magnificului Guvern, mult-lăudatul Mihai Răzvan Ungureanu, nu corespunde criteriilor de etică şi de competenţă reclamate de o asemenea funcţie. Deşi acum se declară dreapta, chiar cu o anumită fervoare şi ostentaţie, Ungureanu a avut o tinereţe comunistă timpurie, fiind şeful UTC pe Liceul Negruzzi din Iaşi şi fiind cooptat încă din anii de liceu în Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist, sub comanda Prinţişorului Nicu Ceauşescu. Ungureanu a ţinut să se remarce cu orice preţ la Congresul al XII-lea al UTC, când a rostit o cuvântare elogioasă la adresa secretarului general al PCR, Nicolae Ceauşescu, care a fost publicată de ziarul ’’Scânteia tineretului’’ din 19 mai 1985. De asemenea, Ungureanu s-a remarcat şi la ultimul congres al Partidului Comunist Român (Congresul al XIV-lea) care a avut loc în luna noiembrie 1989.  Potrivit unor colegi de facultate a fost atât de ataşat comunismului încât nu numai că nu a participat la Revoluţia anticomunistă din decembrie 1989, dar în perioada 17-22 decembrie şi-a  monitorizat cu atenţie colegii şi a întocmit liste cu studenţii  protestatari, probabil cu scopul de a-i trage la răspundere cu mânie revoluţionară comunistă dacă revoluţia anticomunistă eşua. După ce Convenţia Democrată a câştigat alegerile parlamentare şi prezidenţiale în România în 1996, Ungureanu s-a înscris în  PNL, partid care l-a promovat în funcţiile de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe (1998- 2001) şi de ministru al Afacerilor Externe (2004-2007).

Din păcate, în fruntea diplomaţiei române, Mihai Răzvan Ungureanu nu s-a remarcat prin nimic favorabil României şi românilor. Primul lucru pe care l-a făcut când a devenit ministru de externe a fost montarea portretului Anei Pauker fost ministru comunist de externe,  (primul şi principalul comisar al comunismului sovietic în ţara noastră, distrugătoarea României postbelice) pe holurile Ministerului Afacerilor Externe. Ultimul lucru pe care l-a făcut ca ministru de externe a fost dublarea, printr-o ordonanţă de urgenţă, a salariului pe care urma să-l primească (8 000 de euro lunar) în postul pe care urma să plece la Viena (coordonator adjunct la Iniţiativa de cooperare pentru Europa de Sud-Est). Între acestea, Ungureanu a făcut mult rău României şi românilor din ţară şi din jur. La scurt timp după investirea sa ca ministru de externe, Ungureanu a semnat în 2005, cu ministrul de externe rus Serghei Lavrov, cel mai păgubos act din istoria postdecembristă a României, respectiv „Legea pentru ratificarea Protocolului dintre România şi Rusia privind inventarierea relaţiilor bilaterale”. Şeful diplomaţiei române a declarat atunci că „Nu există probleme între România şi Rusia”, prin actul respectiv uitându-se atât problema Basarabiei cât şi problema tezaurului românesc confiscat de Lenin în 1918. Fostul ambasador al României la Moscova, Dumitru Prunariu, a declarat în acest sens următoarele: „La numirea mea ca ambasador în Federaţia Rusă în 2004, reprezentanţi ai Parlamentului României au insistat pe o misiune permanentă a noastră legată de Federaţia Rusă, şi anume urmărirea problemei Tezaurului României, confiscat de bolşevici în 1918. Total surprinzător şi de neînţeles pentru mine nici acum, în aprilie 2005 am primit ordin scris de la MAE, trimis de dl. Leuştean în numele lui Mihai Răzvan Ungureanu, să nu mai abordez în niciun fel şi sub nicio formă problema Tezaurului”. Ungureanu i-a dezamăgit pe românii din Basarabia şi când a declarat, în mai 2006, că cetăţenii din Republica Moldova vorbesc „o variantă a limbii române”, un fel de „light Romania”, dând astfel apă la moară celor care susţin că acolo nu trăiesc români ci moldoveni. Ungureanu i-a supărat şi pe românii din Ucraina (din Bucovina de Nord, din Ţinutul Herţa, precum şi din regiunile Odessa şi Transcarpatia) pentru că nu s-a preocupat nici măcar de implementarea puţinelor şi firavelor prevederi privind prezervarea limbii şi identităţii naţionale din ruşinosul tratat încheiat cu Ucraina în 1997, prin care România a renunţat la orice discuţii şi pretenţii teritoriale.  Actualul său mentor politic, preşedintele Traian Băsescu, a acuzat într-o emisiune la TVR, în 31 martie 2008, politicienii care au negociat şi au semnat tratatul cu Ucraina în 1997 că ar fi lăsat interesul naţional după uşă, adăugând că din cauza proastei negocieri de atunci, România se judecă acum la Haga cu ţara vecină. Traian Băsescu a precizat că politicienii respectivi nu au ştiut să negocieze cu Ucraina şi au semnat în grabă şi după dictare un tratat dezavantajos, deşi cu alte ţări nu au fost semnate documente similare.

Şi românii din Ungaria şi din Transilvania sunt supăraţi pe Mihai Răzvan Ungureanu pentru modul mişelesc şi păgubos în care a negociat recuperarea bunurilor Fundaţiei Gojdu din Budapesta, cu destinaţie testamentară pentru bursele românilor ortodocşi din Transilvania şi din Ungaria. În primul său an de ministeriat, Ungureanu a negociat pe furiş şi a semnat pe sub masă „Acordul referitor la înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare Gojdu”, prin care a fost exclus moştenitorul testamentar, Biserica Ortodoxă Română. Acordul a fost semnat la Bucureşti, în data de 20 octombrie 2005, cu ocazia unei reuniuni comune a guvernelor României şi Ungariei, de către ministrul român de externe Mihai Răzvan Ungureanu şi de către omologul său ungar Ferenc Somogy, fiind ratificat de partea română prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 183/2005. Acest acord a fost negociat, semnat şi ratificat după ce, în decembrie 2004, Curţile Gojdu din Budapesta au trecut în proprietatea companiei israeliene Autoker Holding Rt, fiindu-i vândute de Primăria sectorului 7 din Budapesta.

Avocatul Aurelian Pavelescu, pe atunci deputat al principalului partid de guvernământ (PDL), a declarat într-o emisiune la Radio România Actualităţi că Mihai Răzvan Ungureanu a prejudiciat statul român şi Biserica Ortodoxă Română de miliarde de dolari, susţinând că întreg acordul este de inspiraţie maghiară şi că poate fi calificat drept un act de hoţie şi de trădare naţională. Inspiraţia maghiară şi trădarea românească sunt confirmate de o declaraţie făcută în şedinţa Parlamentului Ungariei din 21 noiembrie 2005 de către deputatul FIDESZ, Nemeth Zsolt (secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe în primul guvern Viktor Orban şi ministru de externe în actualul guvern de la Budapesta): „Acordul dintre Ungaria şi România asupra problemelor averii Gojdu pune punct discuţiei prelungite de mulţi ani. Exemplul acestei probleme este că România renunţă la revendicarea bunurilor materiale, pe care a formulat-o în 1998, ba chiar şi anterior, în legătură cu averea lui Gojdu. Acest lucru înseamnă în acelaşi timp că partea română a acceptat punctul de vedere al Ungariei, conform căruia, în 1953, Tratatul de drept material a rezolvat chestiunea averii lui Gojdu”. Mihai Răzvan Ungureanu a fost lăudat şi pentru că ar fi semnat Acordul privind acordarea unor facilităţi militare Statelor Unite ale Americii în România, primul acord în baza căruia au fost aduse trupe americane în ţara noastră (la baza aeriană Mihail Kogălniceanu din judeţul Constanţa), dar acest acord a fost negociat de doi miniştri din Guvernul Adrian Năstase, respectiv de ministrul de externe, Mircea Geoană, şi de ministrul Apărării Naţionale, Ioan Mircea Paşcu.

Fostul purtător de cuvânt al Serviciului Român de Informaţii, scriitorul Nicolae Ulieru (care a avut cel mai lung mandat în acest sens după revoluţie, ocupând acest post sub directorul Virgil Măgureanu) a declarat public, în toamna anului 2009, că directorul SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, este agent străin – practic, o acuzaţie de trădare naţională – precizând că e gata să ofere probe în acest sens dacă va fi audiat de comisiile parlamentare de control ale SRI şi SIE. Ulieru a declarat că şeful SIE „a avut o ascensiune fulminantă pentru condiţia lui de tânăr istoric anonim de la Iaşi. A fost adus de Pleşu secretar de stat în Ministerul de Externe, a rămas secretar de stat şi în Guvernul Năstase, apoi a fost numit ministru de externe de către liberalul Călin Popescu Tăriceanu, recuzat de acesta pentru că nu i-a dat nişte documente, şi după ce a fost recuzat de premier, preşedintele l-a numit şeful SIE. Eu, când am auzit numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la SIE, am avut o tresărire. Am spus: oare preşedintele chiar nu ştie cine-i omul acesta, sau SRI nu l-a informat?”. Suspect a fost şi faptul că, în calitate de şef al SIE, Ungureanu a făcut intervenţii ca un avocat, cunoscut ca exponent al unui grup israelian de lobby şi ca şi colaborator al Mossad, să aibă acces de trei ori la teroristul Omar Hayssam în celulă fără ca procurorul de caz să-i dea aprobare, lucru care, în opinia lui Ulieru, nu face decât să confirme apartenenţa lui Ungureanu la un serviciu străin. Probabil aşa se explică că, printr-o hotărâre de guvern pe care a iniţiat-o şi a contrasemnat-o în calitate de director la SIE (HG nr. 665 din 3.06.2009, pentru modificarea valorii de inventar a unor imobile înscrise în domeniul public al statului şi aflate în administrarea SIE, publicată în Monitorul Oficial nr. 406/06/2009), Mihai Răzvan Ungureanu a desconspirat prosteşte (sau, poate, cu rea credinţă) 41 de locaţii secrete ale SIE din capitală şi din ţară.

În concluzie, preşedintele Traian Băsescu a schimbat tusea cu junghiul prin desemnarea  diplomatului istoric Mihai Răzvan Ungureanu în funcţia de prim ministru al Guvernului României în locul juristului filosof  Emil Boc. A schimbat un democrat liberal actual cu un fost liberal. A schimbat un ardelean (din Cluj)  cu un moldovean (din Iaşi). A schimbat un doctor în filosofie cu un doctor în istorie. A schimbat un utecist fruntaş, care a fost cooptat în anii studenţiei în Comitetul Central al UASCR, cu un utecist şi mai fruntaş, care a fost racolat în Comitetul Central al UTC din anii de liceu (amândoi servind sub comanda Prinţişorului Nicu Ceauşescu). A fost schimbat un profitor mai mic (care şi-a plimbat o fiică şi o nepoată cu un elicopter guvernamental) cu un profitor mai mare, având în vedere că soţia lui Ungureanu (stabilită ani buni la Viena) a primit o pleaşcă de 85 000 euro pe an de la OMV AG Austria (cumpărătoarea pachetului majoritar la Petrom) pentru servicii închipuite de consultanţă medicală. A fost schimbat şeful scorpionilor (portocalii) cu şeful spionilor (rozalii).

Cu ce altceva s-a remarcat până acum Mihai Răzvan Ungureanu? Ca secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe şi apoi ca ministru de externe a ieşit în evidenţă doar prin limbajul său preţios, îmbibat cu neologisme şi sofisme, încât mulţi interlocutori români sau străini n-au prea înţeles ce vroia să spună. Singura lui cucerire pe plan extern este Bodo Homobach, înaltul comisar pentru Pactul de Stabilitate în Europa de Sud-Est, pe care l-a fermecat profund (la Viena, probabil pe valsurile Dunării). Ca politician (de dreapta, cu origini în PNL) s-a remarcat prin trădarea primului său binefăcător politic, premierul liberal Călin Popescu-Tăriceanu, în favoarea noului său binefăcător politic, preşedintele (de la stânga la dreapta) Traian Băsescu. Ca director al SIE, respectiv ca şef al spionilor români, s-a remarcat doar prin deconspirarea prostească a locaţiilor din ţară ale serviciului secret pe care-l conducea şi prin tăiatul frunzelor la câini. Îndeosebi la câinii generalului Predoiu, primul său adjunct şi şeful de facto al serviciului secret în fruntea căruia a fost plasat formal şi subliminal de binefăcătorul său de la Cotroceni.

Preşedintele Băsescu ar trebui să ia aminte că, cu un an în urmă, omologul său autocrat din Egipt, Hosni Mubarak, a încercat să se salveze numindu-l vicepreşedinte al statului şi, totodată, şef al guvernului pe şeful suprem al serviciilor sale secrete, generalul Omar Suleiman (cel mai vechi şi mai apropiat colaborator al său şi omul CIA la Cairo), dar nu i-a fost de niciun folos.

Senator

Valer Marian

 

 

PS: Pentru iluminarea mea şi a românilor pe care-i guvernează, îi adresez proaspătului premier Mihai Răzvan Ungureanu şi câteva întrebări: 1. De ce nu şi-a trecut în CV-ul său stufos, la limbi străine cunoscute, şi limba ebraică (pe care o cunoaşte mai bine decât limba maghiară, pe care a trecut-o)? 2. Dacă a fost sau este membru al vreunei organizaţii masonice şi ce grad sau funcţie deţine în aceasta? 3. Dacă a fost şantajat de SRI, de SIE sau de tutorele său politic de la Palatul Cotroceni cu nişte episoade de o anumită orientare sexuală petrecute la Iaşi (în anii ’90), la Cernăuţi (în 2000, la Hotelul Ceremuş) şi la Viena (după 2000, la sediul Pactului de Stabilitate).

Mihai Razvan Ungureanu sau cum sa schimbi tusea cu junghiul SIE

  

Biroul Senatorului Valer Marian

Grupul parlamentar: PSD

Circumscripţia electorală: Satu Mare

  Satu Mare Piaţa 25 Octombrie nr. 1 et. 8 cam. 9

  Telefon /fax: 0261 710088

 

 

Declaraţie de presă

 

De la şeful scorpionilor la şeful spionilor

 

Preşedintele Traian Băsescu a schimbat tusea cu junghiul prin desemnarea  diplomatului istoric Mihai Răzvan Ungureanu în funcţia de prim ministru al Guvernului României în locul juristului filosof  Emil Boc. A schimbat un democrat liberal actual cu un fost liberal. A schimbat un ardelean (din Cluj)  cu un moldovean (din Iaşi). A schimbat un doctor în filosofie cu un doctor în istorie. A schimbat un utecist fruntaş, care a fost cooptat în anii studenţiei în Comitetul Central al UASCR, cu un utecist şi mai fruntaş, care a fost racolat în Comitetul Central al UTC din anii de liceu (amândoi servind sub comanda Prinţişorului Nicu Ceauşescu). A fost schimbat un profitor mai mic cu un profitor mai mare, având în vedere că soţia lui Ungureanu (stabilită de ani buni la Viena) primeşte o leafă de 80 000 euro pe lună de la OMV AG Austria (cumpărătoarea pachetului majoritar la Petrom) pentru servicii închipuite de consultanţă medicală. A fost schimbat şeful scorpionilor (portocalii) cu şeful spionilor (cărămizii).

Cu ce altceva s-a remarcat până acum Mihai Răzvan Ungureanu? Ca secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe (1998 – 2001) şi apoi ca ministru al Afacerilor Externe (2004 – 2007) a ieşit în evidenţă doar prin limbajul său preţios, îmbibat cu multe neologisme, încât mulţi interlocutori români sau străini n-au prea înţeles ce vroia să spună. Singura lui cucerire pe plan extern este Bodo Homobach, înaltul comisar pentru Pactul de Stabilitate în Europa de Sud-Est, pe care l-a fermecat profund La Viena (probabil, pe valsurile Dunării). Ca politician (de dreapta, cu origini în PNL) s-a remarcat prin trădarea primului său binefăcător politic, premierul liberal Călin Popescu-Tăriceanu, în favoarea noului său binefăcător politic, preşedintele (de la stânga la dreapta) Traian Băsescu. Ca director al SIE, respectiv ca şef al spionilor români, s-a remarcat doar prin tăiatul frunzelor la câini. Îndeosebi la câinii generalului Predoiu, primul său adjunct şi şeful de facto al serviciului secret în fruntea căruia a fost plasat formal şi subliminal de binefăcătorul său de la Cotroceni.

Preşedintele Băsescu ar trebui să ia aminte că, cu un an în urmă, omologul său autocrat din Egipt, Hosni Mubarak, a încercat să se salveze numindu-l vicepreşedinte al statului şi, totodată, şef al guvernului pe şeful suprem al serviciilor sale secrete, generalul Omar Suleiman (cel mai vechi şi mai apropiat colaborator al său şi omul CIA la Cairo), dar nu i-a fost de nici un folos.   

 

  Satu Mare,                                                       Senator

  7.02.2012                                                    Valer Marian

Remanierea unui interlop analfabet si bisnitar de la conducerea Internelor – Traian Igas

                                                                                                         

GRUPUL PARLAMENTAR PSD

 

 

DECLARAŢIE POLITICĂ

Senator: VALER MARIAN

Circumscripţia electorală: SATU MARE

Colegiul electoral: 1

Grupul parlamentar: PSD

 

Şedinţa Senatului din: 6.02.2012

 

Titlul declaraţiei: O remaniere „impetuos” necesară: ministrul analfabet şi bişniţar al   Administraţiei şi Internelor

Ministrul Administraţiei şi Internelor, Constantin Traian Igaş, şi-a dovedit pe deplin neştiinţa şi neputinţa atât în faţa generalului Iarnă cât şi în faţa valului de proteste populare declanşat în România începând din data de 13 ianuarie a.c.. Şeful suprem al forţelor de ordine din România (Poliţia şi Jandarmeria) şi-a dovedit atunci curajul imitându-i pe stăpânii săi de la palatele Cotroceni şi Victoria. Dacă preşedintele Traian Băsescu s-a refugiat în munţi, pe Valea Prahovei, iar premierul Emil Boc şi-a luat tălpăşiţa acasă la Cluj, ministrul Constantin Traian Igaş s-a ascuns tot weekendul respectiv în judeţul de baştină, Arad. Excepţie a făcut sâmbătă, 14 ianuarie, când, în timp ce Capitala ardea inclusiv la propriu, cel puţin în Piaţa Unirii, Igaş s-a dat în stambă la revelionul sârbilor din judeţul Arad, organizat la restaurantul Parc din municipiul Arad, unde a băut, a mâncat, a cântat şi a dansat de cu seară până spre dimineaţă.

Astfel am aflat că „impetuosul” ministru de interne are asigurată în localitatea natală Pecica o logistică mai dihai decât şeful său de Guvern. Ministrul Igaş are la dispoziţie pe plaiurile natale nu mai puţin de trei autoturisme din dotarea MAI, care sunt parcate în bătătura sa şi pe care l-a angajat şofer, fără concurs, pe un vecin al său, Florentin Mândru, pe care-l folosea anterior la diverse treburi gospodăreşti. Un autoturism de teren marca Duster, cu numărul de înmatriculare AG-10-LUG, este folosit zilnic, în exclusivitate, de către soţia ministrului, de profesie asistentă medicală, care se deplasează cu acesta la serviciu (la un cabinet medical din municipiul Arad) şi la cumpărături (la piaţă, la mall, ş.a.). O dată pe lună, consoarta ministrului se deplasează cu acest autoturism şi la Păuliş, pentru a-şi ridica salariul de la un cabinet medical la care este angajată fictiv cu o jumătate de normă. Un autoturism de teren marca Grand Cherokee, cu numărul de înmatriculare B-43-HYH, este folosit de şoferul Mândru pentru a duce zilnic copiii ministrului la şcoală, cât şi pentru diverse treburi gospodăreşti ale familiei ministeriale. În fine, un al treilea autoturism, marca Audi A6, este folosit atunci când excelenţa sa ministerială vine acasă, cu avionul de Bucureşti care aterizează la Timişoara.

Ministrul Igaş este aşteptat la aeroport nu numai de limuzina ministerială Audi A6, ci şi de un echipaj de poliţie rutieră din Arad, ca antemergător. Echipajul este condus de agentul de poliţie rutieră Ardelean de la Poliţia oraşului Pecica, care a fost avansat la excepţional, pentru merite neştiute, în data de 14 noiembrie 2011. Agentul Ardelean este unul din cei mai vechi şi mai buni prieteni ai ministrului Igaş, revelionul 2010/2011 petrecându-l, de exemplu, împreună în Slovenia. Acest agent este cunoscut drept unul dintre cei mai corupţi poliţişti arădeni, căzând de 4 -5 ori testul de integritate şi având pe rol tot cam atâtea dosare de corupţie. Mai este de semnalat că în timpul care stă acasă, la Pecica, ministrul Igaş este păzit de către o echipă de mascaţi de la SPIR Arad, iar agenţii de ordine şi de poliţie rutieră de la Poliţia Pecica au primit ordin să aibă prioritar în vedere locuinţa sa în cursul patrulării. Cam costisitor acest ministru de interne, dacă avem în vedere şi că cele trei autoturisme din dotarea familiei sale sunt alimentate cu carduri emise de MAI şi n-au stabilite nicio cotă de carburant, consumul fiind nelimitat, la discreţia şoferului Mândru şi a consoartei ministrului. Asta în condiţiile în care numeroşi poliţişti au ajuns să cerşească câte 5 – 10 litri de carburant pentru a-şi putea face treaba.

În iarna şi primăvara anului trecut, am făcut mai multe declaraţii şi interpelări  privind trecutul şcolar şi bişniţar al ministrului de interne Constantin Traian Igaş, pe care preşedintele Traian Băsescu l-a elogiat, cu ocazia investirii în fruntea Ministerului Administraţiei şi Internelor, ca fiind „un tânăr jurist, care ştie carte”. Cu cartea n-a prea nimerit-o şeful statului, pentru că, am arătat atunci în premieră, Igaş a terminat liceul cu dificultate, la vârsta de 24 ani (când se termină, de regulă, o facultate), în forma de învăţământ la seral, înregistrând în palmares şi un an de repetenţie, iar Facultate de Drept a absolvit-o la vârsta de 35 de ani, în forma de învăţământ la distanţă, cu o medie submediocră (6,25), la contestata Universitate de Vest Vasile Goldiş din Arad. Am prezentat atunci în premieră şi trecutul afacerist al ministrului Igaş, arătând că este cunoscut drept unul dintre cei mai mari bişniţari de valută şi de ţigări din istoria Aradului, respectiv că de când a devenit parlamentar şi ministru ar fi implicat în contrabanda cu ţigări. Am arătat că a fost sancţionat contravenţional, de mai multe ori, de către poliţiştii arădeni, pentru schimb ilegal de ţigări, trafic cu ţigări şi proxenetism. La un moment dat, văzând că nu prididesc cu amenzile, poliţiştii arădeni i-au aplicat o sancţiune mai inedită: să zugrăvească cu bidineaua postul de poliţie din Pecica. Semnalările mele nu au fost însă luate în seamă nici de şeful statului, nici de şeful Guvernului şi nici de cea mai mare parte a presei.

După aproape un an şi jumătate de la investirea sa în funcţie, ministrul de interne nu a obţinut note de trecere la examenele privind reforma în Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI) şi accederea în spaţiul Schengen. Ministrul Igaş a reuşit însă o politizare fără precedent, pentru care i se poate acorda nota 10, a posturilor de conducere la toate nivelurile şi în toate structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin promovarea sau menţinerea în funcţie a unor slugi fidele ale principalului partid de guvernământ (PDL), la care deţine funcţia de vicepreşedinte naţional. Dorind să-şi eclipseze  predecesorii, actualul ministru de interne a promovat în funcţii cheie apropiaţi de-ai săi şi ai tutorilor săi politici, majoritatea provenind din judeţul său de baştină, Arad, devenit un fief al PDL, putându-se vorbi de o arădenizare, de o colonizare cu arădeni la vârf a MAI

Astfel, l-a promovat prim-adjunct al ministrului şi şef al Departamentului de Ordine Publică, cu rang de secretar de stat, pe chestorul Ioan Dascălu, de profesie inginer hidrotehnic, fost şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Arad. Un alt fost şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Arad, chestorul Alexandru Tanco, a fost promovat adjunct al şefului Inspectoratului General al Poliţiei Române pe linie de ordine publică. La propunerea ministrului Igaş, prin decretul prezidenţial nr. 1 170 din 29 noiembrie 2010, comisarul şef Ioan Ioan Handra, şeful Inspectoratului Judeţean Arad al Poliţiei de Frontieră, a fost avansat chestor de poliţie, urmărindu-se să fie promovat ulterior şef al Inspectoratului Naţional al Poliţiei de Frontieră, dar această promovare a fost stopată de dezvăluirile publice pe care le-am făcut cu privire la activitatea sa. În funcţia de şef al serviciului secret al MAI, respectiv director general al Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI), mai cunoscută sub denumirea „Doi şi un sfert”, a fost numit, în 22 decembrie 2010, un prieten din copilărie al ministrului Igaş, comisarul Cristian Gheorghe Laţcău, până atunci şef al Serviciului de Combatere a Crimei Organizate Sălaj. În aceeaşi zi a fost numit director general adjunct al DGIPI, comisarul Adrian Jurcă, până atunci şef de birou în cadrul Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă (SIPI) Arad. În toamna acestui an, în alte două funcţii cheie din DGIPI au fost promovaţi poliţişti din judeţul de baştină al ministrului de interne: comisarul şef Ştefan Moldovan, fost şef al Serviciului criminalistic al Poliţiei Arad, a fost numit şef al Serviciului Tehnic (de interceptări), iar comisarul şef Pavel Hălmăgean, fost şef al Secţiei 2 Poliţie Micălaca din Arad, a fost numit şef al Serviciului de filaj. Ministrul Igaş a mers până acolo încât în funcţia de şef al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU), l-a promovat pe colonelul Marcel Sorin Lucaciu, anterior şef al ISU Arad, al cărui mare calitate este aceea de a fi finul său. Până şi în fruntea Centrului cultural al MAI a fost numită o poliţistă din Arad, respectiv subcomisarul Adina Mihăilescu, cu care a fost înlocuit marele rapsod popular Gheorghe Turda, care avea gradul de general.

Şi mai grav este că majoritatea acestor şefi promovaţi de actualul ministru de interne au probleme serioase în ce priveşte pregătirea, competenţa şi probitatea profesională. Astfel, potrivit unor foşti subalterni apropiaţi, chestorul Ioan Dascălu, primul adjunct al ministrului, a fost schimbat anterior din funcţiile de şef al inspectoratelor de poliţie din judeţele Arad şi Timiş pe motive de autism profesional şi de orientare… să zicem paramilitară. Chestorul Alexandru Tanco este acuzat de abuzuri şi acte de corupţie săvârşite în perioada în care a exercitat funcţia de şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Arad. Chestorul Ioan Ioan Handra a fost destituit, în anul 2002, din funcţia de şef al Sectorului Poliţiei de Frontieră Nădlac după ce autorităţile maghiare de resort au comunicat autorităţilor române că acesta a căzut pe tehnică ca fiind implicat în contrabanda de ţigări. Directorului general adjunct al DGIPI, Adrian Jurcă, i se reproşează, în mod deosebit, că nu are o pregătire profesională adecvată, fiind absolvent al Institutului de Educaţie Fizică şi Sport, şi că nu are nicio experienţă managerială. Comisarii şefi Ştefan Moldovan şi Pavel Hălmăgean au fost subofiţeri de miliţie (ajutori de şef de post) pe vremea lui Ceauşescu, iar după 1990 au fost făcuţi ofiţeri de poliţie „la apelul bocancilor”.

Exemplul cel mai elocvent de promovare a incompetenţei şi necinstei în MAI este directorul general al DGIPI, Cristian Gheorghe Laţcău, avansat şef al serviciului secret al MAI din funcţia de şef al Serviciului de Combatere a Crimei Organizate Sălaj, unde avea 7-8 subalterni şi nu s-a remarcat prin rezultate notabile. Laţcău a fost numit şef interimar la DGIPI cu un an şi două luni în urmă (în data de 22 decembrie 2010), când avea gradul de comisar. În primăvara anului 2011 a fost avansat comisar şef, iar în noiembrie 2011 a fost numit definitiv în funcţia de director general al DGIPI. Conform unor apropiaţi, Laţcău se laudă că ministrul Igaş urmează să-l avanseze la gradul de chestor cu ocazia Zilei DGIPI, în luna februarie 2012. Numirea acestuia este cel puţin dubioasă şi neavenită din mai multe puncte de vedere. În primul rând, comisarul Laţcău nu are pregătirea, experienţa şi competenţa necesare pentru o asemenea funcţie. Fiu de subofiţer de miliţie, ca şi ministrul de interne, Laţcău a absolvit şi el liceul cu dificultate, iar în 1992 s-a angajat sergent la o unitate aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, unde, potrivit foştilor săi comandanţi, a fost cel mai slab şi mai prost sergent angajat vreodată. Ulterior a intrat în poliţie, la Inspectoratul Judeţean Sălaj, ca subofiţer (şofer), apoi a fost avansat ofiţer, deşi nu avea studiile superioare terminate. Potrivit unor colegi din IPJ Sălaj, Laţcău s-a lăudat că a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii de Vest Vasile Goldiş din Arad, dar relativ recent, respectiv în  data de 5.01.2012, am primit un răspuns scris de la Universitatea de Vest Vasile Goldiş conform căruia Laţcău Cristian Gheorghe nu a absolvit Facultatea de Drept a acestei universităţi.

În al doilea rând, comisarul Laţcău are mari probleme de integritate, fiind catalogat de poliţişti şi de cetăţeni din judeţul Sălaj drept „un incompetent şi un corupt mai mare decât fostul inspector şef Şoric de la Neamţ”, eliberat din funcţie de ministrul Igaş în cursul lunii decembrie 2010. Astfel, comisarul Laţcău este acuzat că ar fi traficat maşini din străinătate şi că ar fi făcut cămătărie, precum şi că ar fi încasat taxe de protecţie de la valutiştii şi cămătarii din municipiul Zalău, îndeosebi de la cei care activau în zona hotelului Porolissum. Laţcău este acuzat şi că ar deţine în Zalău o pensiune (hotel cu restaurant), denumită „Monaco”, şi o cafenea-pizzerie, denumită Pizza Caffe, dobândite din câştigurile ilicite obţinute, care sunt administrate de soţia sa Anca Mirela Laţcău şi pe care nu le-a consemnat în declaraţia sa de avere.

În perioada mai-iunie 2010, când ministru de interne era Vasile Blaga, Cristian Laţcău a înaintat un raport prin care a solicitat funcţia de şef al SIPI Sălaj, dar, în urma unei verificări efectuate de DGIPI, a fost respinsă numirea acestuia, întrucât s-a constatat implicarea poliţistului în activităţi de cămătărie şi de percepere de taxe de protecţie. Şeful de atunci al DGIPI, chestorul Ştefan Pop, a comunicat la Zalău că „domnul ministru Blaga a avizat negativ cererea lui Laţcău şi mi-a spus că infractorii şi escrocii n-au ce căuta în această unitate”. Cert este că pentru ministrul Igaş nu au contat antecedentele cu iz infracţional ale comisarului Laţcău. Pentru Igaş a fost important să-şi pună în fruntea serviciului secret al MAI un om apropiat şi devotat. Igaş şi Laţcău sunt prieteni vechi, din copilărie. Taţii lor s-au născut în aceeaşi localitate (Badon, judeţul Sălaj) şi au fost colegi în miliţia ceauşistă, în care tatăl lui Igaş a fost şef de post, iar tatăl lui Laţcău a fost ajutor de şef de post. Traian Igaş şi Cristian Laţcău s-au născut amândoi în localitatea Cristian din judeţul Sibiu şi au copilărit împreună.

Interesant şi suspect este că nici directorul Cristian Gheorghe Laţcău şi nici adjuncţii săi Adrian Jurcă şi Mihai Sava nu şi-au afişat CV-urile pe site-ul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, deşi a trecut un an şi aproape două luni de la numirea lor în funcţie. La capitolul „conducerea DGIPI” este făcută doar menţiunea „Pagină în construcţie” de la promovarea lor în fruntea DGIPI. Ce valoare mai are serviciul de informaţii al MAI dacă nu a fost în stare să construiască o pagină cu CV-urile şefilor săi? Sau, poate cineva vrea să ascundă studiile şi experienţa comisarilor politici din fruntea DGIPI. Probabil că valoarea şi faima DGIPI se vor reduce la masa corporală a directorului general Laţcău, care se laudă la acest capitol cu 160 de kilograme. Tocmai bun de tăiat şi din funcţie. Lăsând gluma la o parte, este trist că în fruntea unui serviciu secret a cărui sarcină principală este combaterea crimei organizate a ajuns un amic veros al lumii interlope.

Senator

Valer Marian

 

Ministrul de Externe Cristian Diaconescu si Securitatea

GRUPUL PARLAMENTAR PSD

 

INTERPELARE

Adresată: DOMNULUI MINISTRU AL AFACERILOR EXTERNE, CRISTIAN DIACONESCU

Senator: VALER MARIAN

Circumscripţia electorală: SATU MARE

Colegiul Electoral: 1

Grupul parlamentar: PSD

 Şedinţa Senatului din: 1.02.2012

Obiectul interpelării: Apartenenţa la fostele structuri ale Securităţii

 În temeiul art.112 alin. 1 din Constituţia României şi art.162 din Regulamentul Senatului României, vă adresez prezenta

INTERPELARE:

Având în vedere că aţi (re)devenit ministru al Afacerilor Externe în Guvernul României şi că reprezentaţi diplomaţia română în primul rând în relaţiile cu aliaţii ţării noastre din NATO şi din Uniunea Europeană, vă solicit să-mi răspundeţi la următoarele întrebări:

1. Dacă înainte de 1989 aţi activat în fostele structuri ale Securităţii, iar ulterior aţi devenit ofiţer acoperit într-un anumit serviciu secret?

2. Dacă în perioada 1-30.06.1988, când eraţi judecător, aţi participat la un curs de specializare în activităţi de spionaj împotriva „blocului imperialist occidental”, reprezentat de Statele Unite ale Americii şi de Comunitatea Europeană, care s-a desfăşurat la Centrul de perfecţionare a Securităţii de la Grădiştea (UM 0900), aflat sub comanda contestatului general Nicolae Pleşiţă?

3. Dacă aţi avut vreo legătură de rudenie cu generalul Gheorghe Diaconescu, fost prim-adjunct al procurorului general al României până în decembrie 1989, când a fost trimis de preşedintele Nicolae Ceauşescu să conducă ancheta împotriva revoluţionarilor de la Timişoara?

4. Dacă la cursul de la Centrul de perfecţionare a Securităţii de la Grădiştea l-aţi avut coleg pe procurorul Liviu Dăscălescu, nepotul ultimului prim-ministru comunist Constantin Dăscălescu, fost vicepreşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii?

Solicit răspuns scris şi verbal.

 

 

                                                  Senator

                                             Valer Marian